Capitolul al II-lea
Aroma vieţii de jurnalist, printre
norii fumului de ţigară…
Pentru că lumea brăileană, în mijlocul căreia
trăieşti, te cunoaşte mai mult datorită celei de-a doua meserii pe care ai
practicat-o cu succes - aceea de jurnalist - hai să facem un periplu prin
perioada aceasta a vieţii tale.
-Când ai decis să urmezi calea
jurnalismului ? Care a fost momentul declanşator şi cine te-a determinat
să-ţi prinzi de degete cătuşele unei meserii atât de creative şi puternice în
acelaşi timp? Cuvântul scris sau vorbit este o armă puternică, iar tu ai ales
să-l foloseşti chiar în profesie.
- Într-adevăr,
nu m-am temut să arunc pentru a doua oară zarurile vieţii într-o profesie grea
şi frumoasă în acelaşi timp. Este lumea cuvintelor, este biserica în care
curg lacrimile şi a of- urile lumii, dar
şi realizările oamenilor talentaţi. Dar...
să încep cu primul pas:
În februarie 1996 am avut un conflict cu unul
dintre comandanţii mei din aviaţie: acesta voia să trec pe postul de navigator
al unui echipaj ucrainean care urma să zboare în România. Am refuzat să plec cu
acel echipaj, iar ulterior aveam să aflu că au căzut în apropierea Clujului şi
că au ars toate cele trei persoane din aeronavă. În urma acestui refuz, s-a creat un conflict
între mine şi comandantul unităţii unde lucram. Încetul cu încetul, datorită
divergenţelor de opinie dintre noi, starea de tensiune părea că ia amploare din
ce în ce mai mult, de aceea, în astfel de condiţii nu mai aveam plăcere să-mi
desfăşor aici activitatea. Era undeva la şase ani după revoluţie, când
fiecare făcea ce voia, cum voia şi nu
era tras la răspundere de nimeni.
Într-o zi de marţi, 13 februarie, am scris un
articol, nu-mi mai amintesc tema, pe care l-am trimis la un ziar local, Libertatea. Am fost sunat de către directorul ziarului şi
informat că materialul va fi publicat, iar domnia sa şi-a exprimat dorinţa de a
ne vedea. Desigur, am dat curs invitaţiei, iar în urma întrevederii am consimţit
la o colaborare. Îmi plăcea să scriu, îmi descoperisem veleităţi scriitoriceşti
în verile frumoase petrecute în taberele
de pregătire U.T.C., când am făcut cunoştinţă pentru prima dată cu scrisul la Scânteia
Tineretului.
Am început o colaborare cu acest cotidian brăilean, Libertatea, colaborare ce a ţinut din
februarie până la 1 iunie 1996, dată în care mi-am luat transferul de la
aviaţie, cu mult regret.
Totuşi, mi-amintesc că nu m-am uitat în urmă
şi mi-am început activitatea ca jurnalist, am încercat să mă contopesc cu noul
loc de muncă de la Libertatea, cu care încheiasem deja un contract .
Am promovat foarte repede, chiar este o evoluţie cu care mă laud, de la
funcţia de redactor simplu, la redactor de rubrică, redactor principal de
rubrică şi şef la departamentul social-economic.
Pe fondul unor schimbări politice în România, ziarul a
fost preluat de cineva cu care nu am împărtăşit aceleaşi viziuni ideologice. Aşa că a trebuit să-mi întrerup
activitatea la Libertatea, după o
perioadă scurtă de colaborare.