Trăire

Te-am agățat de geana nopții

Cu gândul meu ocrotitor,

Tu  mi-ai promis la echinocții

Din stele c-o să te cobori.

Și pe cărări cad frunze moarte,

M-aplec sfioasă și le-adun,

Iubirea noatră nu va bate

La ușa toamnei nicidecum.

În ea va fi doar primăvară,

Unde tablouri de smarald

Vor îmbrăca în orice seară

Surâsuri peste-al nopții fald.

Am să-ți arat cum luna-i verde,

Când se reflectă-n ochii tăi

Și pentr-o clipă mă vei crede

Căci m-oi jura pe sfinți și zei.

Și-ai să-nțelegi a lumii taină

Doar strâns legat de pieptul meu,

Feriți de a iubirii haină

Un singur trup vom fi mereu...

Cornelia Vîju