Marius Coadă, un antreprenor ambițios (partea III)

 

Aveţi un medic veterinar care se ocupă permanent de sănătatea animalelor din fermă? Ne referim la un specialist care să asigure tratamente specifice fiecărui animal în parte.

      Într-adevăr, este esențial să ai un specialist în domeniu. Având în vedere că fiecare animal are nevoi diferite, dar și riscuri specifice de sănătate, este important să beneficiem de un astfel de expert care să se ocupe de prevenirea bolilor și de asigurarea unui tratament corespunzător atunci când este necesar.

     Avem un contract cu un medic veterinar care este prezent săptămânal în fermă și face checklist-ul fiecărui animal. Acesta vine pentru verificările de rutină, vaccinări și pentru a ne ajuta să gestionăm orice problemă de sănătate care ar putea apărea. De asemenea, este disponibil și în caz de urgență. El ne oferă recomandări specifice legate de nutriție, igienă, tratamentele necesare și prevenirea eventualelor boli.

Pe lângă acest specialist, este și responsabilitatea îngrijitorilor care sunt atenți la orice semn de boală sau disconfort și zilnic ne raportează situația fiecărui animăluț, mie sau medicului veterinar.

Îngrijirea animalelor poate fi o activitate solicitantă. Aveţi ajutor în acest sens? Reușiţi să le asiguraţi cu ușurinţă condiţiile optime pe timpul iernii?

Animalele au nevoi constante, iar responsabilitatea față de ele vine cu multe provocări în sezonul rece. Este un efort pe care-l face întreaga echipă.

Pentru a asigura condiții prielnice animalelor în perioada iernii, când este nevoie de adăposturi mai călduroase și o îngrijire mai atentă, nu avem activitate cu vizitatorii. Pentru a face față iernii cu ușurință, ne pregătim din timp, având grijă ca totul să fie în regulă înainte de venirea frigului. Astfel că, atunci ne restrângem tot circuitul de animale, iar ele nu mai sunt împrăștiate pe toată ferma. Fiecare revine în halele mai călduroase unde putem ține totul sub control.

Fiecare animăluţ are un nume special, destul de hazliu am zice. Ce vă inspiră în alegerea acestor nume?

Tot copiii ne-au inspirat! La început, primii copii care au venit ne întrebau numele animalelor, iar cu ajutorul lor am început să le alegem. Apoi, am încercat și noi să fim mai creativi și să le găsim nume amuzante. De exemplu, alpacele au fost denumite astfel încât să ne fie ușor să ne amintim numele lor. Una este din rasa Huacaya, iar cealaltă din rasa Suri.

 

Pe cea din rasa Suri am numit-o fix după rasă, iar pe cea cealaltă de culoare neagră, am numit-o Luna, asocierea fiind cu luna nopții.

Privind în ansamblu afacerea dumneavoastră, cum anticipaţi că va evolua în următorii zece ani? Ce obiective v-aţi propus pentru această perioadă?

Obiectivul nostru cel mai mare este să dezvoltăm un lanț de cinci ferme în întreaga Românie. În prezent, județul și încă o rază de 350 de km sunt acoperite.

Următoarele locații vizate sunt Craiova și Iași. Pentru a putea extinde ferma, intenționăm să creăm un manual de francizare. Ideal ar fi să deschidem noi înșine fermele, nu să le transformăm în francize, pentru că deja avem un obiectiv clar în minte. Din punct de vedere al locației, ne gândim să fim mai aproape de orașe și să optimizăm spațiile disponibile. Deși am folosit la început ce aveam la îndemână, am observat ce valoare poate aduce conceptul nostru și știm acum câtă bucurie oferim copiilor. Prin urmare, ne propunem să fim mai aproape de fiecare oraș mare din România.

Se spune că succesul ne poate păcăli uneori, dându-ne impresia că suntem de neînvins. Aţi avut vreun moment în care v-aţi simţit parte din grupul antreprenorilor de succes? Și, în opinia dumneavoastră, care este reţeta unei afaceri de succes?

Nu mă consider încă un antreprenor de succes. Nu am ajuns încă în acel punct. Având în vedere eșecul pe care l-am întâmpinat cu firma anterioară, acum sunt mult mai precaut.

Dacă acest concept va reuși, abia atunci voi putea spune că am găsit o rețetă a succesului, pe care, poate, voi fi în măsură să o împărtășesc. Până atunci, continuăm să greșim și să învățăm câte ceva în fiecare zi, până când obiectivele noastre vor fi atinse. Dacă îți fixezi ținte clare și acționezi constant, lucrurile încep să se lege în jurul tău, iar cei din jur încep să le perceapă ca un succes.

Cum arată o zi din viaţa dumneavoastră? Obosește vreodată Marius Coadă? Continuaţi să vă suflecaţi mânecile la începutul fiecărei zile sau acest obicei era specific doar când aţi pus bazele fermei?

Fiind ancorat în experiență, tot timpul îmi suflec mânecile pentru că am impresia că încă este nevoie de asta. Având mai multe businessuri, toate pornite de mine ca și concept, este esențial să automatizezi procesele și să plasezi oameni pregătiți în punctele cheie. Fiind un inițiator, trebuie să îmi construiesc o echipă bună de finalizatori. În continuare avem obiective de atins la fermă, primul dintre ele fiind piscina despre care am vorbit. Desigur, o să îmi ridic mânecile în fiecare zi până la finalizarea lucrării și o să fiu alături de angajați pe șantier. Am tot evitat construcțiile, dar se pare că ele vin spre mine. Îmi amintesc când am construit hala pentru evenimente, eram mereu implicat alături de băieți. Am vopsit până în ultima zi, chiar înainte de eveniment. Îmi vine să zâmbesc acum când mă gândesc că, la prima nuntă, am terminat doar cu douăzeci de minute înainte să vină invitații - atunci am pus ultimul detaliu al halei. Sunt genul de persoană care trebuie să se implice, să facă ceva cu mâna lui, să fiu în mijlocul muncitorilor și să mă asigur că totul se întâmplă conform viziunii mele.

Probabil că doar în momentul în care totul va fi superautomatizat, voi putea sta liniștit. Știu că trebuie să învăț să deleg mai mult din activitățile mele, acesta fiind aspectul la care lucrez acum. Este adevărat, nimeni nu va face o treabă ca mine, dar nici eu nu voi reuși să le acopăr pe toate. Fiind o întindere mare de activități, nu mai pot să alerg dintr-o parte în alta, așa că învăț să angajez oameni bine pregătiți care pot realiza lucrurile chiar mai bine decât aș putea eu.

Aţi avut un mentor înainte de a porni pe acest drum? Cineva care v-a inspirat și v-a susţinut pașii? Dacă da, ne puteţi spune cine a fost acea persoană?

Cel pe care l-am renegat tot timpul, Dumnezeu! El este mentorul cu care vorbesc zilnic și care îmi arată ce trebuie să fac mereu. De fiecare dată când mă simt pierdut, El mă aduce înapoi pe calea cea bună.

Desigur, sunt și oameni alături de noi de la care ne inspirăm și pe care îi solicităm pentru ajutor, dar cred că cel mai inspirațional este Dumnezeu. Dacă reușim să avem o discuție zilnică cu El, să-I acordăm puțin timp și să-I arătăm recunoștința pentru tot ce ne oferă - de la simplul fapt că ne trezim într-o dimineață, că putem să ne bucurăm de cei dragi sau orice altă mică binecuvântare - ne vom simți minunat, plini de energie și gata să înfruntăm o nouă zi cu toate provocările sale.

În ceea ce privește proiectele mari la care visăm, tot Domnul ne dă puterea să mergem mai departe și să reușim.

Care a fost cea mai mare provocare cu care v-aţi confruntat de când administraţi această afacere de familie?

Sincer, de un an de zile consider că nu mai pot să mă surprindă provocări la care n-aș ști să le fac față. Am învățat că orice provocare are cel puțin două rezolvări. Așa că, dacă nu găsesc o soluție imediată, mă opresc un moment, dau doi pași în spate și mă gândesc cine ar putea fi competent în domeniul respectiv. Îi pun întrebări și cer ajutorul. De multe ori, suntem orgolioși și nu vrem să apelăm la specialiști, ori suntem prea obosiți ca să raționăm clar, ori refuzăm ajutorul celor din jur. Nu mă mai sperii și cred că un obiectiv important al fiecărei persoane în viață ar trebui să fie acela de a nu se teme de nimic, atâta timp cât crede în Dumnezeu.

Cât de mult investiţi în dezvoltarea dumneavoastră personală? Consideraţi că vocaţia joacă un rol important în succesul unei afaceri?

Educația este esențială. Dacă nu ai educație, nu ai un sistem prin care să înveți și să evoluezi. Fără educație, veiobserva că bați pasul pe loc. Cu cât înveți mai mult, cu atât se schimbă perspectiva din care privești lucrurile. Mereu vei adăuga ceva la ceea ce știai deja, vei schimba un concept sau vei observa schimbarea lucrurilor. Pe baza celor învățate, faci asocieri și înveți să aplici informațiile într-un mod productiv. Dacă alegi să nu te educi, lasând lucrurile să meargă de la sine, vei stagna și nu vei obține rezultate.

Sunteţi omul ,,de ce”-urilor? Lăsaţi, cu uşurinţă, în urmă momentele grele ale vieţii?

Suntem oameni, așa că nu avem cum să nu ne atașăm emoțional de anumite momente. Te întrebi: „De ce?” de maximum trei ori, pentru că, după aceea, ajungi să găsești sursa și să sapi adânc pentru a înțelege ce s-a întâmplat. Trecutul rămâne trecut, însă pentru a evolua, nu trebuie să rămânem ancorați în el.

Desigur, nu este ușor să treci peste momentele grele, dar, cu timpul, am realizat că ele fac parte din drumul nostru de creștere. Nu le putem lăsa complet în urmă, dar alegem să le privim ca lecții valoroase. De multe ori, ceea ce părea greu într-un anumit moment, devine cu timpul o motivație pentru viitor.

Ce fel de persoană este Marius Coadă?

Sunt o persoană carismatică, care inspiră prin libertatea și degajamentul său. Consider că oamenii apreciază la mine ceea ce le este frică să înfrunte ei și, prin depășirea propriilor temeri, reușesc să le arat celor din jur cum pot trăi mai liber și mai autentic. Mă distanțez de așteptările și judecățile celor din exterior, abordând viața după propriile convingeri, fără să mă las influențat de presiuni externe.

De exemplu, sunt uimit de oamenii care își impun limitări nefondate, cum ar fi teama de a nu fi „îmbrăcați adecvat” pentru a ieși în public. Succesul înseamnă să fiu în armonie cu mine însumi și să trăiesc în natură, gândindu-mă la ce îmi face

cu adevărat bine și ce mă face fericit, fără să mă compar cu ceilalți.

Împlinirea unui om vine din menţinerea echilibrului între dragoste, carieră și familie. A reușit Marius Coadă să le îmbine armonios de-a lungul vieţii?

Dragostea, cariera și familia sunt cei trei piloni pe care se susține viața.

Până la 31 de ani am înțeles că dacă ești focusat pe carieră, pierzi familia. Dacă te duci prea mult înspre prieteni, pierzi businessul și familia. Dacă te axezi pe familie prea mult, pierzi cariera. Și atunci trebuie să găsești un echilibru, să-ți gestionezi timpul astfel încât să te poți bucura de toate.

Focusul depinde acum de fiecare, toți suntem diferiți. Unul e mai înclinat spre familie, altul către prieteni, iar o altă categorie de oameni este orientată către business. Eu mă simt orientat către afacere pentru că îmi place ceea ce creez, dar nu neglijez celelalte laturi, îmbinându-le corespunzător astfel încât relațiile mele să fie armonioase. Sunt perioade în care lipsesc de lângă familie, dar știu să compensez apoi acest timp. Copiii și prietenii îi pot avea în jurul meu chiar în interiorul afacerii, de aceea mă consider un răsfățat din acest punct de vedere. Mare parte din prieteni vin și mă vizitează aici, în fermă.

În concluzie, dacă ești atent un pic, poți să poziționezi în avantajul tău orice lucru.

Menţionaţi-ne câteva din activităţile pe care le derulaţi alături de familie!

Prin implicarea întregii familii în activitățile fermei, pe lângă faptul că ne îndeplinim responsabilitățile profesionale, avem și șansa de a dezvolta o legătură puternică cu natura.

Astfel, activitățile de la fermă, atât de necesare pentru succesul afacerii, sunt și o oportunitate de distracție pentru noi. Ne plimbăm, grădinărim, pregătim masa sau

un desert delicios și explorăm spațiul fermei pentru a găsi noi idei.

Uneori exersăm împreună jocuri de societate, astfel că ne stimulăm creativitatea, strategia și spiritul de echipă. Sau mai completez câte un puzzle alături de fetița mea, activitate care o ajută la coordonarea manuală, fiind totodată și o activitate relaxantă. Ba chiar îi citesc o poveste pe care ea o alege, prilej cu care o ajut să-și dezvolte limbajul și imaginația. Sunt doar câteva exemple de momente pe care le petrecem împreună, învățând unii de la alții, dar și distrându-ne în același timp. Bineînțeles că ieșim și în oraș, adică activitățile specifice din fermă le completăm cu cele din partea urbană, astfel încât echilibrul este asigurat.

Ne place că fetița noastră de doi anișori a crescut interacționând cu animalele și nu a avut dezechilibre din punctul de vedere al sănătății. Nu a fost bolnavă, cu excepția faptului că i-a curs puțin nasul, dar doar atât. Există un studiu pe care și noi vrem să-l validăm, acela că este important pentru sănătate mediul în care crește un copil.

Care este defectul pe care îl recunoașteţi în Marius Coadă, atât ca manager, cât și ca fiu și om?

Ca manager: de multe ori sunt atât de bazat pe experiența unor oameni și m-aștept ca ei să acționeze cum aș fi acționat eu, cu toate că nu le-am dat informațiile complete. Este un aspect la care mai lucrez, voi încerca să comunic mai bine, ca să nu-mi creez niște așteptări eronate.

Ca fiu: părinții mă vor mai calm, iar eu sunt tot timpul într-o agitație continuă. Mereu croiesc câte un proiect nou și când totul pare că s-a liniștit, eu îi surprind din nou.

Iar un defect al omului... este dorința constantă de a cere înțelepciune de la Dumnezeu. Cred că nu există un bine sau un rău absolut, ci lucrurile pur și simplu sunt. Filosofia care îmi place foarte mult este aceea că binele meu poate fi răul altcuiva și viceversa.

Se spune că, odată cu apariţia unei probleme, se naște și soluţia optimă. Aţi simţit vreodată că visele vi s-au năruit? Dacă da, în ce perioadă a vieţii aţi experimentat această stare?

În 2014 am deschis primul meu business mare, care a adus o cifră de afaceri de peste un milion de euro, dar care s-a năruit în doar șase luni. A fost momentul în care am simțit că totul s-a dus de râpă. Totuși, după opt ani, am reușit să renasc din cenușă, mi-am regăsit energia și am creat ferma. Cred că despre asta este vorba în viață: să nu te lași înfrânt și să continui să mergi mai departe. Trebuie să îndrăznești să vezi exact ce s-a întâmplat, să accepți și să îți recunoști greșelile. Nu trebuie să te simți pierdut - toate aceste momente sunt lecții de învățat, iar viața îți oferă mereu șanse. Trebuie doar să le accepți, să fii recunoscător și să te mobilizezi.

Care este cel mai frumos lucru care vi s-a întâmplat de când administraţi această fermă? Dar cel mai neplăcut?

Cel mai neplăcut a fost anul trecut la petrecerea de Halloween. Am avut un domn care a făcut infarct, aici, la fermă. S-a terminat petrecerea mai devreme practic și acolo a fost o provocare. Momentul a fost impactant emoțional pentru că erau prezenți și niște vizitatori de-ai noștri constanți.

Grupul respectiv format din șase persoane, trebuia să meargă la Alma la o altă petrecere, iar domnul care a murit a insistat să vină la fermă pe motiv că se simte mai bine la noi. Înainte să plece, în drum spre mașină, în mijlocul curții, domnului respectiv i s-au înmuiat picioarele și a căzut. Toată lumea era mascată pe acolo și, inițial, am crezut că face o glumă. Când am văzut că s-a făcut mov la față... ne-am dat seama că s-a întâmplat ceva. I-am aplicat toate procedurile de prim ajutor, dar nu s-a mai putut face nimic pentru el.

Am fost un pic zdruncinați după episodul acesta, dar apoi am realizat că așa a fost destinul lui. Faptul că a ales ferma ca să petreacă, înseamnă că ultimele momente ale vieții sale au fost de fericire. Am trecut peste și am învățat lecția care ne-a fost transmisă. Am avut prieteni atunci aproape care ne-au ajutat să depășim experiența respectivă. Știți cum se spune, dacă te blochezi în negativitate, nu mai poți vedea lucrurile frumoase ce stau să se întâmple.

Din categoria amintirilor frumoase, apreciem bucuria oamenilor care se întorc în fermă. Apreciem dascălii care nu doar vin, ci și revin cu copiii la noi, precum și instituțiile din zonă ce ne recunosc valoarea și ne susțin. De aici vine bucuria, din faptul că lumea din jur ne apreciază și ne arată acest lucru.

În businessul trecut, frustrarea era că degeaba aveam cifre mari de afaceri, dacă nu aduceam valoare în viața oamenilor.

Sunteţi o persoană optimistă? Care este reţeta care vă menţine permanent pe această treaptă?

Dacă ar trebui să aleg între un pesimist și un optimist, aș spune că prefer să fiu un pesimist-optimist. Între o viață pesimistă și una optimistă, cu siguranță aș alege-o pe cea optimistă. Am observat, prin meditațiile mele zilnice, că gândurile pe care le alegem ne definesc viața. Dacă te concentrezi pe pesimism, atragi eșecuri, boală sau oameni negativi. În schimb, optimistul este o variantă mult mai bună. Dacă mergi cu Dumnezeu aproape, toate lucrurile sunt posibile.

Deși viața ne oferă atât binele, cât și răul, alegerea finală este a noastră.

O vorbă veche spune că Dumnezeu nu dă cu zarul. El ne oferă anumite legi pe care noi alegem să le respectăm sau nu. Dezvăluiţi-ne câteva din convingerile care v-au jalonat existenţa!

Da, este o vorbă înțeleaptă care sugerează că în viață există un plan divin sau o ordine mai mare care guvernează

evenimentele. Această idee provine dintr-o perspectivă unde tot ce se întâmplă are un sens sau o cauză mai adâncă, chiar dacă nu întotdeauna o putem înțelege pe deplin. Nu trebuie să privim lucrurile din perspectiva că trăim într-o lume dominată de noroc, ci că există un sens în fiecare eveniment, chiar și în cele mai dificile momente ale vieții noastre. Este o viziune care se aliniază cu ideea că viața are un scop, iar fiecare decizie face parte dintr-un plan mai mare spre care ne îndreptăm fiecare.

Uneori nu caut explicații raționale pentru tot ce se întâmplă, ci trăiesc cu credința că există un scop și un echilibru în viață, pentru că totul în acest Univers funcționează după niște legi. Nu există rău sau bine, lucrurile există şi atât. Depinde cum reacționăm noi la ele.

Dacă mâine aţi sta la o cafea cu Dumnezeu, la o poveste poate, ce i-aţi spune?

Stau în fiecare zi cu El și îi spun tot ce mi se întâmplă. Astăzi, i-am cerut puterea de a reuși să îndeplinesc și acest eveniment cu succes (21 septembrie 2024). Fără îndoieli, fără provocări legate de diferite aspecte logistice. Și să știți că, de azi-dimineață, totul merge ca pe roate. Semn că Dumnezeu mi-a ascultat povestea.

Întorcându-ne în timp, care a fost numele dascălului care v-a rămas întipărit în minte? Care a reușit să lase în sufletul copilului/adolescentului Marius Coadă urme de neșters și care v-a motivat să vă redescoperiţi în fiecare zi?

Cred că eram prin clasa a opta. Aveam o profesoară de matematică, doamna Popa. La orele dumneaei, eram foarte neglijent și mereu distras de la activități. Sunt repede distras de anumite lucruri, dar dacă reușesc să mă concentrez, nu poate să mă mai oprească nimic de la reușită. Doamna, care obișnuia să repete zicerea aceea: „Brânză bună în burduf de câine”, a văzut la un moment dat ceva în mine. Mi-a demonstrat că, dacă fac abstracție de la tot ce se întâmplă în jurul meu și sunt încrezător când vreau să fac ceva, am la îndemână soluția, răspunsul și absolut tot ce îmi trebuie. Cumva, ea mi-a activat latura aceasta de autodidact.

Tinerii, în general, sunt atrași de mirajul străinătăţii, unde totul se obţine ușor, în viziunea unora. Aţi fost tentat vreodată să plecaţi peste hotare ca să vă încercaţi norocul?

Într-adevăr, există o viziune despre străinătate unde pare că totul este ușor de obținut. Cu toate acestea, este important de subliniat că această gândire nu reflectă întotdeauna realitatea.

Dorința de a pleca m-a străbătut și pe mine. Cred că voiam să evadez dintr-o realitate care nu îmi mai aducea satisfacții pe plan profesional. S-a întâmplat fix atunci când am intrat în faliment. Totuși, plecarea peste hotare nu este o decizie ușoară și, adesea, vine cu provocări și sacrificii. Aș fi fost departe de familie, prieteni și nu aveam nicio garanție că acolo aș fi reușit. Și știți cum e, când te cuprinde o idee de acest gen, tocmai atunci apar și binevoitorii care te îndeamnă să pleci. Mă bucur că n-am făcut-o.

Cu ajutorul proiectului meu de pe TikTok, despre care v-am vorbit, am înțeles viziunea oamenilor din Diaspora. Unii au cuvinte de admirație la adresa noastră și spun: „Uite că s-a putut și acasă!” Dar cu anumite sacrificii, aș completa eu, căci fără ele nu se poate. Iar un procent de 90% dintre cei care sunt realizați în străinătate susțin că le lipsește acel „acasă”.

Privind dintr-un anumit unghi, unii privitori ar spune că aţi avut noroc, alţii că aţi avut prieteni buni. Cum consideraţi că au stat lucrurile în realitate?

Consider că norocul suntem noi! E povestea cu ghinda, dacă o știți. Suntem ca semințele de ghindă, noi, oamenii. Dacă arunci o ghindă pe asfalt, n-o să crească niciodată! Pentru că avem picioare, dacă observi că ai căzut pe asfalt, du-te unde-i pământul fertil. De aceea, cred că norocul meu nu provine din exterior. De fiecare dată când am avut nevoie de oameni de succes lângă mine, i-am atras. De fel, suntem obișnuiți să cerem, dar eu nu am făcut asta. M-am dus ucenic pe lângă persoanele de succes ca să pot să învăț. Dacă m-au primit, desigur, n-am obligat niciodată pe nimeni! Este o lege care funcționează așa cum am discutat la întrebarea precedentă: dacă vrei să înveți ceva, oferă-te, dăruiește din timpul tău. La un om de succes, banii nu mai reprezintă nimic, ci timpul lui devine valoros. Dacă poți oferi din al tău, răsplata se va întoarce negreșit.

Se mai spune că atunci când începi un proiect este bine să știi toate etapele de lucru. Cum a fost în cazul dumneavoastră? Aţi anticipat fiecare pas sau a fost suficient să urmaţi drumul, iar apoi pașii v-au condus singuri?

În multe cazuri, planificarea detaliată poate fi extrem de utilă, dar, de asemenea, drumul poate fi plin de surprize care nu pot fi prevăzute inițial. Este important să ai o viziune generală a etapelor și a obiectivelor pe care vrei să le atingi. Acest lucru te ajută să îți organizezi resursele și să prioritizezi corect etapele. Totuși, este aproape imposibil să anticipezi fiecare detaliu al proiectului pe care îl ai în minte, deoarece lucrurile pot evolua în moduri imprevizibile.

Am observat că, în multe situații, am fost nevoit să mă adaptez la schimbări sau la informații noi care au apărut pe parcurs. Uneori, învățarea vine cu fiecare pas, iar ajustarea continuă a planului este o parte esențială a procesului.

Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Nu se potrivește niciodată!

Din punctul meu de vedere, ai nevoie doar de 20% informație și multă putere de acțiune. Mulți sunt foarte buni pe partea de idei, dar oamenii de acțiune sunt puțini, așa că trebuie să acționezi chiar dacă ai puțină informație. Lucrurile se vor așeza pe parcurs.

Dacă aţi putea să vă întoarceţi în trecut, ce aţi schimba din traiectul vieţii dumneavoastră? Există ceva anume ce aţi fi dorit să realizaţi și nu aţi făcut-o?

Este o întrebare profundă, care invită la reflecție despre alegerile din viață și despre cum ne raportăm la deciziile trecute. Poate că nu aș schimba nimic major, pentru că fiecare decizie, chiar și greșelile sau momentele dificile, au fost parte din formarea mea ca om. Au fost lecții care m-au ajutat să cresc și să înțeleg mai bine cine sunt și ce îmi doresc de la viață.

Nu mă gândesc la regrete! Dacă e ceva ce nu am făcut deja, voi face de acum înainte. Nu consider că viața ar trebui trăită cu regrete și nu cred că voi avea vreodată regrete.

Notele cele mai valoroase, omul le primește de la viaţă. Dacă aruncaţi o privire în trecutul lui Marius Coadă, ce notă v-aţi acorda la momentul acesta?

Recunosc că sunt cel mai mare critic al meu. Știu că pot mai mult, dar în fiecare zi, cu distragerile pe care le am, procrastinez. Nu sunt cea mai bună variantă a mea, mai am de șlefuit diamantul interior.

Ca să îmi acord o notă, depinde de standardele proprii și de experiențele trăite. În mod ideal, nota ar trebui să se reflecte în reușitele mele profesionale și, în acest context, mi-aș acorda un 7,5. Dacă mă refer la contribuția mea față de comunitate, cred că m-aș apropia de un 10. Iar dacă aș evalua relațiile mele cu cei din jur, un 9 ar fi potrivit. Acum, fiecare cititor poate face o medie a celor trei note și va descoperi unde mă situez în acest moment conform propriei viziuni.

Care sunt cercurile deschise unui anteprenor de succes, atunci când acesta caută compania prietenilor? De obicei, este aglomeraţie doar în jurul fermierului sau şi-n jurul omului Marius Coadă?

În general, un antreprenor de succes, caută compania unor persoane care pot adăuga valoare atât profesional, cât și personal. Aceste cercuri pot fi formate din alți antreprenori, investitori, profesioniști din domeniul său, dar și prieteni care pot oferi susținere, inspirație și perspective noi.

N-aș spune că visez să construiesc cercuri de influență datorită succesului meu profesional, ci datorită caracterului și valorilor personale. În jurul unei persoane care reușește în business, există mai multe tipuri de persoane. Îmi place compania acelor oameni cu care pot schimba idei inovative, dar și discuta strategii pentru viitor. Poate fi un cerc, pe cât de selectiv, pe atât de valoros.

Totuși, în jurul meu, consider că la momentul actual este aceeași aglomerație de ani de zile, sunt prietenii mei care-mi sunt alături, și pentru susținere emoțională, și pentru distracție sau relaxare.

În concluzie, diferența dintre ambele personaje e destul de mică având aceleași valori fundamentale, și Marius Coadă, și fermierul. Nu văd să fie o discrepanță între ei, sunt același tip de fermier drăguț, amabil, nicidecum modelul acela ce-l știam noi, mai dur. Indiferent de cât succes voi culege în drumul meu, vreau să asigur cititorii că voi rămâne același om.

Spre ce zări v-aţi propus să duceţi Ferma de la Coadă? Îndrăzniţi să vă ancoraţi în scenarii care depășesc realitatea?

Scenariile mele pot depăși realitatea curentă, sunt ambițioase și îndrăznețe, după cum v-am mărturisit pe parcursul interviului. Totuși, uneori viziunea mea este sabotată de temerea eșecului anterior. Îmi subminez creativitatea și nu știu exact care este potențialul maxim al fermei. Și acest aspect chiar mă enervează.

Ferma de la Coadă ar putea deveni un model de fermă sustenabilă, un exemplu de integrare între natură, tehnologie și afaceri, având un impact pozitiv asupra mediului și

comunității. O altă direcție ar putea fi extinderea fermei în segmentul dedicat agroturismului rural. Dacă, la momentul actual, vizitatorii, fie ei copii sau adulți, pot învăța despre viața la țară, procesul de creștere al animalelor și agricultura sustenabilă, pe viitor ar putea deveni o destinație pentru grupuri de tineri interesați de agricultură și tradițiile rurale. Ar putea deveni un centru educativ dedicat conștientizării importanței alimentației sănătoase și al unui stil de viață mai apropiat de natură.

Și dacă ar fi să îndrăznesc să mă ancorez în scenarii care depășesc realitatea, afacerea pe care o administrez ar putea deveni un program în care fermierii pot învăța unii de la alții, într-un mediu colaborativ. Indiferent de scenariile ambițioase, în centrul Fermei ar trebui să rămână în continuare respectul pentru natură, autenticitatea tradițiilor și sustenabilitatea.

Ne apropiem de finalul acestui interviu și v-am ruga să transmiteţi un mesaj cititorilor! Ceva care să vă certifice și care să aibă un impact motivaţional asupra lor. O lecţie pe care aţi învăţat-o la momentul acesta și pe care sunteţi dispus să o daţi mai departe.

Una dintre lecțiile cele mai valoroase pe care mi le-am însușit este puterea de a persevera chiar și atunci când lucrurile nu merg conform planului. Viața este plină de provocări, iar succesul nu vine mereu cum l-ai planificat. Sunt momente când ești tentat să renunți, dar adevărata putere vine din a te ridica, a continua și a învăța din greșeli.

Fiecare dificultate poate deveni o șansă de a descoperi ceva nou despre tine și despre cum îți poți adapta strategia. Dacă ești atent la ceea ce apare la fiecare pas, indiferent cât de greu ar fi, în timp vei construi o bază solidă pe care să îți clădești succesul. Acesta nu depinde de cât de repede ajungi la destinație, ci de voința ta de a continua, chiar și atunci când calea pare dificilă. Chiar dacă nu știi toate răspunsurile, trebuie să ai încredere că drumul va deveni mai clar pe măsură ce avansezi. Este ca atunci când conduci o mașină pe timp de noapte. Farurile îți luminează o bucată din drum, iar cu cât înaintezi mai mult, cu atât calea ți se va revela.

Aceasta este o lecție care mi-a schimbat mult perspectiva asupra vieții și poate fi valoroasă pentru oricine se confruntă cu provocări. Am doar 31 de ani, viața trece extraordinar de repede și sunt atât de multe lucruri pe care poți să le trăiești. Nimic nu ne este garantat, un singur lucru este cert: moartea. Privește viața asta ca și cum ar fi ultima ta șansă de a-ți descoperi limitele.

Și pentru că am dori să încheiem într-un ton al mulţumţirilor, ne-ar plăcea să adresaţi un cuvânt de recunoştinţă acelor oameni care au crezut în reuşita dumneavoastră şi care v-au ajutat să urcaţi treptele succesului!

Cu siguranță le sunt recunoscător celor care au fost alături de mine pe parcursul dezvoltării acestui business: părinților, soției și prietenilor, fără a căror susținere nu aș fi rezistat. Ei m-au sprijinit în momentele de îndoială și au avut răbdare cu mine.

Le mulțumesc celor care mi-au oferit feedback constructiv și mi-au amintit că succesul nu este niciodată o realizare izolată, ci este rezultatul muncii unei echipe. De aceea le sunt recunoscător angajaților mei, care mi-au înțeles viziunea și mi-au susținut-o. Împreună, am crescut acest business care se numește Ferma de la Coadă.

Am întâlnit oameni pe care nu i-am chemat, dar care au apărut la momentul potrivit, au pus umărul și m-au ajutat să merg mai departe, iar apoi au dispărut. Și, de multe ori, oamenii de la care mă așteptam să mă susțină nu au crezut în mine nici măcar cât un bob de muștar.

Tuturor, fie că m-au sprijinit, fie că nu, le mulțumesc și le sunt recunoscător. Fiecare mi-a predat o lecție valoroasă, în urma căreia am evoluat și am devenit versiunea Marius Coadă de astăzi.

Iar dumneavoastră vă mulțumesc că m-ați ales să mă număr printre intervievații acestei cărți!