Parteneriatul educaţional
este forma de comunicare, cooperare şi colaborare în sprijinul copilului la
nivelul procesului educativ. El presupune o unitate de cerinţe, opţiuni,
decizii şi acţiuni educative între factorii educaţionali. Parteneriatul
educaţional se desfăşoară împreună cu actul educaţional propriu-zis. El se referă la proiectarea,
decizia, acţiunea şi colaborarea dintre instituţii, influenţe şi agenţi
educaţionali.
Parteneriatul
educaţional (amintea inst. Ionela Petrosel în articolul său: ,,Despre
parteneriatul educational”) , se realizează între:
- instituţiile educaţiei: familie, şcoală şi comunitate;
- agenţii educaţionali: copii, părinţi,
profesori, specialişti în rezolvarea unor probleme educaţionale (psihologi,
consilieri psiho-pedagogi, terapeuţi etc.);
- membri ai comunităţii cu influenţă
asupra creşterii, educării şi dezvoltării copilului (medici, factori de
decizie, reprezentanţii bisericii, ai poliţiei etc.);
Parteneriatul
educaţional se adresează în principal părinţilor şi profesorilor, şi se
referă la a acţiona în acelaşi sens. Ceea ce hotărăşte familia, trebuie să fie
în acord cu măsurile şcolare, şi ceea ce face un părinte, să nu fie negat de
celălalt.
Se ştie că educaţia, ca acţiune socială organizată, presupune mai mulţi factori: familia, şcoala şi comunitatea.
Democratizarea educaţiei face necesară deplasarea centrului de interes de pe
cunoştinţe impuse - pe obiective, de pe programe abstracte - pe nevoile curente
ale elevului, astfel încât acesta să fie centrul de interes al tuturor.
În privinţa comunităţii, încercând să-i dăm o
definiţie, am putea spune că este:
-Spaţiu în care
oamenii conlucrează pentru a identifica nevoile comune şi valorile pe care le
preţuiesc;
-Spaţiu al
interacţiunilor sociale bazate pe nevoi, interese şi aspiraţii comune;
-Spaţiu în care
membrii au încredere unii în alţii şi conlucrează la rezolvarea problemelor comune;
-Spaţiu în care există consens axiologic al membrilor
(respect civic, respect etnic, cooperare etc.)
Orice program educativ poate deveni eficient
în măsura angajării părţilor componente. În acest sens, vin în ajutor
proiectele de parteneriat educaţionale care vizează întărirea relaţiilor dintre părinţi, elevi, dascăl şi
comunitate, creşterea gradului de implicare a tuturor factorilor
educaţionali.
Activitatea în parteneriat are nenumărate
avantaje, deoarece creează relaţii de colaborare, clarifică diverse probleme
educative, oferă un nou cadru de dezvoltare a personalităţii elevului. Iniţierea diferitelor proiecte de
parteneriat educaţionale sunt benefice atât pentru elevi, cât şi pentru toţi
factorii implicaţi ( şcoală, familie, comunitate).
Comunitatea reprezintă cadrul cultural, spiritual şi geografic de dezvoltare al
elevului. Prin caracteristicile ei, poate susţine interesele şcolii. Fiecare şcoală devine ,,o comunitate a celor ce învaţă”, în condiţiile propriului său
plan de îmbunătăţire continuă a predării, învăţării şi disciplinei. Toţi elevii
săi se străduiesc şi fac progrese în direcţia atingerii standardelor dorite,
fiind ajutaţi de părinţi, cadre didactice şi alţi parteneri implicaţi. Şcolile
şi comunitatea îmbunătăţesc instrucţia, evaluarea, dezvoltarea profesională a
cadrelor didactice, implicarea părinţilor şi a oamenilor de afaceri, astfel
încât fiecare aspect al educaţiei funcţionează ca parte a unui sistem, care
sprijină toţi elevii pentru a-şi atinge obiectivele.