Îţi înfigi lancea
în trupul meu
ori de câte ori mă rezem de timpul
tău...
Îmi ucizi clipele netrăite
înjunghiindu-mă cu beţia cruntă a
nepăsării tale.
Visele mi le nărui în imensul abstract
..............................................................
Apeşi cu pumnii în rănile mele
şi strângi, în carafe de vin, sângele
pe care-l oferi la parastasul plecării
mele din viaţă...
Cornelia Vîju
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.