când ţi-ai revărsat veninul
în cuvinte pline de neadevăr
peste faldul inimii mele.
Cu zâmbet viclean de femeie
ai ascuţit peste creştetul meu
cuţitul cu care
cândva
Îmi voi scăpa ultima lacrimă
peste mormântul durerii
în care m-ai vârât,
ca să-ţi lunec iertarea
în sufletul răstignit
pe crucea propriei neputinţe.
Abia atunci
crizantema neagră a urii
se va fi ofilit
din sufletul tău chinuit...
Cornelia Vîju
Această poezie are mult venin...
RăspundețiȘtergereDacă l-ai fi înjurat în direct... era mai simplu.
Domnul în cauză nu merita asta...
Mulţumesc de popas! Tocmai pentru că era o...ea, i-am răspuns în versuri, pentru că aşa mi s-a părut potrivit, mai ales că nu era orice femeie, ci una care ocupa un rol important în viaţa mea...
Ștergere