Somnul despărţirii...

Printre crengi suspină vântul  şi îmi poartă adânc chin,

Gândurile-mi sângerează de pe tâmple reci se frâng,

Din al morţii caier toarce îngerul durerii, lin,

Şal de suferinţă rece, pe când ochii mei se sting.

Luntrea dragostei de stânca despărţirii s-a izbit,

Au rămas din ea doar urme de nefericire crudă,

Răni ucigătoare-n suflet trădarea mi-a cuibărit,

Sfetnicele cu lumină stinse sunt de-o umbră hâdă.

Iată somnul despărţirii cu al morţii frate-i geamăn,

Adânceşte în tenebre al meu suflet chinuit,

Acel chip sculptat de îngeri ce-ţi părea fără de seamăn,

Pârjolit e de durere şi de umbre troienit...

Cornelia Vîju