Niciodată nu-i târziu să-ţi împlineşti visele. Chiar dacă anii au trecut peste
tine fără sfială, lăsând urme de neşters pe chip, din inimă nu au putut smulge
acele dorinţe ce le porţi, poate, din adolescenţă.
Viaţa, în valul ei neiertător, ţi-a întins
bariere prin care ţi-a frânt aripi şi ai fost obligat să abandonezi acele
dorinţe spre care ţinteai. Şi, totuşi, întotdeauna destinul îţi oferă şansa de
a-ţi reechilibra năzuinţele din balanţa sufletului şi îţi dă şansa să le împlineşti, dacă mai crezi
în ele. Te învaţă să faci paşi mici în fiecare zi. Şi, chiar dacă trasezi linii
noi pe frunte, în colţul inimii vei aduna buchete de zâmbete. Lasă-te în
descântecul lor şi nu murmura: prea
târziu! abandonând să mai crezi în vise.
Greşeşti! Niciodată
nu-i târziu! Poţi învăţa la orice vârstă să zbori, să dansezi, să iubeşti! Să
faci tot ce te ajută să te simţi viu. Coboară-ţi fanteziile în realitate şi
ancorează-te în ele cu tot curajul, indiferent de vârsta ce-o arată
certificatul de naştere!
,,Putem
avea tot ceea ce ne dorim. Nu contează cât de mare este lucrul dorit. Tot
timpul se creează ceva. De fiecare dată când o persoană gândeşte ceva sau insistă
pe o linie de gândire creează ceva. Din acele gânduri va apărea un lucru. Legea
atracţiei spune că îţi va fi dat acel lucru asupra căruia te concentrezi.”
Dacă voinţa îţi este de nezdruncinat,
Universul te susţine, îţi dă forţă să-ţi realimentezi visele abandonate şi îţi oferă din nou
oportunitatea de zbura pe aripile lor.
Şi... barierele? Dacă nu pot fi rupte, există
destule variante de a fi ocolite, sărite, căci drumul nu se opreşte odată cu
ele, ci doar când hotărăşti tu. Nu închide cutiile cu vise de demult! Chiar
dacă timpul îţi pare firav azi, îl poţi întări prin voinţa ta. Stop! Pune
indicatorul acesta peste ,,prea târziu!”
Arde-l din gândurile tale şi înlocuieşte-l cu: ,,mi s-a dat o şansă, trebuie să lupt pentru ea!”
,,Fă primul pas cu încredere! Nu trebuie să vezi
întreaga scară. Pur şi simplu păşeşte!”, spunea M.L.King
Câmpul de flori înfloreşte în fiecare
primăvară, tu de ce n-ai face la fel? Lasă să răsară din lăstarul acela micuţ
al visului tău, o floare matură şi, te va răsplăti cu flori de triumf, dacă o
îngrijeşti cu perseverenţă.
Pânzele de păianjen, ce acoperă visele vechi,
pot fi rupte cu degetele curajului de a o lua de la capăt, iar pleoapele
închise de aşteptare se deschid, chiar dacă orologiul nu bate decât la oră
fixă. Mie mi s-a întâmplat după 15 ani de aşteptare!
Cornelia Vîju
Tarziu?Poate nu...sau poate da...Poate prea tarziu din comoditate , sau obisnuinta sau necesitate de siguranta...
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru articol :) E foarte frumos.
Nu neapărat, Anne. Eu, datorită împrejurărilor vieţii, şi ale unui ,,binevoitor" care mi-a frânt elenul literar la 20 de ani, am stat în espectativă şi nu am mai scris. Rău am făcut. Iată că acum, la vârsta maturităţii, mi-am găsit curajul de a-mi tipări poeziile tinereţii ce zăceau prăfuite în sertar. Aşa că, îndemnul meu vine din proprie experienţă. Divinul mi-a dat o a doua şansă şi ...am îndrăznit.Când ai timp, citeşte, te rog, şi eseul ,,Întâlnirile destinului", cred că l-am postat mai demult.Mulţumesc mult pentru popas şi comentariu.
ȘtergereImi place cum scrii, Cornelia. Am deja un sentiment de familiaritate aici, de parca te-as citi de multa vreme.
RăspundețiȘtergereMulţumesc. Sunt materiale scrise în urmă cu doi ani.
Ștergere