Melancolie

Păşesc absent pe-aleea noastră,

Privesc spre banca unde-am stat,

Revăd aceeaşi boltă albastră

Sub care noi ne-am sărutat.

Melancolia-mi prinde braţul

Şi ochiului lacrimă fură,

Tot îmi zădărniceşte pasul

Spre clipele noastre împreună.

Sărut o urmă din privirea

Din ochiul tău cândva de Crist,

Mă arde-n piept când ştiu: iubirea

Cândva ce-am scris, azi s-a sfârşit!

Cornelia Vîju