Faptele bune sunt verigile care formează lanţul iubirii...
Trebuie să existe un motiv pentru care oamenii bogaţi trăiesc bine. Trebuie că au muncit pentru asta. Mă supăr doar atunci când văd risipa. Când văd oameni aruncând lucruri pe care noi le-am putea folosi.
Haideţi să ne întâmpinăm mereu unul pe altul cu zâmbete, pentru că zâmbetele sunt începutul iubirii.
Cuvintele care nu duc mai departe lumina lui Christos, îngroaşă întunericul.
Nu putem şti niciodată tot binele pe care îl poate face un zâmbet.
Miracolul nu e că noi facem toate astea, ci faptul că suntem fericiţi făcând-o.
Nu asteptaţi lideri. Faceţi ce e de făcut singuri, fiecare în parte.
Dumnezeu nu-ţi cere să reuşeşti, El vrea doar să încerci din tot sufletul.
Trec o singură dată prin viaţă. Tocmai de aceea orice lucru bun pe care îl pot face sau orice gest de caritate pe care îl pot face pentru cineva, trebuie să îl fac acum … pentru că nu voi mai trece din nou pe aici.
Noi, cei care nu vrem, conduşi de cei care nu ştiu, facem imposibilul pentru nerecunoscători. Am facut atât de multe, pentru atât timp, primind atât de puţin în schimb, încât suntem calificaţi acum să facem totul din nimic.
Încerc să dau săracilor în schimbul iubirii ceea ce bogaţii ar cumpara contra unei sume de bani. Nu, nu aş atinge un lepros pentru o mie de lire sterline, dar l-aş vindeca pentru dragostea Lui Dumnezeu.
Noi credem că ceea ce facem noi e doar o picatură în ocean. Dar oceanul ar fi mai mic fără acest strop.
Pune credinţa în lucrurile mici pe care le faci, pentru că în ele stă puterea ta.
Nu mă rog pentru succes, cer doar credinţă.
Ştiu că Dumnezeu nu-mi va da nimic din ceea ce nu pot duce. Mi-ar plăcea doar ca El să nu aibă chiar atâta încredere în mine.
Suntem toţi creioane în mâna Lui Dumnezeu. Eu sunt un mic creion în mâinile unui Dumnezeu – scriitor, care scrie o scrisoare de dragoste lumii.
Mereu există pericolul că facem treaba asta doar de dragul de-a o face. Aici intervine respectul, devotarea şi dragostea, că o facem pentru Dumnezeu, pentru Hristos, şi de aceea încercăm să facem lucrurile în cel mai frumos mod cu putinţă.
Avem nevoie să-L găsim pe Dumnezeu, iar El nu poate fi găsit în zgomot şi nelinişte. Dumnezeu este prieten cu liniştea. Priviţi cum natura – copacii, florile, iarba – cresc în linişte; stelele, luna şi soarele, cum se mişcă în linişte… Avem nevoie de linişte ca să putem atinge suflete.
Viaţa în sărăcie este la fel de necesară ca munca. Abia în Ceruri vom vedea cât de mult datorăm săracilor pentru că ne-au ajutat să-L iubim mai mult pe Dumnezeu.
Mulţi oameni ne înţeleg în mod greşit munca, din cauza vocaţiei noastre. Vocaţia noastră este iubirea lui Iisus.
În viaţa asta nu putem face lucruri măreţe. Putem face doar lucruri mărunte cu enorm de multă dragoste.
Cuvintele de bine pot fi scurte şi uşor de rostit, dar ecourile lor sunt infinite.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Nu se înjura şi nu se face spam
Rețineți: Numai membrii acestui blog pot posta comentarii.