- În domeniul presei a fost mereu concurenţă . Totuşi, mulţi jurnalişti
reuşesc în timp să lege prietenii sincere, de durată. A reuşit cineva să-şi scrie numele cu
litere de aur în inima ta, prietenie care durează şi astăzi?
- Poate că ar trebui să-l amintesc pe Candiano Tirian Priceputu! A
fost omul care, pur şi simplu, m-a frapat la timpul
acela, la venirea mea în mass-media! A fost omul care m-a cizelat şi m-a cicălit tot timpul pentru
ceea ce făceam eu în presă, de la scris până la pus în pagină, secretariat de
redacţie, absolut orice! Nea Candi va rămâne pentru totdeauna în sufletul meu
ca un adevărat profesionist, în ceea ce priveşte presa.
Sigur mai sunt câteva nume!
Mirela Boroianu dar şi Daniela Crăciun, secretara de redacţie de la Monitorul de Brăila, o fată care, chiar dacă nu a avut studii finalizate, a pus mult suflet în
presă şi în mai
puţin de un an de zile chiar stăpânea multe din tainele jurnalismului. Puţini
produşi ai presei locale s-au făcut remarcaţi de mine în perioada când am fost
redactor şef.
Dincolo de cei ce lucrau direct cu mine, sunt
multe nume în presa brăileană de care mă simt legat. Nu pot să uit tipografii
cu care am lucrat. L-aş aminti pe Ştefan Ghiţă de la care am aflat taine ale
tipografiilor. Ca redactor, pierdeam nopţi în tipografie încercând să descopăr
toate chichiţele mediului tipografic.Tipografii s-au arătat îngăduitori cu
cicăleala mea şi astfel mi-au explicat multe secrete din arta meseriei lor,
lucruri care mi-au prins bine ulterior.
Nu pot să-l uit pe Radu Apostol, fostul
director al RODIPET-ului Filiala Brăila cu care am avut o colaborare foarte bună
în domeniul distribuirii ziarelor la care am lucrat. Nu mă mulţumeam doar cu
scrisul, nu eram doar redactor de rubrică! Mă interesa şi vânzarea produsului
ce-l scoteam. Chiar am rămas prieten cu acest om. Observi, iată , îţi creezi
multe legături în presă, care nu ţin doar de
oamenii implicaţi în redactarea materialelor. Aşa se nasc prieteniile care durează, poate, toată viaţa!...
- Cine reuşeşte să smulgă mereu surâsul de pe buzele tale? Sau poate ce loc sau lucru?
- Păi, în ultimul timp, nepoţelul meu. Este o minunăţie de
copil, care mă face să mă simt tânăr şi-ale cărui cuvinte răscolesc inocenţa
şi-n sufletul meu. În perioada când fiicele mele erau mici cred că le-am privat
de clipe alături de mine, însă nepoţelul meu beneficiază de mine la orice oră.
De fapt,
în agenda timpului meu liber, numele său este primul. Şi asta, cred eu, spune multe. Chiar
sunt un bunic fericit! De câte ori mă strigă -Buni! îmi încarcă sufletul de bucurie; de fapt preaplinul inimii mele
în ultimul timp prezenţei lui se datorează.
Pescuitul este o altă pasiune ce-mi încarcă timpul liber care, de asemenea,
mă umple de linişte
şi energie binefăcătoare. Florile şi copacii, natura în general mă linişteşte de câte ori sunt în mijlocul
ei. Iar
muntele este un loc unde îmi place să evadez câteodată.
Împreună cu nepoţelul şi fiicele mele, familia completă de multe ori, ne retragem la
nişte cantoane silvice pe malul râului Buzău, în vecinătatea locurilor unde am
copilărit. Este o zonă apropiată atât judeţului Buzău unde m-am născut, cât şi
ale judeţului Brăila unde stau acum. Aici, în aceste locaţii silvice, ne
petrecem o parte din timp departe de lumea dezlănţuită a oraşului, acolo
unde civilizaţia nu mai este atât de seducătoare şi unde doar natura dictează
regulile.
Tot clipe frumoase retrăiesc şi atunci când
privesc spre colecţia mea de machete de avioane; chiar dacă o parte sunt
deja strânse în cutii deoarece fiica cea mare, Lavinia, avea o plăcere
deosebită de a le studia şi a le dezasambla cu degetele sale micuţe pe vremea
când era copil .
Mai am şi o colecţie de reviste ale aviaţiei,
o publicaţie recentă, însă am şi cărţi interesante de aviaţie pe care, fără să
exagerez, mărturisesc că adesea le ating. Iar una sau două chiar sunt deschise
zilnic de mâinile mele.