În urmă cu două luni, prietenul meu, Roberto, mi-a sugerat să-mi fac
blog, pe motiv că e... în trend. Am
acceptat propunerea sa, cu condiţia de a-mi administra blogul, el având destulă
experienţă în domeniul virtual. În noua calitate a sa, ,,consilier de imagine”, cum îmi place să-l tachinez, a considerat
de bun augur să facă o invitaţie mai multor bloggeri, anticipând că în felul
acesta, ne-am putea citi reciproc, scrierile.
Aşadar, subliniez încă o dată, invitaţia celui de-al doilea
administrator al acestui blog, (primul fiind eu, desigur) a fost una decentă,
nicidecum agresivă.
Curios lucru că, unii din cei invitaţi, sub
umbrela anonimatului (Oare, de ce
se tem dacă se consideră atât de inteligenţi? Oare, de ce se pretează să facă o
analiză anonimă dacă se cred atât de ,,capabili”?) au dat o nuanţă negativă
acestei iniţiative a lui Roberto şi mi-au trimis comentarii cum că: ,, Geniul
lor, nerecunoscut probabil de semeni, a fost lezat tocmai de invitaţia de a-mi
citi blogul.”
Şi iată ce-mi cugetă gândul, dintr-o dată: ,,Doamne! pământul pe care ne-ai trimis să-l stăpânim este imens, au
loc toţi oamenii în el, fiecare poate urca nu doar la cer, ci şi dincolo de el,
din toate punctele de vedere.”
Sigur, nu putem fi toţi geniali
că, vorba cuiva, n-ar avea cine să ne mai tragă ciubotele....
Persoanelor a căror privire le-a fost ,,rănită” de scrierile mele, le cer respectuos scuze, pentru că am făcut gestul
neinspirat de a le invita pe blog, nu pentru că, calitatea postărilor nu ar fi
bună, ci pentru că, ele nu meritau o aşa ,,onoare”.
Domnilor anonimi: Caius, Lorenabr şi alţii ( toţi care mi-aţi trimis comentarii răutăcioase) vouă vă este adresat acest material. Iar
pregătirea mea profesională nu priveşte pe nimeni, deschideţi întâi dosarul
propriei pregătiri, analizaţi-vă, criticaţi-vă şi nu vă mai consumaţi energia
să aruncaţi cu noroi în semeni, sau, şi mai mult, să vă pese cine e cel care a
aşternut un rând ...