Adeseori îţi gust otrava
Ce-ţi curge-n şoaptele şirete
Şi-o beau precum ar fi licoarea
Ce te ucide pe-ndelete.
Mă contopesc în dulci abisuri,
Ceasornicul parcă se-opreşte,
Mă simt purtată-n patru vânturi,
Îmi vămuiesc azi tot păcatul,
Îngeri ascunşi sub grinda lunii,
Când buzele mele îţi sting jarul
Aprins ca-n taina rugăciunii.
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.