-Cea mai mare
realizare ce ţi-ai înscris-o în palmaresul meseriei de aviator, care a fost ?
- Au fost mai multe! Şi nu au fost remunerate cu
decoraţii, diplome sau orice distincţie la care faci acum referire. Au fost
realizările profesionale din care eu am căpătat experienţă şi sunt nepreţuite.
Ele sunt imprimate în degetele mele dibace, în memoria mea distributivă de care
trebuia să fac uz atunci când pilotam.
Şi da... când privesc spre realizările mele
simt că aurul strâns în icoane de sfinţi şi-a scuturat colbul peste cele 13
litere ale numelui meu... şi astfel am câştigat pe drept un loc onorabil în tabloul
vieţii... iar pe chip mi s-a întipărit expresia unei fericiri gustate din plin.
Acestea le consider eu realizări demne de a-mi încărca palmaresul sufletesc.
- Dar cea mai
neplăcută ?
Care a fost nereuşita care ţi-a încărcat ochii de lacrimi în aşa fel încât ai
simţit că-ţi fuge pământul de sub picioare ? Te-au marcat în
timp astfel de momente?
- Fiecare om care munceşte are experienţe
frumoase, dar trece inevitabil şi prin momente de nereuşită. Aşa că, nici eu nu am fost ocolit
de ele. Doar cine nu încearcă nu greşeşte! În fond eşecurile nu există. Ele
sunt încercări care s-au soldat cu un altfel de rezultat decât cel scontat. Aminteşte-ţi ce-a spus Edison atunci când,
după multe încercări, a inventat becul.
Încercările
anterioare descoperirii însemnau muncă,
pasiune, acţiune. Dar care, fără o pregătire iniţială, nu aveau vreun rezultat. De aceea le-a privit precum
încercări, nicidecum
nereuşite.