Teama

     De câte ori nu ţi-a bătut în fereastră teama? Acea soră vitregă a curajului în umbra căreia stă mereu? Cu paşi nesiguri calci de multe ori cărările vieţii şi laşi temerile să-şi facă cuib în sufletul tău. Teama, acea stare de neîncredere în propriile forţe,  face de multe ori să-ţi alunece din mâini pocalul iluziilor! E acel geamăt surd ce se pierde în infinitul din tine şi care te  doboară de multe ori.

  Greşeşti  dacă ţii teama ferecată în suflet şi o laşi să-ţi conducă viaţa,  să-ţi transforme dorinţele în spumă şi să le spargă de malul lumescului. Când picioarele îţi sunt îngropate în nisipul ei, păşeşti atât greu! Aripile ţi se frâng sub descântecul temerilor. Te aperi de ghearele sale şi fugi, undeva într-o lume a umbrei, cu tălpile sângerând, călcând pe cioburile ascuţite ale durerii, ale neîncrederii în tine .

   Câteodată te temi să iubeşti, să râzi, să te bucuri, să trăieşti cu-adevărat! Pentru că, frica de ceva rău, frica pentru necunoscut, pentru ziua de mâine, îţi usucă parcă şi lacrimile neplânse. Şi perna pe care ţi-aşezi capul în noapte, pentru odihnă, desenează un chip atât de real fricii, încât te afunzi fără să vrei în chinul său. Frica de singurătate te îndeamnă să trăieşti un timp pe care inima ta nu şi-l doreşte; frica de eşec îţi zădărniceşte planurile de viitor; frica de iubire îţi închide golul în suflet. Pe raftul vieţii teama reuşeşte să se înscrie în multe colecţii, peste care trebuie să înveţi a trece cu stiloul de cerneală albă. Teama trebuie privită doar cu lentila goală a ochelarilor şi nu cu ochiul deschis, deoarece riscă să pătrundă acolo şi să lase urme adânci.

   Şi aşa cum zorii deschid pe furiş uşa pentru a-ţi aduce o nouă zi, la fel şi tu să laşi teama în fiecare clipă să plece, să nu ţi se încolăcească la gâtul sufletului. Să reuşeşti să te separi de ea. Într-adevăr face parte din tine, însă nu trebuie s-o laşi să preia controlul vieţii tale. Eşti om, eşti viu, teama e firească în doze normale. Totuşi, ea trebuie domolită atunci când din cauza ei pierzi din forţa dorinţelor tale. Când cu braţele sale reuşeşte să rupă liniştea sufletului tău. Norul temerilor  poate ascunde orizonturi unice pentru tine. De aceea trebuie risipit, iar starea de frică închisă în ultima cămăruţă a inimii.

  Rupe bariera fricii şi vei vedea cât de uşor e să zbori!

 

Cornelia Vîju