- După pornirea motorului, până să te
ridici de la sol, ce simţeai?
- Simţeam mirosul zborului cu fiecare
inspiraţie şi expiraţie ce-mi zvâcnea
din trup în ritm alert. Degetele mele lunecau în cascadă peste butoanele din
bord simţind impulsul lor năvalnic prin toată mâna dornică de a iniţia un nou
zbor spre glorie, spre aventura altor clipe din clepsidra timpului meu. Avionul
este precum un cal sălbatic, simte dacă eşti nesigur şi te atenţionează. Îţi
cere precizie, iar mişcările tale aceasta trebuie să-i comunice. Şi abia apoi
vei trăi senzaţia aceea a dominării, după ce v-aţi sincronizat propriile
ceasuri: al tău, al pilotului deci şi al aeronavei. Simţi măreţia zborului în care te
lansezi şi-aproape te contopeşti cu plămânii cerului şi respiri la unison cu ei... şi respiri... şi
zbori... şi respiri... şi zbori... în sufletul pilotului se unesc lumi, se
topesc frontiere...
- Să zbori este un mare risc. Ţi se părea un joc, cu reguli
dure, ce sfida gravitaţia sau decolai mereu cu ideea responsabilităţii în tâmple, iar în gânduri cu traiectoria stabilită dinainte? Aveai vreodată
momente în care improvizai, în care lăsai pasărea să zboare după dorinţa inimii
tale din acel moment? Ţi-ai permis un astfel de moft ?
- În timpul zborului nu ai voie să trişezi. Niciodată! Să
improvizezi da, atunci când situaţia o impune şi când - Doamne fereşte! - eşti
în situaţia de a pierde comenzile aparatului de zbor şi ai datoria să-ţi salvezi viaţa şi să încerci să readuci
la sol aeronava.
Atunci când eşti în aer, altfel se măsoară
secundele vieţii. Aeronava nu admite compromisuri din partea pilotului, totul
devine independent de voinţa sa. E... doar mâna destinului cea care conduce în
astfel de momente. Şi datorită acestor clipe valoroase, când îţi joci viaţa pe
un singur zar, aruncat la capătul orizontului, obţii nişte drepturi speciale,
pe care nimeni, niciodată nu ar trebui să ţi le conteste.
Dacă mi-am permis să zbor după placul inimii?
Hm... nu a fost pilot care a rămas singur în aeronavă, mai ales după terminarea
şcolii de ofiţeri şi să nu încerce să-şi facă de cap. Este ca un lucru interzis. Te ispiteşte până
cedezi. Am făcut destule prostioare recunosc, care puteau să mă coste chiar
viaţa, dar a fost plăcerea de a descoperi pe propria piele ce se întâmplă şi de
ce îţi era interzis să faci anumite manevre. Ştii povestea mierii din fagure. Eşti
tentat să-ţi înmoi degetele în ea şi uiţi că există posibilitatea să fii
înţepat de albine.