Ileana Mălăncioiu

Cine-a păcătuit de-am fost la fel
Şi n-am fost fraţi de mamă sau de tată
Ci te aştept sub plopul ce se zbate
Că nu te pot iubi ca pe un frate
Şi nu mă poţi iubi ca pe o fată?

Cred că erau în faţa casei plopi
Şi nimeni n-a ştiut şi n-ar fi vrut
Dar s-au uitat bătrânele pe geamuri
Şi-am semănat cu frunza de pe ramuri
Chiar înainte de-a ne fi născut.

Că plopii tineri mi-amintesc cum sîntem
Şi cum am fost şi cum vom fi mereu
Şi prea mă simt fără să vreau legată
De frunza ce începe să se zbată
De parcă-au fost bătuţi de Dumnezeu.

Dar n-am fost frunză să aştept tăcută
Să intre toamna liniştită-n crâng
Şi să mă ducă vântul la pământ
Ci la un semn al sufletului cânt
Şi la acelaşi semn încep să plâng.