Din mine se înfruptă
carnale dorinţe
iar mâna ta-mi întinde
ucigătorul măr
mă scutur ca de-o boală
ce nu vrea să-mi dea pace
şi muşc cu poftă iară
din fruct oprit, de-amor.
Îmi stingi sărutul iute
cu gura ta flămândă
mă-nvăluie dorinţa
m-ademeneşte încet...
Neputincios mi-e trupul
Îmbrăţişării tale
ce-i poate domoli
a dorinţelor sete
şi-a buzelor chemare
îi poate linişti...
Cornelia Vîju
Iubirea adevărată presupune sacrificii, durere și renunțări; rai și iad...
RăspundețiȘtergereDacă altcineva vă spune că poate fi ceva plafonat, searbăd sau doar o stare de bine, sigur vă minte... ori este prost.
Nu este nevoie să-mi spună nimeni, nimic, domnule anonim! Poeziile sunt propriile mele trăiri, simţite până la ultima virguliţă. Probabil vorbiţi din experienţă proprie, viziunea mea e un pic diferită de a dv., dar...fiecare simte în felul său. De aici şi unicitatea fiinţei umane....
Ștergere