Octavian Paler

În funcție de ce se clădește pe ruinele unei închisori, se poate spune cât de necesar era ca ea să fie dărâmată.
Așteptarea ne dă iluzia că facem ceva așteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puțin câte puțin.
Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
Să aștepți oricât. Să aștepți orice. Să nu-ți amintești, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăiești în prezent.
Cred că dragostea ne ridică în propriii noștri ochi. Și cât de mult ai vrea să fii așa cum te vede celălalt! Ai dori, și chiar încerci, să micșorezi distanța dintre ceea ce știi că ești în realitate și ceea ce intuiești că vede în tine cel pe care-l iubești.
Astăzi știm că nu putem să facem nimic împotriva morții, dar că trebuie să facem totul în favoarea speranței.
Există, poate, o clipă în viața fiecăruia când vede limpede că nu negația este rostul lui.
A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi.
Știind că vom muri, să găsim aici un argument pentru a iubi și mai mult viața.
Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult.
Începem să murim când nu mai avem puterea de a opta.