24 ianuarie 1859 – Ziua Micii Uniri

Pagini de istorie, în ochii umezi de emoție, ai elevilor movileni

            Elevii claselor primare, ai Școlii Gimnaziale Movila Miresii, au marcat aniversarea celor 156 de ani de la Unirea Principatelor Romane, printr-o activitate extrașcolară, astăzi, vineri, 23 ianuarie 2014.

 Despre însemnătatea zilei de 24 ianuarie 1859, cărțile de istorie ne învață că:  ,,Unirea Principatelor Române, cunoscută ca Mica Unire (Marea Unire fiind cea de la 1918), a avut loc la jumătatea secolului al XIX-lea și reprezintă unirea statelor : Moldova și Țara Românească. Unirea este strâns legată de personalitatea lui Alexandru Ioan Cuza și de alegerea sa ca domnitor al ambelor principate la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Totuși, unirea a fost un proces complex, bazat pe puternica apropiere culturală și economică între cele două țări. Procesul a început în 1848, odată cu realizarea uniunii vamale între Moldova și Țara Românească, în timpul domniilor lui Mihail Sturdza, respectiv Gheorghe Bibescu. 

 Austria păstrându-și vechea poziție.

       Fermitatea lui Alexandru I. Cuza, reacția energică a Camerelor și a guvernelor, poziția intransigentă a lui C. Negri și atitudinea favorabilă a majorității Marilor Puteri garante și-au făcut în cele din urmă efectul. La capătul Conferinței, Poarta a elaborat un nou firman (4/16 decembrie 1861) prin care a renunțat la condițiile anterior solicitate,

            Al. I. Cuza spunea: „Mulțimile trebuie să aibă cultul geniilor lor – căci, dacă nu ar fi ei, nu ar fi ele. De aceea vedem că toate popoarele au slăvit, oricând, pe oamenii lor mari. Și toți oamenii mari au fost reprezentanții cei mai caracteristici și cei mai convinși ai sângelui, ai rasei, ai nației căreia i-au aparținut. Geniile sunt culmile pe care le atinge naționalitatea, ei sunt adevărații educatori ai popoarelor“.

 Șirul de reforme inițiate de Cuza și venirea mai apoi pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, care se bucura atât de sprijinul Franței cât și cel al Prusiei, a făcut ca actul de la 1859 să fie ireversibil. Din 1866, potrivit Constituției promulgate la 1 iulie, Principatele Unite încep să se numească oficial România.

Elevii claselor pregătitoare și întâi au pregătit o expoziție cu desene având specificul sărbătorii, iar colegii din clasele a IV-a au pregătit povestea scrisă de Ion Creangă, ,, Moș Ion Roată și Unirea”.

  Școlarii, îndrumați de cadrele didactice movilene, au învățat despre gloria pe care domnitorul Cuza și-a însușit-o în perioada domniei (24 ianuarie 1859-23 februarie 1866), despre  reformele realizate de acesta și despre spiritul său justițiar, surprins atât de bine și în poveștile scrise de Ion Creangă și Dumitru Almaș.

            Alexandru Ioan Cuza a trăit 53 de ani, a murit în anul 1873, la Heidelberg în  Germania. A fost înmormântat inițial la Biserica Domnească de lângă Palatul Domnesc de la Ruginoasa, conform dorinței sale, iar după cel de-al doilea război mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași.

  De  remarcat este modul cum reacționăm noi, părinții, astăzi, alături de copii, la tot ceea ce s-a petrecut în istorie, la spiritul de învingător al românului, sentiment ce trebuie cultivat în inimile învățăceilor noștri. Nu este ușor să modelezi caractere, iar datoria fiecăruia dintre noi este să așezăm, măcar din când în când, câte un semn de carte între prezent și trecutul glorios al înaintașilor.

Activitatea elevilor movileni s-a încheiat cu interpretarea cântecului ,,Hora Unirii”, ale cărui versuri, scrise de către poetul Vasile Alecsandri au rezonat, în inimile tuturor celor prezenți, sentimente de adânc respect pentru poporul român.

,,Hai să dăm mâna cu mâna/ Cei cu inima română, / Să-nvârtim hora frației
Pe pământul României! / Iarba rea din holde piara! /Piara dusmania-n tara! /Între noi sa nu mai fie/ Decât flori si omenie! (...) / Unde-i unul, nu-i putere/ La nevoi si la durere. /

Unde-s doi, puterea creste/ Si dusmanul nu sporeste! 

 Nimic nu e mai frumos ca viața în cuget românesc! Ca o lacrimă de recunoștință, izvorâtă din inimă și prelinsă din colțul ochiului, de fiecare dată când ne reamintim paginile glorioase ale trecutului nostru. Și cu cât se mai adaugă ani la aceste minunate evenimente strânse în registrul istoriei, cu atât mai mult miresmele sunt parcă mai prețioase.

            24 ianuarie 2015 - zi de iarnă blândă, pe meleag brăilean, în care florile recunoștinței au cel mai frumos ecou în sufletul oricărui român, ecou șlefuit din ce în ce mai fin de mărturii strânse  pe altarul dreptății.

Cornelia Vîju

Bibliografie:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Unirea_Principatelor_Rom%C3%A2ne)