Interviuri cu OAMENI EXCEPŢIONALI

 

Lumina universului interior

Într-un oraș liniștit, pe malurile impunătoarei Dunări, viața curge parcă mai lin, ca un râu de vise ce îmbrățișează  fiecare picătură din esența sa. Aici, zgomotul asurzitor al  lumii moderne pare să fie absorbit de murmurul de mătase  al apei ce capătă nuanțe de albastru, când razele soarelui  înoată sub unda sa, iar zilele se desfășoară într-un ritm mai blând. Cei mai mulți oameni au învățat să asculte lumea în  care trăiesc și care le modelează continuu dansul sufletului.  Ei nu sunt doar locuitori ai acestui oraș, ci străjeri ai unei  tradiții vechi, oameni ale căror povești se împletesc cu  fluxul și refluxul apei. 

În acest loc în care zgomotul este dus de apa Dunării, care  nu este numai un fluviu, ci o punte între suflete, o mărturie a  celor care au trăit, trăiesc și a celor care vor veni, oamenii  continuă să-și scrie povestea lor sau a semenilor.

Cu o pană delicată și o inimă plină de compasiune,  scriitoarea Cornelia Vîju scrie despre oamenii a căror viață se  desfășoară în orașul Brăila, dar și în satele și comunele  brăilene. Ea nu este doar jurnalist, autoare de poezii și eseuri, ci și un cronicar al spiritului uman. În paginile cărților sale,  cititorii pot descoperi nu doar versuri, ci și esența emoțională  a poveștilor care pot schimba lumea. De-a lungul anilor, nu s-a  mulțumit doar cu frumusețea cuvintelor, ea a dorit să redea  în scris viața oamenilor care, cu dedicare și pasiune, aduc  transformări comunității în care trăiesc. Astfel, a început un  proiect grandios: să scrie cărți de interviuri cu oameni  remarcabili, fiecare cu o poveste unică, dar toate unite din  dorința de a face bine. Pentru că Dunărea i-a marcat trecerea,  ce frumos și-a denumit una dintre cărți - Interviuri cu scriitori  dunăreni, în care am avut onoarea să fiu prezentă și eu, în  anul 2021.

Realizând că întâlnirile cu oamenii despre care a scris erau  mai mult decât simple interviuri, erau călătorii fascinante prin  inimile umane, Cornelia Vîju a continuat să exploreze cu  delicatețe universul luminos al sufletelor, ajungând acum la al  șaselea volum, Interviuri cu oameni excepționali.

Chiar dacă a trăit în mediul urban pe timpul studiilor, dupa  finalizarea lor s-a întors ca învățător la școala din satul ei  natal, Movila Miresii, acolo unde se simte legată de glie, ca un  copac cu rădăcinile adânc înfipte în pământul strămoșilor săi  și cu vârfurile sărutate de nori.

Reîntâlnirea cu școala în care crescuse a fost ca o  îmbrățișare caldă, un loc în care fiecare colțisor îi vorbea  despre amintiri dragi. Hotărârea definitivă de a fi învățător o  bucurase mult, căci ardea de dorința de a transpune dragoste  pentru educație în viața tinerelor generații, așa cum fusese și  ea, când își nota visurile pe pagina albă a caietului. Pentru Cornelia Vîju, fiecare elev era o poveste în devenire, fiecare  zâmbet era un îndemn să scrie, să împărtășească emoții. Își  însușea de la ei la fel de mult pe cât îi învăța, iar din regăsirea  acestor legi reale, dragostea ei pentru scris a înflorit din nou.

La revenire, satul îi părea suspendat în timp, dar nu a  regretat și nu regretă nicio clipă că s-a întors la rădăcini, raiul  căruia îi dusese dorul atunci când era departe, cel care îi  sculptase în suflet amintiri de neuitat. Însăși autoarea spune: Copilăria naște, de cele mai multe ori, lumi extraordinare, pe  care le purtăm mereu în suflet.

Simte că trăind în locurile unde a copilărit, doar acolo  poate găsi acea liniște desăvârșită, unde poate să scrie cu  atenție fiecare poveste, empatizând cu durerea și bucuria,  ambiția și sacrificiul fiecăruia. Emoțiile care o copleșesc de  fiecare dată când stă aplecată deasupra unei coli albe,  vegheată parcă de toți strămoșii ei, o ajută mai departe să  scotocească până în adâncul lor după firul de lumină, urzeala

pe care își va țese cuvintele. Cuvinte care să reflecte nu doar  fapte, ci și trăirile adânci care le însoțesc, înțelegând că munca  ei nu este în zadar. Prin fiecare volum lansează în lume mesaje  puternice, arătând că schimbarea este posibilă chiar și în cele  mai simple gesturi.

Cornelia Vîju a devenit în timp nu doar o scriitoare, ci și o  ambasadoare a speranței, a luminii interioare, iar cuvintele,  cu parfumul emoțiilor de o finețe rară, izvorâte din sufletul ei  sincer și generos, continuă să inspire și să unească pentru că,  în cele din urmă, fiecare poveste contează, fiecare om este  important, iar lumea are nevoie de toate vocile sale unice  pentru a evolua. Demonstrează mai departe că decizia de a  reveni pe meleagurile natale și a împărtăși aceste povești nu  a fost doar o alegere profesională, ci un act profund de  dragoste față de locul care a format-o: Aici îmi sunt rădăcinile  și aici trebuie să cinstesc darul neprețuit al apartenenței,  primit dincolo de voia mea, direct din mâinile lui Dumnezeu.

Pe măsură ce timpul trece, inima ei se umple de  recunoștință, simțind că nu a găsit doar o nouă vocație, ci  modalitatea de a se oferi înapoi satului care i-a hrănit  idealurile. Astfel, scrisul a devenit nu numai o pasiune, ci și o  misiune, să aducă la lumină frumusețea umanității, să inspire  și să unească, într-o lume care are nevoie de aceste povești  mai mult ca oricând. 

În lumea inundată de informație și sunete discordante, nu  mai avem disponibilitate să ascultăm pe cei de lângă noi.  Credem cu tărie că ceea ce facem noi este mai important și că  timpul pare să-și grăbească pașii. Din fericire, există cărți care  reușesc să creeze un spațiu sacru, prin care cititorii pot pătrunde  profund în gândurile și emoțiile oamenilor obișnuiți, dar cu vieți  extraordinare, oameni pe care îi pot auzi, asculta și urma.

Interviuri cu oameni excepționali, ultima lucrare semnată  de scriitoarea aflată în continuă ascensiune, Cornelia Vîju, este o astfel de carte. Această colecție de interviuri aduce o  rază de lumină în viețile cititorilor, sculptând prin cuvinte  chintesența umanității afirmate de patru protagoniști  remarcabili: un medic dedicat, un primar vizionar, un  antreprenor inovator și un director devotat. Fiecare interviu se desfășoară parcă în ritmul unui vals delicat între întrebări  atent formulate și răspunsuri sincere, într-o armonie care  dezvăluie nu doar realizările profesionale ale acestor oameni,  ci și aspirațiile, temerile și visurile lor. Cornelia Vîju, cu  sensibilitatea sa profundă, reușește să transforme fiecare  conversație    într-un dialog intim, în care cititorul se simte  parte integrantă a discuției.

În deschiderea volumului, medicul vorbește despre  sacrificiile profesiei sale, despre cum fiecare decizie luată la  birou se răsfrânge asupra vieților pacienților săi. Cu o voce plină de empatie, împărtășește experiențe dureroase, dar și  bucuriile care vin din salvarea unei vieți. În spatele uniformei  albe se află o inimă care simte și Nelu Alexe reușește să  portretizeze această autenticitate cu delicatețe.

Copil fiind, cu ochii plin de visuri, își imagina magia  zborului. Se uita fascinat la avioanele care treceau pe cerul senin și s-a aprins în el dorința de a face o carieră tehnică în aviație. Dar viața, cu neprevăzutele ei căi, l-a îndreptat nu spre ceruri, ci  spre inimile oamenilor. Destinul l-a condus spre medicina  militară, unde a profesat câțiva ani, acumulând o vastă  experiență. A dansat cu moartea în Afganistan și a cunoscut înfricoșătoarele consecințe ale unui război devastator.

A dorit o schimbare și s-a specializat în ginecologie, unde  poate dărui nu doar viață, ci și speranță, fiecare pacient  devenind o poveste unică, pe care o poartă cu sine. Cu fiecare  naștere, simțea tainicul puls al vieții care se revigora în  trupurile mici, iar bucuria reîntregirii unei familii îl umplea de  satisfacție. Dar și greutățile sunt parte integrantă ale acestei meserii. Inevitabilul, vulnerabilitatea, devin o constantă în  cariera sa, învățând că pentru a ajuta, trebuie să te cunoști pe  tine însuți și să-ți însușești lecțiile după experiențe dureroase.

A întâmpinat provocări pe care nu și le-a imaginat  vreodată. Pierderea primei soții a fost o durere ce părea insurmontabilă, zguduindu-i fundația vieții sale. Amintirea ei îl urmărea dureros, ca o umbră, dar, în același timp, i-a  deschis o fereastră către o nouă viziune asupra rolului său în  lume. Acea pierdere, atât de grea, a fost cheia ce i-a deschis  drumul spre o specialitate care să-i permită să sprijine femeile  și familiile în momente cruciale.

Credința în divinitate i-a fost călăuzitor prin vremuri  întunecate, iar învățăturile desprinse din suferință l-au ajutat  să găsească puterea de a merge mai departe. Mișcându-se  între realități dureroase și fericirea redată de câte o naștere,  a învățat să accepte vulnerabilitatea ca parte din viață. Există  emoție, forță, dar și momente de slăbiciune. A doua soție a  venit ca o briză proaspătă, umplându-i din nou viața cu iubire, iar bucuria paternității i-a îndeplinit visele.

Ca medic dedicat, plin de empatie, a înțeles că adevărata  putere stă în capacitatea de a fi acolo pentru ceilalți, de a  învăța în fiecare zi și de a transforma durerea în lucruri  frumoase. Fiecare pacient i-a devenit o poveste vie, iar fiecare  reușită o sărbătoare, o confirmare a alegerii sale de a sluji prin  medicină. Astăzi, continuă să inspire și să vindece, purtând  amintiri diverse, dar și cu speranța de a construi un viitor mai luminos pentru cei care aleg să înfrunte alături de el  provocările vieții.

Eșecul nu este un capăt de drum, ci o lecție. Orice este cu  putință celui ce crede și luptă pentru visul său! spune medicul Nelu Alexe în încheierea interviului. 

Al doilea intervievat este și el un om exceptional, care dă  viață nu numai visurilor personale, ci și ale semenilor săi, dăruind din plenitudinea sufletului cu o mare generozitate.  Viața l-a învățat că poți fi împlinit numai atunci când dai din  timpul, sufletul și din bunurile tale celor care au nevoie.

În anul 2004, în comuna braileană Șuțești, așezată în așa-zisa Gură a Bărăganului, locul unde tradițiile se îmbină  armonios cu dorința de modernizare, un om cu suflet mare,  Costică Dobre, a fost ales pentru al doilea mandat de primar.  Familist convins, puternic fizic și psihic, datorită educației  primite și a dorinței aprige de a reuși, după o vastă experiență  de opt ani în Consiliul Local, a înțeles că vrea și poate mai  mult. Deși nu a reușit să devină primar din prima încercare,  nu s-a lăsat copleșit, nu a renunțat la acest vis, pentru că știa  cu precizie că avea de dăruit multe comunei care l-a adoptat. Fiecare eșec poate fi o lecție valoroasă despre tine și despre  felul în care privești viața. Eu sunt autodidact, așa că am  învățat să transform și dezamăgirile în experiențe din care să  trag concluzii, afirmă dumnealui.

Reales în serviciul comunitații, este hotărât să continue cu  aceeași pasiune și responsabilitate, să ia decizii corecte și  constructive, pentru a îmbunătăți viețile oamenilor comunei  prin fapte concrete, nu vorbe; călit fiind de provocările și  realizările din cariera sa de antreprenor și a primului mandat  de primar. La 52 de ani a învățat că orice drum ai alege în  viață, acesta este presărat cu provocări și realizări.

Dar obstacolele pe care le-a întâmpinat l-au învățat să  nu se teamă de eșecuri și că viața trebuie înțeleasă ca fiind  un drum inițiatic, care duce la responsabilitate, putere,  creștere. Această mentalitate l-a propulsat nu doar în  lumea afacerilor, ci și în comunitatea pe care o iubește,  unde simte că rădăcinile lui sunt din ce in ce mai adânci și  mai viguroase. Comunitatea are nevoie întotdeauna de un  lider care să asculte, să inoveze și să-și respecte  promisiunile. El știe că poate face toate acestea, împreună cu o echipă tânără de specialiști și cu o comunicare  strânsă cu cetățenii. 

Familia lui este motorul care îi susține fiecare decizie.  Alături de soția sa, un om extraordinar, cu o bogată  experiență în afaceri, își împarte fericirea cu fiica și nepoții, iar fiecare zi petrecută cu ei este un dar dumnezeiesc. Privește plin de încredere spre viitorii ani, se simte împlinit, conștient  că fiecare alegere a sa e modelată nu doar de  responsabilitățile de primar, ci și de dorința de a lăsa o  moștenire frumoasă generațiilor care vin. Consideră că viața  este un parcurs presărat cu urcușuri și coborâșuri, cu reușite și eșecuri, iar fiecare experiență contribuie la evoluția noastră.

A fi primar nu este doar o funcție, ci o extensie a ceea ce  a învățat de-a lungul timpului: fiecare proiect de dezvoltare,  fiecare reformă, sunt pași care vor deschide o ușă către un  viitor mai bun. Cu gândul la familia sa și la oamenii care l-au  ales, este hotărât să continuie să-și dedice viața nu doar  administrației, ci și evoluției comunității în mijlocul căreia  trăiește și care crește frumos.

Prin munca sa asiduă, va demonstra tuturor că biografia  unui om nu se scrie în eșecuri, ci în succesul unei transformări  prin motivație, care dă posibilitatea de a crește împreună cu cei dragi, asigurându-se că fiecare pas pe acest drum este  marcat de responsabilitate și pentru comunitatea în mijlocul căreia a ales să trăiască demn și frumos. Dorința lui tainică  este de a oferi fiecăruia șansa de a se simți împlinit, de a  străluci.

Soarele se ridică încet deasupra orizontului, atingând mângâietor o fermă ce pare o floare îmbrăcată în straie aurii,  rătăcită în imensitatea de verdeață a câmpului. Aerul tare  poartă cu sine arome de flori și fructe, iar vântul sparge alene  cerceii de perle ale boabelor de rouă, umezind buzele  pământului. În această oază de liniște și frumusețe, viața l-a așezat pe al treilea intervievat al talentatei scriitoare Cornelia Vîju, o admiratoare a acestui peisaj, unde parcă simte cum  natura respiră rar sub sărutul luminii.

Prin marea de verdeață, în care și-au înfipt copacii  rădăcinile, se prelinge ciripit vesel de păsări care obligă  mintea să tacă, urechea să asculte și sufletul să guste din  libertatea norilor care plutesc leneș pe cer, îmbrăcați într-un  alb orbitor. Vacile se văd în zare cum mușcă din prospețimea  verde, iar tânguirea firelor de iarbă, la desprinderea forțată de rădăcina mamă, se rostogolește smerită, sfârsindu-și  povestea și adăugând o melodie rustică acestei armonii  naturale. În peisajul idilic în care autoarea se simte ca într-un  rai multicolor, un tânăr fermier își construiește visul,  transformând eșecurile în succes.

La 31 de ani, Marius Coadă este un exemplu viu că  eșecurile nu sunt sfârșituri, ci începuturi pentru o nouă  odisee. În urmă cu opt ani, când a pășit pentru prima data în  lumea afacerilor, visul lui părea promițător, dar viața i-a  pregătit câteva lecții dure. După ce a pierdut tot, experimentând cel mai frustrant eșec de până atunci, s-a  gândit să plece peste hotare, așa cum plecaseră mulți tineri,  dar știa că nu se va simți nicăieri acasă, ca aici, în țara lui. Fiind  o fire plină de curaj și tenacitate, a vândut tot ce avea și a  hotărât să înceapă de la zero, să nu renunțe la dorința sa de a  reuși.

S-a dedicat complet ideii de a crea o fermă agroturistică,  un loc în care oamenii din mediul urban să poată evada din  agitația cotidiană și să revină la rădăcinile naturii, unde omul  să se simtă iar viu, sănătos, integru și plin de bucurie. A muncit  din greu, a vrut să renunțe de mai multe ori, punând chiar  ferma la vânzare de două ori, dar mai târziu a înțeles că  greutățile prin care a trecut au fost căi prin care a ajuns unde  și-a dorit.

Familia și câțiva prieteni au fost ajutorul de care a avut  nevoie, pentru a nu-și abandona visele. Muncind foarte mult, a creat la fermă un spațiu, unde și-a dorit ca armonia cu  natura să fie la îndemâna tuturor. El a dorit ca vizitatorii să nu  fie doar clienți, ci să devină parte din fermă, să simtă murdăria  pe mâini, să audă mugetul bovinelor, glasurile păsărilor și să  celebreze ciclul vieții, așa cum făcea și el.

Mottoul său, Nu voi fi un om obișnuit, pentru că am drepul să fiu extraordinar, a fost lumina călăuzitoare în momentele  dificile, dar și oglinda unui caracter de excepție. Această  sfântă convingere a fost puntea care l-a dus în brațele dulci  ale sucesului și deplinei încrederi în puterea creatoare a omului care luptă până la capăt, orice-ar fi.

A depășit mărăcinișul eșecurilor anterioare și provocările întâlnite în construirea fermei, unde a pus accent pe  agricultura ecologică și activități tradiționale. Fiecare pas pe  care îl făcea era o reafirmare a forței sale de a transforma visele într-o realitate concretă, care va fi baza spre noi dorințe  de ascensiune, de extindere.

Timpul a trecut relativ repede, iar ferma lui, Ferma de la  Coadă, a început să prindă viață, prin sosirea vizitatorilor de  toate vârstele. Fără ei nu ar fi posibil să-și atingă potențialul maxim. Astfel, ferma devine un sanctuar dedicat frumuseții  simple a existenței, un refugiu unde oamenii pot descoperi  leacuri pentru stresul cotidian, iar pentru unii mai norocoși și cu o dorință de creștere spirituală, chiar apropierea de  Dumnezeu.

Cu ajutorul familiei, care i-a fost mereu alături, Marius a  reușit să rafineze fiecare detaliu, aducând o notă de frumusețe  și căldură în fiecare colțisor al fermei, organizând ateliere de  educație ecologică pentru copii, dar și pentru adulți.

Zi de zi își desfăsoară activitățile cu bucurie, plin de  energie, conștient că a realizat un loc unde oamenii care vin la fermă găsesc liniște, dar si un mod propice pentru a se  reconecta la sinele lor, la autodescoperire. Și pentru el a fost  un mijloc de a se apropia din ce în ce mai mult de Dumnezeu,  de care uitase cândva, dar cu care acum vorbește zilnic, având  o relație extrem de frumoasă, la care nu va renunța niciodată  și acest lucru îi aduce o pace nemăsurată.

Sub cerul senin, în mijlocul miraculoasei naturi și a curții  pline de păsări și animale, vizitatorii nu vin numai pentru a  gusta din produsele locale, ci și pentru a lăsa stresul citadin  în urmă, de a oferi copiilor o mâncare și un aer curat,  momente inedite prin apropierea de animale și păsări. A adus  chiar și un papagal și animale exotice, spre deliciul copiilor.

El știe că aventurile nu se opresc aici, urzește planuri  mărețe pentru viitorul mai apropiat și mai îndepărtat, dorind  să extindă ferma cu activități noi, ecologice, și să organizeze  evenimente care să unească inimi. Astfel, Marius Coadă,  antreprenorul cel viteaz, arată tuturor că orice pas greșit poate fi transformat într-o lecție prețioasă, iar dragostea și  implicarea totală sunt cheile succesului.

Datorită greutăților întâmpinate, nu și-a construit doar o  carieră, ci si o viață plină de frumos, bucurie și sens, demonstrând că, deși drumul poate fi greu, atitudinea corectă  aduce rezultate nesperate și minunate. Succesul înseamnă să  fiu în armonie cu mine însumi și să trăiesc în natură, gândindu-mă  la ce îmi face cu adevărat bine și ce mă face fericit, fără să mă  compar cu ceilalți, afirmă Marius Coadă.

Prin carisma care îl caracterizează, cu fiecare zâmbet și  fiecare alegere de a fi extraordinar, Marius Coadă își lasă  amprenta asupra lumii, inspirându-i pe cei din jur să-și  urmeze și ei visele, căci fiecare om are rezerve uriașe pentru  a reuși.

Silviu Roșioru, un lider vizionar, este cel care încheie  cartea Interviuri cu oameni excepționali, scrisă parcă cu sufletul de Cornelia Vîju. Pasionat de educație, acest profesor director vorbește despre puterea de a schimba destinele  tinerilor prin cunoaștere. Răspunsurile lui sunt pline de  căldură și speranță atunci când vorbește despre sistemul  educațional, transformând cuvintele în probe de iubire și  devotament pentru meseria sa nobilă.

În inima unui sat defavorizat, unde provocările cotidiene  par copleșitoare, Silviu Roșioru nu se descurajează în fața  greutăților; pentru el, eșecul nu este o pierdere, ci o lecție  valoroasă. 

Cu un zâmbet cald și privirea plină de empatie, îmbină  abilitățile administrative cu preocupările sincere pentru elevi, pentru profesori, pentru o întreagă comunitate, aspirând la un viitor mult mai bun. El înțelege că succesul unei școli nu se  măsoară doar în performanțele academice, ci și în spiritul de  echipă pe care reușește să-l cultive. Întâlnirile cu profesorii  sunt mai mult decât simple sesiuni de informare, ele devin  momente de colaborare creativă, unde profesorii sunt  încurajați să contribuie la formularea unor programe  educaționale inovatoare.

Crede cu tărie că fiecare copil merită să se dezvolte într un mediu stimulativ, unde dorința de a învăța este cultivată  cu atenție. Lupta împotriva abandonului școlar devine o  misiune personală, căci fiecare copil este văzut ca o mică  minune, un univers complex, cu propriile sale nevoi și aspirații. Prin programe diverse, adaptate la realitățile  comunității, directorul reușește să transforme școala într-un  loc animat, plin de viață, unde învățarea devine captivantă. În  acest mediu, fiecare elev se simte auzit, văzut și înțeles.  Fiecare reușită este ca o sărbătoare, iar fiecare eșec este un  privilegiu, o oportunitate de a învăța și a se dezvolta.

Prin viziunea lui caldă și deschisă, directorul devine nu  doar un lider plin de har, ci și un mentor, un model de urmat, care inspiră și motivează. El împletește visurile colective ale  comunității cu realitatea zilnică a școlii, transformându-le în  acțiuni concrete, născându-se un spirit de echipă autentic și fiecare profesor, părinte și elev devine un coechipier în  călătoria educațională.

Un director de școală joacă un rol crucial în crearea unui mediu educațional armonios și eficient. Silviu Roșioru nu este  numai un lider în acest sens, ci și un om cu multe roluri în viața sa. Dincolo de titulatură, el este coleg dedicat, colaborator al  echipei sale, care ajută, încurajează și sprijină colegii in fiecare  zi. Ca soț și tată, își asumă responsabilitatea de a oferi  dragoste și sprijin familiei sale și de a fi un model de urmat pentru copiii săi. De asemenea, ca fiu, onorează tradițiile și  valorile transmise de părinți. Această dualitate între  responsabilități administrative și relații personale, îl face să  fie un lider autentic, empatic și conectat.

În fiecare interacțiune, el își aduce aportul nu doar ca  profesionist, ci și ca om, înțelegând că educația se  desfășoară nu doar în sălile de clasă, ci și în viața de zi cu zi.  Prin puterea exemplului său, Silviu Roșioru transformă școala  într-un loc nu doar de învățare, dar și de susținere și comunicare, încercând să fie cât mai apropiat de elevi. Încerc  mereu să fiu aproape de elevi și să creez un mediu în care să  se simtă ascultați și sprijiniți. Le spun adesea: „Haideți să fim  prieteni!”, pentru că vreau să știe că pot apela la mine nu doar pentru probleme școlare, ci și personale. 

Crezul său este că prin dedicare și învățare continuă, se poate șlefui orice comportament, contribuind astfel la dezvoltarea holistică și la crearea unei vieți împlinite. Iar  în această lume în continuă schimbare, puterea exemplului este  cea mai valoroasă lecție pe care un profesor o poate oferi  elevilor săi. Un educator nu transmite doar informații, el devine  un model de comportament și un ghid în formarea caracterelor.

Cum folosim cuvintele poate să ne deschidă inimile sau să ne construiască ziduri între noi, spunea Marshall B. Rosenberg. Fin observator al sufletului omenesc, autoarea  cunoaște acest principiu. Deține pârghiile comunicării,  abilitate care generează o atmosferă relaxantă între ea și  intervievat, acesta deschizându-se precum petalele unei flori  sub roua dimineții. 

Se spune că oamenii cu vocație sunt iubiți de Dumnezeu,  că sunt aleși să profeseze în domenii pentru care au o chemare  și un dar menit să fie cultivat, spune Cornelia Vîju și pentru că  poveștile de succes merită împărtășite, așteptăm cu nerăbdare următorul volum de interviuri cu oameni  deosebiți.

Georgeta MUSCĂ-OANĂ

Galați, 27 mai 2025