Pânză...


Clipele zigzagau în jurul meu
în chip demonic ,
tu mă pictai tăcut,
eu mă lăsam aşezată
în spaţiul celest,
din jumătatea de sus a pânzei.
Culorile ţipau
din imprimeul rochiei
pe care o purtam
şi peste care dragostea îşi risipise fluturii...

Cornelia Vîju

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu se înjura şi nu se face spam

Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.