Mistuită de iubire...

Muşcă-mă cu gura iubirii

mestecă-mă în fălcile ei

şi lunecă-mă în pântecu-i plin.

Prin vânt, toarnă-mi licoarea-i în vene,

cu ochiul zărilor adoarme-mă

şi cufundă-mă-ntr-un profund deochi

până-mi vor sângera viscerele...

Movila Miresii

După  legenda satului Movila Miresii

Într-o aprigă iarnă, un tânăr fecior

ia focul iubirii şi-l toarnă-n pridvor,

inima îi tresaltă ademenitor,

după  fata aleasă,-i sfâşiat de dor .

S-o poarte pe braţe, să-i râdă-n privire,

să-i toarne în suflet elixir de iubire.

Visând la iubită  nerăbdarea înfruntă

şi-n vuietul iernii pe cai se aruncă,

se-avântă în lume cu alţi fraţi de ducă

şi sania-n goană, spre satul din vale,

iute se-ndreaptă pe-a dragostei cale.

Îngerului...

S-au trezit toţi ochii trupului

în dimineaţa acelui cer primăvăratic

ce l-am zărit înlăuntrul meu.

Cu greu voi reuşi să adorm ochii

ce te-au atins cu privirea

pe tine,

înger al lui Dumnezeu!

Nepăsare

Îţi înfingi lancea în trupul meu

ori de câte ori mă reazem de timpul tău...

Îmi ucizi clipele netrăite

înjunghiindu-mă cu beţia cruntă a urii tale.

Visele mi le nărui în imensul abstract

al durerilor răscolite.

Dezamăgirea

    Atunci când iluziile ţi se pierd într-un spaţiu gol, în suflet ţi se cuibăreşte dezamăgirea. Când apare, este precum ropotul scurt de ploaie, care-ţi erodează fiinţa, zdrenţuind-o în câteva clipe. Când îţi faci o speranţă, iar aceasta din diverse motive îţi este înăbuşită, aripile ce-ţi crescuseră, se frâng instantaneu.

  Câteodată te învinovăţeşti, crezând că dacă te-ai fi străduit mai mult, poate, ai fi încărcat mai mult tabloul aşteptărilor. Pot surveni în oricare plan al vieţii tale, însă cele mai grele, ai învăţat că sunt dezamăgirile din dragoste.

Copilăria

 Fiicei mele, Georgiana

Închisă-n suflet în fragilă colivie,

O porţi etern prin  ale vieţii gări:

 E raiul jocului, dulcea copilărie

Ce ascunde în ea suave îmbrăţişări.

Clipele ei urzesc fin inocenţa vieţii

Când prinse sunt în al vârstei năvod,

Timide poartă-n ele roua dimineţii

Căzută-n palma mamei într-un etern izvod.

O clipă de recunoştinţă

          Omului Marian Covache

Azi strâng în mâini o clipă de recunoştinţă

Şi ţi-o închin prin cânt cu sufletul plecat,

O rupe din mătasea vieţii a mea fiinţă,

E clipă sfântă ce-o doresc de neuitat!

Din stele tu m-ai învăţat să iau speranţa,

Şi pe umerii nopţii tâmpla să îmi ţin,

Când simt că mă încearcă viaţa

Să lupt iar umbrelor să nu mă-nclin.

Obrazul sfânt al prieteniei

                                                    Doamnei Georgeta Stancu

Strângi lutul prieteniei

în mâinile-ţi iscusite de olar

şi-mi mângâi gândurile îngenuncheate în lacrimi.

Reaşezi puntea între mine şi realitate

şi-mi luneci prin suflet cuvinte de alinare.

Mă culegi dintre florile de gheaţă,

în rugăciuni dumnezeieşti

şi mă reaşezi pe tâmpla fierbinte a luminii...

De ziua ta...

    Voalul răsăritului desfăşoară mângâietor peste cerul albastru al zilei o lumină specială. Visele s-au reîntors pe tărâmul lor, iar conturul lunii aproape că nu se mai observă.

   Astăzi voi dansa alături de soare la fereastra ta, purtând în mâini un buchet de săruturi în care am presărat lacrimi de fericire. Ţi-l ofer şi scriu cu el iubirea ce-ţi port, pentru că, azi este ziua ta, iubite!

Amintirea primului pescuit

    Zilele trecute sosise momentul să creez  pentru fiica mea în vârstă de zece ani, amintirea primei experienţe la pescuit, pe care şi-o dorea nespus. Era timpul să trasăm împreună o nouă coordonată pe tabloul trăirilor, pe care să o poarte în colţişorul sufletului pentru vremea când va fi mare şi, cine ştie, poate până atunci va deveni un pescar amator priceput.

    În amintirile copilăriei, împleteşti şi tu cu siguranţă firul acelei zile în care ai mers prima oară la pescuit, când, cu sufletul la gură, aşteptai să trăieşti senzaţia aceea unică, de a ţine primul peşte în undiţă.

Întâlnirile destinului...

   Adeseori în viaţă întâlneşti oameni cu suflete minunate, a căror lumină se răsfrânge cu graţie în destinul tău. Nu realizezi, iniţial, că printre măştile persoanelor de care te ciocneşti, se ascund inimi mari, dispuse să-ţi întindă o mână de ajutor ca să aşeze o cărămidă la temelia existenţei tale. Fie că îţi vor deveni prieteni, fie că nu, ei îţi vor arăta lumina de dincolo de umbră şi vor da aripi viselor ce le ascundeai de ani în tine, îţi vor împleti gândurile cele mai ascunse cu firul realităţii.

Dă-mi timpul tău...

Dă-mi timpul tău din vise,

Să-l frâng la sânul meu

Şi să trezesc izvorul ce freamătă în tine,

Să te reverşi în mine

Ca să mă speli apoi

În stropi limpezi de fericire.

Dorinţă

 Dă-mi, Doamne, o frumoasă zi de mai

Şi mă îmbracă-n flori şi-albe petale,

Aşează-mă  pe gura Ta de Rai

Să fiu un izvor de vise reale.

Măşti

Inimi încătuşate de obişnuinţă

şi de iluzii deşarte,

zăresc ades.

Oameni ce calcă

în umbra rănilor deschise,

privesc.

Deziluzie

Te plimbi prin cămările trupului meu

şi te opreşti în suflet,

de unde nu vrei să mai ieşi

nici cu un râu de lacrimi.

Veronica Micle

Nu plânge

Nu plânge că te dau uitării,
Şi nici nu plânge că te las
Sosit-a ceasu-nstrăinării
Şi ceasul bunului rămas.

Corespondență Mihai Eminescu - Veronica Micle

Draga mea Veronică,
   Ca eu să nu-ți scriu e de înțeles. Bolnav, neputând dormi nopțile și cu toate astea trebuind să scriu zilnic, nu am nici dispoziție de a-ți scrie ție, căreia aș vrea să-i scriu închinăciuni, nu vorbe simple.
   Dar tu care ai timp și nu ești bolnavă să nu-mi scrii e mai puțin explicabil. Tu trebuie să fii îngăduitoare cu mine, mai îngăduitoare decât cu oricine altul, pentru că eu sunt unul din oamenii cei mai nenorociți din lume.
   Și tu știi care este acea nenorocire. Sunt nepractic, sunt peste voia mea grăitor de adevăr, mulți mă urăsc și nimeni nu mă iubește afară de tine. Și poate nici tu nu m-ai fi iubit câtuși de puțin, dacă nu era acest lucru extraordinar în viața mea care e totodată o extraordinară nenorocire. Căci e bine ca omul să fie tratabil, maniabil, să se adapteze cu împrejurările și să prinză din sbor puținul noroc care îl dă o viață scurtă și chinuită, și eu nu am făcut nimic din toate acestea, ci te-am atras încă și pe tine în cercul meu fatal, te-am făcut părtașă urei cu care oamenii mă onorează pe mine. Căci acesta e singurul reazim al caracterului meu - mă onorează ura lor și nici nu mă pot închipui altfel decât urât de ei.

Mihai Eminescu

 Odă (în metru antic)

Nu credeam să-nvăţ a muri vrodată;
Pururi tânăr, înfăşurat în manta-mi,
Ochii mei nălţam visători la steaua
Singurătăţii.
Când deodată tu răsărişi în cale-mi,
Suferinţă tu, dureros de dulce…
Pân-în fund băui voluptatea morţii
Ne’ndurătoare.

Ion Minulescu

Celei care pleacă

Tu crezi c-a fost iubire-adevărată...
Eu cred c-a fost o scurtă nebunie...
Dar ce anume-a fost,
Ce-am vrut să fie
Noi nu vom şti-o poate niciodată...

Nichita Stănescu

Leoaica tânără, iubirea

Leoaica tânără, iubirea
mi-ai sărit în faţă.
Mă pândise-n încordare
mai demult.
Colţii albi mi i-a înfipt în faţă,
m-a muşcat leoaica, azi, de faţă.

Adrian Paunescu

Ruga pentru parinti

Enigmatici si cuminti,
Terminându-si rostul lor,
Lânga noi se sting si mor,
Dragii nostri, dragi parinti.

Nevoia de a visa

               Cu toţii am avut momente-n viaţă în care ne-a plăcut să visăm cu ochii deschişi! Visele conştiente sunt de fapt dorinţe, rodul imaginaţiei noastre. Iar dorinţele sunt de fapt… speranţe! Iar speranţa înseamnă viaţă,  partea aceea din noi care ne-ajută să mergem mai departe, e legătura aceea inexplicabilă dintre noi şi Divinitate e… acel ceva cu care ne hrănim zi de zi şi care nu moare niciodată.

          Pe măsură ce visele ne sunt îndeplinite, mintea noastră naşte altele, la fel de măreţe, iar buzele noastre , în rugăciune, le rosteşte cu atâta măiestrie şi necesitate încât, cred, şi D-zeu se miră de câte trebuinţe avem noi. E-adevărat, El ne zice: ,,Cere şi ţi se va da, bate şi ţi se va deschide!” Iar noi, când e vorba să cerem ceva, avem întodeauna o listă interminabilă! Nu ne interesează pe noi că D-zeu mai are şi alte lucruri de făcut, vrem să ne răspundă imediat,  pentru că… visul nostru e cel mai important!

... Cum iubirea va triumfa...

                 ,,Violenţa, ultimul refugiu al incompetenţei”(Isaac Asimov)

   Timpul, în perpetua sa rotire, m-a anunţat prin intermediul orologiului că am păşit într-o nouă zi.

  Cu simţul datoriei faţă de slujba spre care, zâmbind, mă îndrept, într-o zi de sfârşit de ianuarie, îmi repet în gând că sunt o norocoasă pentru şansa de-a atinge un nou răsărit de soare, căruia să-i fur alte câteva raze,  pe care,  ascunzându-le înlăuntrul meu, să mă ajute să devin mai puternică. Atunci când priveşti lumea dintr-un unghi pozitiv, spun psihologii, viaţa pare mai frumoasă, iar problemele mai uşor de depăşit. Lecturasem ,,Gândirea pozitivă”a Verei Peifer, în urmă cu ceva timp şi, instantaneu, îmi revenise în minte unul din sfaturile sale din carte: ,,Norocul are forma gândului...recoltaţi întotdeauna ceea ce semănaţi în inimă şi gânduri”.

Veronica Vizireanu, o stea ce-a apus prea devreme

   Zilele trecute, aflându-mă în cimitir, pentru a aşeza o floare la mormântul bunicilor, am simţit nevoia de-a mă opri în faţa unui alt mormânt, pe crucea căruia era dăltuit în piatră, numele  fostei mele profesoare de literatură, Veronica Vizireanu.

  I-am atins ca-ntr-o mângăiere chipul ce-mi zâmbea din fotografie şi, cu respect, am aprins o lumânare la căpătâiul ei. I-am spus:,,Bună ziua, doamnă profesoară... şi...când eraţi... când ... ne învăţaţi....”. Am încercat fără succes  să-i spun câteva cuvinte, dar... vorbele la trecut, sunau a rece, a greu şi gol, iar eu nu îmi puteam imagina că persoana din fotografie nu mai este. M-am emoţionat în faţa criptei reci, aşa cum o făceam câteodată la ora de literatură, iar doamna profesoară ştia să  îmi şteargă emoţia într-o mângâiere părintească.

Scânteia credinţei e-n fiecare om

                                              Porunca a patra

    

       Când m-am trezit, răsăritul răspândea fuioare de lumină alungând dârele rătăcite din noapte. E duminică şi, deja, îmi programez o mulţime de activităţi ce trebuie să le îndeplinesc. Dar... îmi întrerupe şirul gândurilor fiica mea, care îmi propune veselă: ,,Mami, hai să mergem astăzi la biserică!”,,Nu pot, i-am răspuns, am foarte multă treabă !”,,Dar mami, îmi spune fetiţa mea mirată, doamna profesoară de religie,, la şcoală, ne-a învăţat că e lege de la Dumnezeu ca ziua de duminică să o dedicăm odihnei!” ,,Aşa este, fata mea, i-am răspuns cu glasul stins şi plin de ruşine, parcă, deoarece primisem de la copilul meu o lecţie care, era de datoria mea, să i-o ,,predau”.

RUGĂMINTE DE IUBIRE

- din cugetările unui smerit monah al Bisericii Răsăritului...

   Oriunde ai fi, îţi spune Domnul, acum spre tine mâna mea o întind!

De când te-am plămădit, în pântecele mamei tale, nu am încetat să te iubesc şi să te chem la Mine… Dar cuvintele mele şoptite, adesea nu le-ai auzit, şi mai ales, niciodată nu mi-ai deschis inima ta…

Bună dimineaţa, soare!

            De câte ori, spunem bună dimineaţa! răsăritului de soare atunci când ne trezim? De cate ori mulţumim zilei în care păşim, după ce-am  fost mângâiaţi de lumina lunii?

           Cu siguranţă, de puţine ori! Ne lăsăm cuprinşi în vâltoarea vieţii şi nu mai observăm  că ni s-a dat încă o şansă, ni s-a deschis o nouă zi în care putem privi razele soarelui jucându-se în părul iubitului sau iubitei şi, învăluiţi de strălucirea vie a lui (ei), uităm să aprindem în noi o nouă speranţă! Uităm să ne bucurăm de-aceste gesturi simple!

           

BISERICA SATULUI MOVILA MIRESII

                         Aripile speranţei cresc de fiecare dată când  păşeşti în acest lăcaş  sfânt

    De câte ori durerea zbuciumă sufletul omului, acesta, plin de pocăinţă, se întoarce spre acel Cineva, de-acolo de sus, cerându-i ajutorul. Pentru că, acolo în Împărăţia Cerului, e cea mai puternică forţă a Universului, iubirea supremă, Dumnezeu.

de prin viaţă adunate...

- Costache Ioanid-

Am cautat iubirea...

                  

Am căutat iubirea ca pe-o cetate sfântă
ca pe un cer de cântec în lumea de dureri.
Am dat năvală-n lume spre tot ce ochiu-ncântă.
Şi-am întâlnit durerea. Dar cerul nicăieri.

în diverse ipostaze...

de prin excursiile mele...

de la lansările mele de carte...

perfect adevărat...

,,Lasă persoana pe care o iubeşti să plece! Dacă se va întoarce, te-a iubit întotdeauna, dacă nu, nu te-a iubit niciodată."

Cioran

,,Cu cât cunoşti un om mai bine şi mai mult, cu atât eşti mai aproape de o fatală despărţire cu el. Cunoaşterea detaşează o fiinţă de alta şi alterează grăuntele de mister ce se află în orice existenţă, cât de plată ar fi ea."

Benjamin Franklin

,,Insulta vă aşează sub nivelul duşmanului, revolta vă pune la nivelul său, numai iertarea vă aşează deasupra lui. "

H. Selye

    ,,Banii, puterea politică dobândită, toate pot pieri în urma unor schimbări sociale neaşteptate. Cei mai mari bogătaşi au ajuns şi pot ajunge astăzi, săraci lipiţi pământului. Istoria a demonstrat, în repetate rânduri, cum aristrocaţi puternici, personalităţi proeminente ale unor grupuri religioase, politice sau rasiale devin subit pribegi, de îndată ce-şi pierd privilegiile în urma unui eveniment neprevăzut. Această soartă nu a putut fi evitată decât de cei care şi-au cultivat şi dezvoltat aptitudinea de a obţine iubirea aproapelui.”

la şcoală...20 martie 2012...

la grădiniţă...22 martie 2012...

Concurs de creaţie plastică ,,Amintiri cu Creangă”

    Ziua de 1 martie 2012, a adus Şcolii cu clasele I-VIII Şuţeşti, ocazia de a oferi  cele mai frumoase mărţişoare, prin organizarea primei ediţii a unui concurs judeţean de creaţie plastică, având ca temă ,,Lumea poveştilor lui Creangă”.

  Directorul şcolii gazdă, doamna profesor Mariana Toică împreună cu iniţiatorul concursului, tânărul învăţător Silviu Stelică Roşioru, au încurajat încă de la începutul competiţiei elevii claselor I-IV care s-au înscris la concurs şi le-au urat să devină peste timp nume celebre ale artelor plastice.

  

Dilema pacientului de azi...

   Dacă se întâmplă să ai o problemă de sănătate, ceri ajutor, iar dacă eşti norocos, după o oră ambulanţa soseşte, chiar dacă, nu vine de la o distanţă prea mare. Dar dacă ai ghinionul de a-ţi veni rău chiar într-o zi de week-end, trebuie să fii şi norocos ca să fii preluat după ore întregi de aşteptare... de  la Serviciul de Urgenţă...

  Se întâmplă undeva în România, undeva în Câmpia Bărăganului, undeva în anul de graţie - 2012...

  Aşadar, astăzi, duminică, 11 martie, am avut surpriza neplăcută să văd cum colegului meu de serviciu i s-a făcut rău şi singurul mod de a-l ajuta, după ce am făcut ce mi-a stat în puteri,  a fost să sun la servicul 112. Şi... chiar dacă ambulanţa avea anticipat ca timp de sosire 20 de minute, timpul ei s-a derulat după altă măsură şi s-a transformat într-o oră!

 

Concurs naţional de produse finale, ale proiectelor finanţate prin programe comunitare ,,MADE FOR EUROPE”

    Sâmbătă,  17 martie 2012, începând cu orele 10.00,  la sediul ISJ Brăila, a avut loc cea de-a VI-a ediţie, a Concursului Naţional de produse finale, al Proiectelor finanţate prin programe comunitare ,,MADE FOR EUROPE” – 2012, faza judeţeană.

   Scopul acestui concurs a fost valorizarea şi promovarea experienţelor pozitive în derularea programelor comunitare, am aflat de la d-na inspector pe proiecte educaţionale,  Nicoleta Dincă.

  Concursul a constat în prezentarea produselor finale de către elevii fiecărei unităţi şcolare candidată, o prezentare a şcolii pe care o reprezintă şi, de asemenea, un rezumat al proiectului cu care s-au înscris în concurs.

 

Cadoul

   În fiecare zi viaţa ne oferă cadouri pe care trebuie să învăţăm să le primim cum se cuvine. Ele sunt muzica Universului, ce vrea să ne legene în propria misiune ce-o avem de îndeplinit, aici, pe Pământ.

 Adeseori te găseşti înaintea unui moment care implică dăruirea unui cadou. Cadoul este un gest de mulţumire, felicitare sau pur şi simplu al afecţiunii ce-o nutreşti pentru cineva. Atunci când îl dăruieşti, cadoul dă o stare bună, atât ţie cât şi celui ce i-l oferi. Semn al generozităţii sau recunoştinţei, trebuie să fie ambalat cât mai frumos, iar dincolo de panglici şi hârtii colorate să aibă un conţinut potrivit, surpriză, care să producă bucurie şi zâmbet pe chipul celui care îl primeşte. Şi dacă persoana căreia îi faci cadoul este specială, câteva săruturi aşezate pe ici pe colo, îi vor creşte acestuia valoarea. Când primeşti un dar este recomandat să îl desfaci imediat. Imaginea sa va aşeza reacţia potrivită pe chipul tău, iar bucuria se va reflecta şi-n ochii celui ce ţi l-a dăruit. 

Florile

    Ţi-ai pus vreodată întrebarea:,,Cum ar fi arătat lumea fără flori?”

Acele gingaşe plante ce-ţi parfumează viaţa în orice moment, în culorii vii rupte din paradisul cerului! Acel mic detaliu al lumii în care fiinţezi şi al cărui semnificaţie capătă nenumărate valenţe.

   Ce i-ai mai fi dăruit persoanei iubite în fiecare zi dacă nu ar fi fost ele? De unde ai fi cules cea mai limpede rouă ca să-i atingi ochii în dezmierdarea răsăritului? Şi... drum de petale pe care să păşească, din ce i-ai fi făurit?

  

Aviatorul

   De mic copil l-au fascinat avioanele. Acele maşinării cu care omul poate zbura, se poate ridica deasupra tuturor, devenind astfel stăpânul aerului. Dacă îi dăruiai  o maşinuţă de jucărie, nu îi smulgeai prea multe zâmbete, în schimb, dacă îi ofereai un avion, îi cucereai deja inima. De câte ori auzea cum un aparat de zbor, avion sau elicopter, survola orizontul, îşi ciulea urechile şi  asculta zgomotul până se îndepărta. Îi plăcea să privească cerul până ce ,,dunga” aceea albă, pe care avionul o desena pe cer, dispărea. Nu putea rezista dorinţei de a zbura într-o zi asemeni păsărilor, descoperise deja visul de aur al sufletului său: zborul. Era ca o muzică ce îi inunda simţurile şi care îi pătrundea din zi în zi, mai adânc în sânge. Îşi cumpăra reviste de specialitate, cărţi din care afla ceea ce îl interesa, se hrănea în fiecare zi cu ştiri despre pasiunea lui. Meseria de aviator se scria deja în inima lui îndrăgostită de aripi şi zbor...

 

Magia unui apus de soare

    Înserarea învăluia zarea cu o viteză uimitoare. Cerul poleit cu razele apusului se desfăşura cu atâta graţie, iar privirea îmi era răsfăţată de purpuriul cerului de toamnă târzie, într-un apus plin de splendoare. Îmi fixez adânc retina în el încercând să imortalizez acest cer sângerând, pe conturul albastru al zilei, adevărată minune a naturii şi să îl ascund acolo, în cufărul acela plin de clipe plăcute dintr-o margine a inimii mele.

  

Ziua de mâine...

   Mereu aştepţi  să se întâmple ceva. Să simţi o emoţie nouă, să cunoşti locuri fascinante, să descoperi puteri noi în tine, orice, numai să se întâmple... mâine. Adulmeci sosirea unei persoane ce vine de departe sau... plecarea ta către necunoscut. Ai vrea să legi punţi către oameni ce te-au atras cumva, ai vrea să păşeşti peste praguri mai înalte în viaţă. Pe scurt, simţi nevoia să-ţi depăşeşti limitele, să lărgeşti marginea cerului de deasupra ta, însă... amâni.

  Orizontul raţiunii desenează vise noi, notele pianului interior vor să cânte o altfel de partitură, însă... îţi propui să începi... de mâine. Dacă ţi-e dor de o persoană din familie sau de un prieten vechi, pe care nu i-ai mai văzut de mult timp, te hotărăşti să le cauţi, dar nu azi, ci... mâine. Chiar şi ochii aceia fermecători care te-au făcut să simţi acea fluturare în stomac, îi cer inimii să-i sune, însă...ceva inexplicabil nu te lasă şi... amâni tot pentru ziua de mâine.  Îţi spui că mâine vei avea timp pentru tot şi  toate, grăbind parcă ziua de azi de care nu mai reuşeşti să te bucuri din plin. Ţi se scurg multe clipe printre degetele amânărilor, cuvinte se-năbuşă la gândul că mâine pot fi rostite mai bine, emoţii se pierd şi se frâng cu putere tot de malul lui mâine...

Intriga

 

    Pe scena uriaşă a lumii, întotdeauna şi-a făcut loc cu uşurinţă, intriga. Rădăcinile ei se pierd undeva în negura timpului. Se poate infiltra în medii mici, cu oameni simpli, obişnuiţi, dar şi în medii înalte, acolo unde se ţin frâiele puterii.

   Intriga este o ţesătură de trăiri întunecate, ce macină sufletul şi-l cufundă în adâncuri de unde nu mai poate ieşi, câteodată. Sinonimele intrigii sunt: uneltirea, discordia, cearta, conspiraţia.

  Dacă eşti vizat într-o conspiraţie, te vei simţi vânat cu cleştele ei  şi de multe ori vei fi obligat să abandonezi şi să te supui jocurilor sale murdare, deoarece o intrigă bine organizată îţi poate distruge: cariera, iubirea, familia, viaţa însăşi.  Dacă eşti un om valoros vei trezi destule intrigi în jurul tău. Iar majoritatea oamenilor ce le ţes sunt persoane cu dorinţe neîmplinite, care îşi urmăresc doar interesele proprii,  râvnesc după bunul altuia mai mereu, zâmbetul lor ascunde răutatea, trişează ori de câte ori au ocazia şi... scopul le scuză mijloacele. Nu sunt persoane empatice, ci egoismul le este fără margini, gândurile lor se desfată doar când crează haos în jur, pe care, de multe ori îl plănuiesc minuţios.

Movila Miresii, satul meu, rădăcina mea...

eseu după o  legendă

Moto:

               Fiecare pagină a împlinirilor noastre naţionale este adânc înrădăcinată în cutele acestui pământ armonios alcătuit, pe care s-a zămislit neamul românesc, din care s-a hrănit şi pe care l-a înălţat adesea la rang de cult, apărându-l cu braţul, cu mintea, dar şi cu viaţa.

...........................................................................................................................................

    Pentru noi nu există locuri mai frumoase şi mai bine orânduite decât acelea care alcătuiesc pământul României.(Grigore Posea).

 

       Fiecare om este curios să-şi afle rădăcinile, de unde vine , cărui loc aparţine primul parfum al universului copilăriei sale. Orice fiinţă are rădăcini din care îşi extrage seva, lumina ce îi va călăuzi paşii şi îi va da forţă să lupte cu vicisitudinile vieţii. Locul din care îşi porneşte drumul vieţii, împodobit cu cele mai minunate flori, copaci înalţi, iarbă ca mătasea scăldată în picături de rouă cristalină, pictată în acel verde sublim pe care nu îl vei regăsi niciodată mai frumos ca cel din locul naşterii tale.

  

Osho

   ,,Oamenii trăiesc alături unii de alţii, dar nu se iubesc. Voi nu iubiţi decât atunci când puteţi obţine anumite beneficii de pe urma iubirii voastre. Cum poţi iubi pe cineva dacă aştepţi să obţii ceva de pe urma lui? Iubirea a devenit o marfă. Ea nu mai este o relaţie, o tovărăşie, o celebrare. Voi nu sunteţi fericiţi atunci când sunteţi alături de celălalt; cel mult vă toleraţi.” Osho

  

Constantin Gherghinoiu

Georgeta Istrate

Vasilica Neacşu

Caliopia Constantin

Capcana unui farsor...

O poveste reală ţesută pe marginea cartelelor Orange Prey Pay

   Cu siguranţă, fiecare din utilizatorii unei cartele Orange PrePay a primit în ultimii ani mesaje de avertizare de la acest serviciu, prin care ni se cerea să nu dăm curs unor cerinţe de transfer credit niciodată.

  Şi acest avertisment a apărut după ce am primit, majoritatea  utilizatorilor unor astfel de SIM-uri, diferite mesaje prin care eram anunţaţi că am fi câştigători ai unor premii mari şi al unor cadouri. Nu am dat crezare niciodată unor astfel de mesaje mai ales că erau expediate după cartele de utilizator... deci nu de pe numerele reţelei şi le ştergeam imediat ce ajungeau în telefon.

  Povestea acestor mesaje a circulat repede în toată ţara  şi nimeni nu se mai grăbea să le dea crezare atunci când era bombardat în căsuţa inbox-ului cu ele şi cu câştigurile lor aberante.

 

Marian Covache

Fănuş Neagu

Ce lume porţi în inimă?

 

Un întelept obişnuia să stea zilnic la intrarea într-o cetate din Orientul Mijlociu. Într-o zi, un călător se apropie de el şi îi spuse:
- Nu am mai fost niciodată pe aici. Cum sunt locuitorii acestei cetăţi? Înteleptul îi răspunse printr-o întrebare:
- Cum erau locuitorii cetăţii de unde vii?
- Egoişti şi răi. De aceea, mă bucur că am putut pleca de acolo.

- Aşa sunt şi locuitorii acestei cetăti, a răspuns înteleptul.

Putin după aceea, un alt călător se apropie de el şi  i se adresă:

- Abia am sosit în acest oraş. Cum sunt oamenii de aici?
Înteleptul răspunse cu aceeaşi

Octavian Paler

Avem timp pentru toate. Să dormim, să alergăm în dreapta şi în stânga, să regretăm ce-am greşit şi să greşim din nou, să-i judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine, avem timp să citim şi să scriem, să corectăm ce-am scris, să regretăm ce-am scris, avem timp să facem proiecte şi să nu le respectăm, avem timp să ne facem iluzii şi să răscolim prin cenuşa lor mai târziu.

Matei

   ”Păziţi-vă de proorocii mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinlăuntru sînt nişte lupi răpitori. Îi veţi cunoaşte după roadele lor. Culeg oamenii struguri din spini, sau smochine din mărăcini?

Constantin Noica

   ,,Numai Mântuitorul a ştiut că destinul nostru era de a fi singuri — şi de aceea mântuirea Lui vine prin conştiinţă, şi nu prin turmă. … Singurătatea absolută ? O concep câteodată aşa: în tren, pe un culoar ticsit, stând pe geamantan. Eşti atunci departe nu numai de orice om, mai ales de cei care te împiedică să te mişti; dar eşti departe şi de orice punct fix în spaţiu.

Albert Camus

”Un intelectual este cineva a cărui minte se veghează pe ea însăşi. A începe să gândeşti înseamnă a începe să fii ros pe dinăuntru. Ispita comună tuturor inteligenţelor este cinismul. Aparent negativă, pentru că nu rezolvă nimic, revolta e profund pozitivă pentru că relevă întotdeauna ceea ce merită apărat în om. I

Emil Cioran

” Destin înseamnă a lupta deasupra sau alături de viaţă, a-i face concurenţă în pasiune, răzvrătire şi suferinţă. … Accept viaţa din politeţe: veşnica revoltă este de prost gust, ca şi sublimul sinuciderii. La douăzeci de ani tunăm şi fulgerăm împotriva cerului şi a murdăriei pe care o acoperă, apoi obosim.

Fotografii: Cornelia Vîju