Profesor Silviu Roșioru - un director cu viziune (partea II)

 

Cum a evoluat școala șuţeană de când sunteţi în această funcţie?

De la o școală gimnazială, am reușit să evoluăm către o școală profesională. În acest an, avem clasa a IX-a cu două specializări: electrician exploatare joasă tensiune și frizer-coafor/manichiurist-pedichiurist. Consider că este o realizare importantă pentru comunitate, oferindu-le elevilor posibilitatea de a învăța o meserie și de a-și construi un viitor. Implementarea proiectelor europene o consider o altă realizare. Am reușit să accesăm două proiecte Erasmus, dar și alte programe educaționale. Unele proiecte au avut succes, altele mai puțin, dar toate au fost lecții valoroase. De asemenea, ne-am implicat și în proiectele PNRR, care deşi sunt adevărate provocări, oferă oportunități valoroase pentru dezvoltarea școlii.

Ce obiective v-aţi propus pentru viitorul instituţiei?

Vreau ca această instituție să continue să crească și să ofere o educație de calitate. Cadrele didactice trebuie să fie motivate, dedicate și să inspire respect.

Vreau ca toți - profesori, elevi, părinți - să înțeleagă că respectul nu se impune, ci se câștigă. Este esențial să creăm un mediu în care fiecare să fie apreciat și în care disciplina să fie bazată pe colaborare, nu pe frică.

Ce nevoi are în prezent școala în ceea ce privește infrastructura și dotările?

Este o întrebare foarte bună. În ceea ce privește infrastructura, școala este în plin proces de reabilitare printr-un proiect PNRR de eficiență energetică. Avem însă și o nevoie clară de extindere, deoarece funcționăm în două schimburi. Ne-ar trebui o clădire nouă pentru a putea asigura un program școlar normal, într-un singur schimb.

Referitor la dotări, suntem incluși într-un alt proiect, prin care am reușit să achiziționăm o mare parte din materialele necesare. Mai avem unele săli de clasă în proces de reabilitare, iar cele care sunt deja finalizate, am reușit să le dotăm cu echipamente moderne: table interactive, laptopuri, imprimante - atât prin proiectele PNRAS (Programul Național pentru Reducerea Abandonului Școlar), cât și prin fonduri PNRR (Planul Național de Redresare și Reziliență).

Cum vedeţi viitorul școlii, în ceea ce privește reabilitarea și dezvoltarea instituţiei?

În primul rând, ne dorim să continuăm pe linia dezvoltării școlii profesionale. Avem o resursă umană de calitate și ideal ar fi ca elevii să vină la școală cu drag, nu din obligație sau teamă. Pentru viitor, mi-aș dori ca această instituție să devină o școală respectată în comunitate, în care elevii să primească și să ofere respect. Cred cu tărie că respectul se câștigă, nu se impune, iar noi trebuie să construim o relație bazată pe încredere și comunicare cu elevii. Dacă ar fi să subliniez importanța școlilor profesionale în mediul rural, cred că fiecare comunitate rurală ar avea nevoie de o astfel de oportunitate. Nu toți părinții își permit să își trimită copiii să învețe o meserie într-o altă localitate, chiar dacă există sprijin pentru decontarea navetei. Învățământul dual este o variantă foarte bună. Fiind la început, am fost reticent în a-l implementa. Îmi pare rău că nu am făcut acest pas mai devreme, dar nu este târziu și sper ca, pe viitor, să ne putem dezvolta și pe acest palier.

De asemenea, ne-am propus să obținem acreditarea învățământului profesional. Momentan, suntem autorizați pentru această latură, dar ne dorim să obținem acreditarea. Ne-am propus să primim autorizație și pentru grădinița cu program prelungit. Vrem să înființăm un after-school pentru învățământul primar. În prezent, avem un Centru Educațional Comunitar, finanțat 100% de primărie. Acest program este destinat copiilor din medii defavorizate, oferindu-le acestora masă și sprijin la teme. Inițial, au fost înscriși 60 de copii, iar în prezent participă aproximativ 30 de elevi.

Cum descrieţi relaţia dintre școală și autorităţile locale?

Relația dintre școală și autoritățile locale este una frumoasă, bazată pe respect și colaborare. Pot spune cu convingere că, de fiecare dată când am solicitat sprijin din partea Primăriei, l-am primit. Și nu mă refer doar la ajutor material - care, de altfel, este cel mai ușor de oferit - ci mai ales la sprijinul moral, care contează enorm.

Nu am făcut și nu fac politică în școală, dar trebuie să recunosc că domnul primar este un om care susține cu adevărat educația. Este implicat și își dorește să facă multe lucruri bune, atât pentru comunitate, cât și pentru școală. Chiar dacă, din cauza procedurilor birocratice actuale, uneori lucrurile merg mai greu, știu că intențiile sunt sincere și că proiectele se vor realiza la un moment dat.

În ceea ce privește latura educațională, am avut întotdeauna susținere. Avem o relație bazată pe respect reciproc. Domnul primar știe să lucreze cu oamenii și să se implice atunci când este nevoie.

Evoluţia mediului educaţional din zona rurală, cum o vedeţi?

Evoluția mediului educațional din zona rurală se face cu pași mici, dar siguri. Un exemplu important este înființarea școlii profesionale în comuna noastră, un vis pe care l-am avut și care, după cum am precizat, acum a devenit realitate.

Următorul pas pe care mi-l doresc este înființarea unei grădinițe cu program prelungit. Cred că în doi ani vom reuși să realizăm şi acest proiect. Un astfel de program este esențial pentru părinți, mai ales în mediul rural, unde mulți nu au alternative pentru supravegherea copiilor. Avantajul major va fi masa caldă, servită la prânz, ceea ce ar sprijini atât copiii, cât și părinții.

Consideraţi că sunt necesare reforme majore în educaţie? Dacă ar sta în puterea dumneavoastră să schimbaţi ceva, de unde aţi începe?

Eliminarea repetenției o consider o reformă necesară în educație. Dacă ar fi în puterea mea să schimb ceva fundamental în sistemul de educație, aș începe prin eliminarea conceptului de „repetenție” din regulamentul de organizare și funcționare al unei școli. De ce? Repetenția nu este o soluție reală, ci o etichetă care stigmatizează elevii și le reduce șansele de a-și dezvolta competențele. În plus, creează un mediu propice pentru bullying, făcând copiii să fie marginalizați și demotivați. Ce propun? În loc de repetenție, ar trebui să adoptăm un sistem asemănător celui universitar, unde elevii trec în anul următor, dar cu obligația de a recupera și remedia lacunele din anii anteriori. Dacă până la sfârșitul unui ciclu (de exemplu, clasa a VIII-a), nu își însușesc competențele necesare, atunci se poate lua în considerare un alt tip de intervenție educațională.

Cum ar funcționa acest sistem? Să luăm exemplul unui elev care are dificultăți la limba română în clasa a V-a. În loc să fie lăsat repetent, el avansează în clasa a VI-a, dar cu obligația de a recupera cunoștințele restante. În cazul în care, până la finalul gimnaziului, nu reușește să atingă un nivel minim de competențe, atunci intervenim cu soluții personalizate, nu cu pedeapsa repetenției. Care ar fi beneficiile? Elevii ar avea mai mult timp să înțeleagă materia și să se dezvolte.

S-ar elimina stigmatizarea și bullying-ul asociate repetenției. Școala ar deveni un spațiu de învățare, nu un loc unde ești „pedepsit” dacă nu te încadrezi într-un tipar rigid. Ce nu înseamnă această propunere? Să nu se înțeleagă că susțin promovarea automată, fără a învăța nimic. Dimpotrivă, sistemul trebuie să găsească metode de motivare și sprijin pentru fiecare copil, astfel încât să învețe, nu doar să treacă prin școală. Trebuie să regândim educația! Dacă vrem să avem o generație de tineri pregătiți, trebuie să le oferim șanse reale de recuperare, nu bariere care îi descurajează. Reforma educației: responsabilitățile școlii și evaluarea elevilor. În loc să-i lăsăm repetenți pe elevi, ar trebui să găsim metode prin care să-i ajutăm să înțeleagă și să aprofundeze materia.

Abandonul școlar apare adesea pentru că repetenția este percepută ca un eșec definitiv. Dacă elevul nu promovează anul, se poate reînscrie doar pe baza unei cereri. Însă, în multe cazuri, copiii nu mai revin la școală, iar noi suntem nevoiți să-i căutăm și să-i convingem să continue studiile. Experții în științele educației ar trebui să vină cu soluții concrete, care să impună responsabilitate elevilor, dar să le și ofere o șansă reală de progres. Un model bazat pe competențe, unde elevul are mai multe oportunități de a-și dovedi progresul, ar fi mult mai eficient decât actualul sistem rigid.

Școala și ajutoarele sociale… O altă problemă majoră este faptul că școala a devenit responsabilă pentru gestionarea ajutoarelor sociale, ceea ce nu ar trebui să fie în atribuțiile cadrelor didactice. Profesorii sunt pregătiți pentru educație, nu pentru distribuirea burselor, tichetelor sau altor forme de sprijin social. De multe ori, această birocrație le consumă timpul pe care l-ar putea dedica elevilor. Soluția? Crearea unui departament separat în fiecare școală sau la nivel local, care să se ocupe exclusiv de aceste aspecte. Direcțiile de asistență socială din primării ar trebui să gestioneze aceste ajutoare, să facă anchetele sociale și să se asigure că beneficiarii sunt cei care au cu adevărat nevoie.

Cum vi se pare evaluarea pe baza competenţelor? Sunt relevante Evaluările Naţionale de la sfârșitul claselor a II-a, a IV-a și a VI-a?

Actualele evaluări naționale la clasele a II-a, a IV-a și a VI-a sunt utile, dar nu sunt valorificate suficient. Ele ar trebui să ofere nu doar un diagnostic al competențelor elevilor, ci și măsuri clare de remediere.

De exemplu, la clasa a II-a, o probă orală de lectură și dezbatere ar fi mult mai utilă decât o simplă verificare a înțelegerii textului scris. Elevii trebuie să fie învățați să comunice, să-și exprime ideile clar și să-și dezvolte dicția.

În ceea ce privește Evaluarea Națională de la finalul clasei a VIII-a, aceasta ar trebui să fie mai bine corelată cu parcursul elevilor și să includă mai multe opțiuni, astfel încât să nu fie un examen de „totul sau nimic”. Cu alte cuvinte, educația are nevoie de reforme reale, nu doar de ajustări minore. Profesorii trebuie să fie lăsați să se ocupe de educație, nu de birocrație, iar sistemul trebuie să pună accent mai mult pe competențele reale ale elevilor.

Ce măsuri luaţi pentru a îmbunătăţi performanţele elevilor, mai ales în contextul examenelor naţionale?

În școala noastră, ne preocupăm constant de pregătirea elevilor pentru examenele naționale și de sprijinirea celor din grupuri vulnerabile. Credem că fiecare copil merită o șansă reală la educație și facem tot posibilul să-i susținem în acest proces. Ca pregătire pentru Evaluarea Națională, organizăm ore de pregătire suplimentară la limba română și matematică pentru elevii de clasa a VIII-a. Profesorii noștri se implică voluntar, fără a aștepta nimic în schimb, ghidați de dorința ca elevii să își atingă potențialul. Elevii din clasele V-VII beneficiază și ei de ore suplimentare, pentru a-i pregăti din timp pentru examen.

Mai derulăm și activități precum: Consiliere și sprijin pentru părinți și elevi prin organizarea unor discuții periodice cu părinții pentru a-i ajuta să înțeleagă importanța educației și pentru a-și susține copiii. Oferim consiliere psihopedagogică elevilor care au dificultăți de adaptare sau probleme școlare.

Cum sprijiniţi elevii aflaţi în situaţii vulnerabile? Există programe speciale pentru aceștia?

În cadrul proiectelor educaționale, copiii din grupurile vulnerabile primesc rechizite școlare, produse de igienă și echipamente sportive (adidași, jambiere, treninguri personalizate cu sigla școlii). De asemenea, oferim îndrumare familiilor ca să completeze cererile pentru burse şi ajutoare sociale, sprijin financiar pentru educația copiilor.

Referitor la combaterea abandonului școlar și a violenței, colaborăm cu Poliția Siguranței Școlare pentru a preveni bullying-ul și violența în școală. Participăm la proiecte județene care vizează reducerea abandonului școlar și promovarea unui mediu sigur pentru toți elevii. Prin toate aceste măsuri, ne dorim să oferim fiecărui copil șansa de a-și construi un viitor mai bun. Educația este cheia succesului, iar noi suntem aici să-i sprijinim la fiecare pas!

Ce activităţi extracurriculare consideraţi esenţiale pentru formarea elevilor?

Educația nu se oprește în sala de clasă! Activitățile extracurriculare au un rol esențial în formarea elevilor, oferin-du-le experiențe care completează și îmbogățesc învățarea formală. Referitor la excursiile școlare, acestea sunt cu adevărat benefice doar atunci când au un caracter educativ și tematic. Activitățile în afara clasei, organizate strategic, le oferă elevilor oportunitatea de a învăța într-un mod interactiv și captivant.

O sală de clasă în aer liber ar putea aduce un plus semnificativ procesului educațional. Sperăm ca în acest an să reușim să realizăm un astfel de spațiu dedicat învățării în natură. Activitățile de tip outdoor learning stimulează curiozitatea și motivația elevilor, transformând lecțiile într-o experiență practică.

Deși elevii participă frecvent la acțiuni de curățenie și ecologizare, se confruntă cu frustrarea că munca lor este adesea anulată de nepăsarea unor adulți. Cu toate acestea, astfel de activități rămân importante, pentru că îi învață responsabilitatea, spiritul civic și respectul pentru mediu. Activitățile extracurriculare bine organizate sunt esențiale pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor. Le insuflă dragostea pentru cunoaștere și respectul față de lumea din jurul lor.

Cum reușiţi să motivaţi și să menţineţi o echipă de profesori implicată?

Întotdeauna încerc să păstrez un climat pozitiv, să văd partea bună a lucrurilor și să îi susțin pe colegii mei. Când cineva spune că ceva nu este bine, caut soluții și încurajez o abordare constructivă. Fie că este vorba despre activități extracurriculare, concursuri sau proiecte educaționale, am susținut întotdeauna echipa, atât prin resurse materiale, cât și prin încurajare. Cred că această deschidere oferă motivația necesară pentru a continua să fie implicați. O echipă funcționează bine atunci când fiecare membru se simte ascultat și valorizat. Nu resping ideile din start, ci le analizăm împreună și luăm decizii colectiv. Orice propunere este importantă și trebuie discutată, chiar dacă nu poate fi implementată imediat. Nu las pe nimeni în afara procesului decizional și încerc să creez un spirit de echipă autentic, în care toți profesorii să se simtă parte din misiunea școlii. Cred că această abordare este esențială pentru menținerea implicării și entuziasmului în rândul cadrelor didactice. Prin acest mod de lucru, reușim să construim împreună un mediu educațional pozitiv și motivant, benefic atât pentru profesori, cât și pentru elevi.

Cum gestionaţi relaţia dintre profesori, elevi și părinţi pentru a asigura un mediu educaţional echilibrat?

Între copii, părinți și profesori există tot timpul discuții și e normal să fie așa. Întotdeauna vor exista și părinți nemulțumiți - uneori din motive aparent minore, cum ar fi faptul că „nu a fost copilul meu pus primul la serbare”. Acestea sunt situații firești, cu care ne confruntăm constant. Când apar neînțelegeri, aleg întotdeauna dialogul. Chem părintele la școală, discut atât cu el, cât și cu cadrul didactic implicat. Dacă este necesar, invităm și elevul la discuție. Cred că tocmai prin această deschidere am reușit să gestionez relațiile dintre profesori și părinți într-un mod echilibrat, să păstrez apropierea și încrederea.

Totuși, observ în ultima perioadă o oarecare distanțare a părinților față de școală, în special din cauza comunicării online. Este mult mai ușor acum pentru un părinte să trimită un mesaj pe grup sau în privat decât să vină efectiv la școală.

Dar trebuie să ne adaptăm - aceasta este realitatea societății de azi. Până la urmă, atât pentru părinți, cât și pentru cadrele didactice, comunicarea digitală este mai comodă. Dacă înainte făceam vizite la domiciliu, acum dăm un telefon și ne consultăm rapid. Important este să nu pierdem contactul uman și să rămânem deschiși la colaborare, indiferent de canalul prin care comunicăm.