Nu-i târziu!


   Niciodată nu-i târziu să-ţi împlineşti visele. Chiar dacă anii au trecut peste tine fără sfială, lăsând urme de neşters pe chip, din inimă nu au putut smulge acele dorinţe ce le porţi, poate, din adolescenţă.
   Viaţa, în valul ei neiertător, ţi-a întins bariere prin care ţi-a frânt aripi şi ai fost obligat să abandonezi acele dorinţe spre care ţinteai. Şi, totuşi, întotdeauna destinul îţi oferă şansa de a-ţi reechilibra năzuinţele din balanţa sufletului şi  îţi dă şansa să le împlineşti, dacă mai crezi în ele. Te învaţă să faci paşi mici în fiecare zi. Şi, chiar dacă trasezi linii noi pe frunte, în colţul inimii vei aduna buchete de zâmbete. Lasă-te în descântecul lor şi nu murmura: prea târziu! abandonând să mai crezi în vise.
  Greşeşti! Niciodată nu-i târziu! Poţi învăţa la orice vârstă să zbori, să dansezi, să iubeşti! Să faci tot ce te ajută să te simţi viu. Coboară-ţi fanteziile în realitate şi ancorează-te în ele cu tot curajul, indiferent de vârsta ce-o arată certificatul de naştere!
  ,,Putem avea tot ceea ce ne dorim. Nu contează cât de mare este lucrul dorit. Tot timpul se creează ceva. De fiecare dată când o persoană gândeşte ceva sau insistă pe o linie de gândire creează ceva. Din acele gânduri va apărea un lucru. Legea atracţiei spune că îţi va fi dat acel lucru asupra căruia te concentrezi.”
  Dacă voinţa îţi este de nezdruncinat, Universul te susţine, îţi dă forţă să-ţi realimentezi  visele abandonate şi îţi oferă din nou oportunitatea de zbura pe aripile lor.
  Şi... barierele? Dacă nu pot fi rupte, există destule variante de a fi ocolite, sărite, căci drumul nu se opreşte odată cu ele, ci doar când hotărăşti tu. Nu închide cutiile cu vise de demult! Chiar dacă timpul îţi pare firav azi, îl poţi întări prin voinţa ta. Stop! Pune indicatorul acesta peste ,,prea târziu!” Arde-l din gândurile tale şi înlocuieşte-l cu: ,,mi s-a dat o şansă, trebuie să lupt pentru ea!”
,,Fă primul pas cu încredere! Nu trebuie să vezi întreaga scară. Pur şi simplu păşeşte!”, spunea M.L.King
  Câmpul de flori înfloreşte în fiecare primăvară, tu de ce n-ai face la fel? Lasă să răsară din lăstarul acela micuţ al visului tău, o floare matură şi, te va răsplăti cu flori de triumf, dacă o îngrijeşti cu perseverenţă.
   Pânzele de păianjen, ce acoperă visele vechi, pot fi rupte cu degetele curajului de a o lua de la capăt, iar pleoapele închise de aşteptare se deschid, chiar dacă orologiul nu bate decât la oră fixă. Mie mi s-a întâmplat după 15 ani de aşteptare!

Cornelia Vîju

4 comentarii:

  1. Tarziu?Poate nu...sau poate da...Poate prea tarziu din comoditate , sau obisnuinta sau necesitate de siguranta...

    Multumesc pentru articol :) E foarte frumos.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu neapărat, Anne. Eu, datorită împrejurărilor vieţii, şi ale unui ,,binevoitor" care mi-a frânt elenul literar la 20 de ani, am stat în espectativă şi nu am mai scris. Rău am făcut. Iată că acum, la vârsta maturităţii, mi-am găsit curajul de a-mi tipări poeziile tinereţii ce zăceau prăfuite în sertar. Aşa că, îndemnul meu vine din proprie experienţă. Divinul mi-a dat o a doua şansă şi ...am îndrăznit.Când ai timp, citeşte, te rog, şi eseul ,,Întâlnirile destinului", cred că l-am postat mai demult.Mulţumesc mult pentru popas şi comentariu.

      Ștergere
  2. Imi place cum scrii, Cornelia. Am deja un sentiment de familiaritate aici, de parca te-as citi de multa vreme.

    RăspundețiȘtergere

Nu se înjura şi nu se face spam

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.