Tu, cel, ce pe pământ
călătoreşti,
Trezeşte-te dintru a ta visare!
Căci plină este de păcătuire
Desaga patimilor tale.
Eşti scufundat ca într-un vis
adânc
În nepăsare.
Viaţă, acest dar fără preţ,
Să încetezi zadarnic a o irosi!
Căci altfel moartea, fără să
te-aştepţi,
Iar când ajungi la porţile
veciei,
În cel din urmă ceas al vieţii
tale,
Trezirea este
înspăimântătoare!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.