Marius Coadă, un antreprenor ambițios (partea II )

 

V-aţi așteptat să obţineţi rezultate atât de repede de la debutul afacerii?

Poate că da, poate că nu! Într-un fel, chiar îmi asum meritele succesului, deși am fost puțin neîncrezător la început, deoarece nu cunoșteam exact mentalitatea oamenilor din zonă și nu știam cum vor primi conceptul. Experiența de antreprenor de opt ani mă ajuta, îmi dădea curaj; știam exact ce urmăresc și că nu voi rătăci în sistemele de management și vânzări.

Provocările logistice ale fermei, cum ar fi îngrijirea animalelor, gestionarea personalului și atragerea clienților, erau cele care mă preocupau cel mai mult. Presimțeam că, odată ce ai experiență, vei reuși neapărat; nu vei mai pierde timp.

Analizând felul în care aţi acţionat, a fost prioritar ceea ce au dorit clienţii sau dumneavoastră, conform viziunii de la care aţi pornit?

Normal că, fără a ține cont de clienți, nu poți ajunge la un rezultat! Oricât de mult ți-ar plăcea ție un anumit lucru, s-a demonstrat că este nevoie de un echilibru, în care reperul principal sunt clienții. Echipa din care faci parte trebuie să fie unită și să lucreze cu pasiune în fiecare segment al afacerii.

În bucătărie avem oameni pasionați care, asemenea mamelor ce presară un strop de dragoste în preparatele lor, se comportă cu aceeași atenție și implicare, astfel încât produsul final să fie de calitate. Ghizii noștri sunt chiar mai interesați decât mine de zona animalelor. Își fac treaba cu plăcere și dedicare. Consider că alături de echipa mea, reușim mereu ca fiecare vizitator să se simtă în largul lui, să regăsească, poate, o fărâmă din universul magic al copilăriei, atunci când bunicii îi răsfățeau cu tot felul de bunătăți. Asta reiese și din feedback-ul primit.

Până la Giurgiu am ajuns cu originea vizitatorilor noștri, deci acoperim o rază de 350 de km în jurul punctului nostru de lucru. Din mărturisirile lor, am aflat că în alte ferme unde au fost, totul s-a rezumat la un aspect comercial. Tocmai de la comercializare fugim și noi, însă lumea trebuie să înțeleagă că, într-o anumită măsură, aceste aspecte sunt necesare pentru a susține afacerea. Noi ne dorim în continuare să fim ospitalieri și să păstrăm autenticitatea noastră.

Dincolo de relaxare, ferma oferă o paletă largă de activităţi instructiv-educative. Pregătiţi ateliere de lucru pe diverse teme. Ce v-a determinat să vă orientaţi spre astfel de activităţi?

Dacă toată lumea s-a orientat către zona online pentru a avea experiențe digitale, pentru a-și găsi o pasiune sau liniștea, eu am descoperit relaxarea atunci când am făcut ceva cu mâna mea. Așa că m-am gândit să oferim o nouă modalitate de relaxare pentru oameni: organizarea unor ateliere în care aceștia să experimenteze și să învețe ceva practic.

Un lucru curios s-a întâmplat recent: o familie a venit special la noi, a plătit accesul și ne-a rugat să le permitem să facă curățenie la cai. Ne-au explicat că în copilărie le plăcea să meargă la bunici, iar aceștia îi trimiteau în grajdul animalelor să măture. Considerau că era o onoare și o dovadă de încredere din partea bunicilor să primească o astfel de sarcină. Fix despre asta este vorba în al doilea pas al conceptului nostru. Nu va mai trebui să descoperim ateliere, ci pur și simplu, experiența îngrijirii animalului va deveni un atelier în sine pentru pasionații care doresc cu adevărat să experimenteze astfel de momente.

Am observat că organizaţi și mese festive, mini-concerte și alte activităţi aniversare. Vorbiţi-ne despre acest aspect!

Oamenii caută mereu altceva, iar pentru a oferi ceva diferit, ne-am axat pe produse care să satisfacă preferințele vizitatorilor, chiar dacă nu sunt neapărat naturale. De exemplu, am introdus fructele de mare, care sunt foarte apreciate în acest moment. Anumiți părinți sunt atrași de gustul fructelor de mare, în timp ce copiii rămân la preparatele tradiționale, autentice.

În ceea ce privește concertele, mi-au plăcut întotdeauna atmosfera focului de tabără și acele șezători din vremurile de altădată, când oamenii se adunau pentru a trăi împreună un moment de magie. Așadar, am implementat și mesele festive și alte activități în acest stil. Am organizat chiar și un picnic romantic lângă lac, deși acum lacul a secat. Suntem deschiși să oferim diferite experiențe care să ajute vizitatorii să iasă din cotidian, astfel încât să nu fie nimic repetitiv. Sunt oameni care ne spun că nu au mai trăit niciodată astfel de momente sau că le-au avut doar în copilărie.

Am citit că de mici avem o intuiție foarte bună, căci știm multe lucruri chiar de când ne naștem, dar nu reușim întotdeauna să le exteriorizăm. În momentul în care le vorbim, depinde de cum și unde creștem, iar limitările celor din jur pot sabota creativitatea. De exemplu, dacă un copil visează să devină astronaut, chiar și în condițiile unei vieți modeste, dacă este îndrumat corect, poate ajunge să își îndeplinească visul. Aceasta este intuiția sa primară, acele calități fundamentale care ies la suprafață. Are nevoie doar de un mediu propice pentru a-și face auzită vocea interioară. Dacă însă este sabotat, va fi descurajat și va deveni parte din turmă.

Eu nu am vrut niciodată să fiu ca turma, ci să fiu cel de lângă turmă. Nu sunt de acord cu tiparul educațional care îți amputează visurile. Eu pledez pentru încurajarea lor, bineînțeles, în limitele realizabilului.

Cât de important este feedback-ul pe care îl primiţi de la clienţi? Cât de mult vă influenţează în creșterea businessului? 

Totul se reduce la feedback! Îl primim cu drag, atât pe cel negativ, cât și pe cel pozitiv, pentru că doar așa ne putem corecta. Când primim un feedback negativ, este clar că a apărut o situație pe care am lăsat-o să scape de sub control. Pot să vă dau un exemplu în acest sens.

Când a început sistemul de reciclare cu plată, iar noi nu mai aveam timp să mergem să reciclăm, am lăsat niște saci cu ambalaje într-o hală. Vizitatorii au observat și ne-au atras atenția. Era doar o chestiune de timp, urma să reciclăm acele ambalaje, logic. Fiind în mijlocul câmpului, logistica este mai dificilă... Nu dăm vina pe nimeni, doream să facem acest lucru, dar apăreau alte priorități și amânam. Concluzia este că și feedback-ul negativ ajută în dezvoltare, atâta timp cât ești dispus să-l asculți. Dacă ești orgolios și refuzi să-ți accepți greșelile, pierzi.

De asemenea, vizitatorii ne ajută să identificăm punctele forte ale fermei, pe care apoi le putem evidenția prin promovare, atrăgând astfel alți clienți. De exemplu, toaleta a trebuit să o modificăm. Având un număr foarte mare de vizitatori și doar o toaletă, poziționată necorespunzător, am fost nevoiți să intervenim. Așa că am construit un grup sanitar cu cinci toalete și două dușuri, utile și pentru vizitatorii care vin cu autorulotele, având astfel o zonă de camping mult mai bine amenajată.

Care este segmentul de vizitatori care vă trece pragul? Ne referim nu doar la categoria de vârstă, ci și la provenienţa acestora. Cine predomină printre cei care vizitează ferma: locuitorii din mediul rural sau cei din mediul urban?

Clar, vizitatorii din urban reprezintă un procent ridicat, dar suntem surprinși să vedem că și cei din rural încep să ne viziteze. Deși trăiesc în mediul rural, există persoane care nu au acces la animale și care vin la noi pentru a experimenta acest lucru. Dacă la început am crezut că ferma va fi mai atractivă pentru copii, anul acesta am observat cu surprindere că grupuri de pensionari au venit să ne viziteze, dorindu-și să retrăiască momente din copilăria lor.

Ne bucurăm că reușim să atragem o gamă largă de vizitatori, de la copii până la seniori. În prezent, suntem activi și online, iar diaspora ne apreciază foarte mult, considerându-ne o destinație de vacanță. De aceea, un spațiu de cazare pe care îl avem în plan va contribui mult la dezvoltarea afacerii noastre. În ceea ce privește vizitele străinilor, anul acesta, majoritatea vizitatorilor noștri au fost ucraineni, dar am avut și câțiva austrieci.

Curiozitatea copiilor nu are limite, iar inocenţa lor poate dezarma orice adult. Care a fost cea mai amuzantă întrebare pe care v-a pus-o un copil despre ceea ce a văzut și experimentat la fermă?

Curiozitatea copiilor este, într-adevăr, o sursă de bună dispoziție! La fermă este imposibil să nu te întâlnești cu întrebări amuzante sau cu observații neașteptate din partea celor mici. Copiii nu văd limite, iar în lumea lor orice este posibil! De asemenea, m-au amuzat cât de simple și sincere pot fi întrebările lor, fără nicio ezitare. Au tot felul de idei bizare.

Așa că fiecare întâlnire cu un copil la fermă devine o adevărată sursă de învățături și de râsete. Este minunat să vezi lumea prin ochii unui copil, mai ales când vine vorba de animale și natură.

Totuși, am avut întrebări amuzante și de la adulți, care au pus mâna pe capră și au zis Ce vițel frumos! Dar nu la modul ironic, ci pur și simplu chiar credeau că asta e.

Și totuși, cine este Marius Coadă? Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

Toți bunicii mei sunt din județul Galați: bunicii din partea tatălui provin din localitatea Independența, iar bunicii din partea mamei sunt din comuna Scânteiești, în apropiere de zona Cuca. Bunicii tatălui s-au mutat la Brăila după Revoluție, cred. Când am privit arborele meu genealogic, am descoperit că stră-străbunicul meu, moș Ghiță, venea din zona Sibiului. El a venit cu oile în jurul Galațiului și a rămas acolo. Se spune că moș Ghiță ar fi fost cel mai înțelept dintre strămoșii mei. Mi-ar plăcea să cred că am moștenit și eu multe din înțelepciunea lui. Se spune că noi suntem proiecția strămoșilor noștri și, dacă reușim să depășim provocările vieții, atingem idealurile la care ei au visat.

Am 31 de ani și sunt absolvent al Facultății de Inginerie și Management în Agroturism din cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București. Nu m-am gândit niciodată că aș putea să mă realizez în domeniul acesta al agriculturii. Ferma a fost un proiect opțional în facultate.

Când ne-am întâlnit la aniversarea a zece ani de la absolvire, am observat că am fost singurul din generația mea care a produs o schimbare notabilă. Pentru mine, în viață a contat foarte mult ceea ce am făcut în timpul liber, activitățile extracurriculare. Aș vrea să sugerez că, chiar dacă urmezi o anumită școală, sunt situații, ca în cazul meu, când ceva semnificativ se întâmplă în viața ta și ajungi să profesezi într-un domeniu la care nici nu te gândeai în timpul studiilor. Multe lucruri le-am învățat după absolvire, fiind autodidact. Când aveam o idee, o studiam, citeam tot ce se putea citi despre ea și căutam să-i descopăr genialitatea.

Povestiţi-ne despre părinţii dumneavoastră! Cu care dintre ei simţiţi că vă asemănaţi cel mai mult?

Din punct de vedere fizic, am multe asemănări cu amândoi, dar în ceea ce privește felul în care gândesc și tipul de viziune, nu mă asemăn cu niciunul. Ambii părinți au fost mereu angajați și au trăit cu o dependență de stabilitate. În schimb, eu, de la 20 de ani, m-am luptat cu instabilitatea și mi-am asumat provocări una după alta. Desigur, am beneficiat de susținerea lor, dar tot ei mi-au impus și multe limitări, fiindcă le era teamă să nu risc. Iar riscurile erau fix ceea ce îmi plăcea mie. Ei nu și-ar fi asumat niciodată astfel de riscuri! Da, poate că ar fi putut să inițieze un proiect similar cu al meu, dar sunt convins că l-ar fi desfășurat pe termen lung, pe parcursul a 20 de ani, nu într-un timp scurt, așa cum am reușit eu.

Dacă v-aţi întoarce în copilărie, care sunt amintirile din acea perioadă care vă răscolesc cel mai mult sufletul?

Copilul Marius Coadă a suferit transformări profunde de la un an la altul. De câte ori mă întorc în trecut, nu mă mai recunosc. Am impresia că în fiecare an renasc, parcă viața mea se schimbă din temelii.

      Cred că natura și animalele m-au învățat cele mai frumoase lecții de viață și m-au inspirat continuu. Dacă din cărți am învățat informații pe care nu le-am înțeles pe deplin la momentul respectiv, când m-am apropiat de natură, multe dintre acele lucruri mi s-au clarificat.

Când aţi început această afacere, aveaţi deja experienţă ca fermier sau aţi învăţat pe parcurs, prin practică?

Am învățat că totul în viața aceasta ține de a fi autodidact. Nu va veni nimeni să te tragă de mânecă și să te îndemne să faci acel ceva. Atunci trebuie să cauți pe cineva care îți poate oferi îndrumare, poate un expert în domeniu. Cum toată lumea este ocupată cu propriile afaceri, îți oferă doar un timp limitat.

Varianta pe care o ai la îndemână este să analizezi ce resurse ai și, dacă ești autodidact, descoperi multe lucruri, dar nu ai suficientă practică. S-a demonstrat că și banii pot fi o limitare mentală în anumite cazuri, când crezi că, dacă nu ai o sumă mare, nu poți să pornești afacerea la care visezi. Din punctul meu de vedere, trebuie să începi de la ceea ce ai. Nu trebuie să am un milion de euro pentru a putea porni la drum. Cred că un calcul simplu și acceptarea resurselor disponibile sunt de ajuns pentru a începe afacerea. De exemplu, să am o baracă și trei găini - chiar pot să încep de acolo și, treptat, să cresc. Dacă avem speranță și ambiție, vom ajunge și la acel milion.

Noi așa am făcut: ne-am uitat în jur și am încercat să ne punem în valoare cu ce aveam. Trebuie să ne dezvoltăm în continuare și, practic, acesta ar fi cel mai important lucru. Fă rai din ce ai la îndemână și te vei descurca, atâta timp cât nu renunți.

Aţi achiziţionat numeroase păsări și animale care nu sunt specifice acestei zone și care necesită îngrijire specială. De care dintre ele sunteţi cel mai încântat?

Papagalul nostru, Rico, a devenit vedetă. Avem mulți vizitatori care vin special pentru el în fermă. Chiar am creat o gamă de produse cu imaginea lui, precum tricouri și căni. Fetița mea de doi ani, de când a văzut cănile cu Rico, refuză să bea laptele sau apa din altă cană decât cea cu el. Fiind un animal pe care îl cunoaște, își dorește să îi fie aproape tot timpul. Dacă poza lui de pe cană îi aduce un plus de bună dispoziție, suntem încântați să îi satisfacem această dorință.

Suntem, de asemenea, foarte mulțumiți de alpaca, iar în viitor avem în plan să facem suveniruri din părul lor.