Mesaj de la fiica mea, Ionela Georgiana



  Mami, eşti cea mai scumpă fiinţă de pe Pământ! Te iubesc şi sunt fericită că sunt fetiţa ta!
Uite, cobor de pe plaiul inimii mele dragostea mea, şi ţi-o înfăşor, ca o eşarfă la gât, încărcată de florile pământului meu natal, pe care le despletesc adesea de pe pânza costumului naţional, pe care îl îmbrac cu bucurie, la fiecare activitate şcolară, unde merg cu gândul la tine, cu gândul de a fi mândră de fetiţa ta, cea mai frumoasă floare din grădina noastră de trandafiri, cum îţi place să-mi spui mereu... 

Mesaj de la mama mea...



       Eşti cea mai mică, dintre cele patru fiice ale mele, Cornelia. Şi, ca orice mezină, te-am răsfăţat , probabil, mai mult decât pe celelalte fiice ale mele. Dar, v-am iubit şi vă iubesc pe toate la fel. Îţi doresc pe parcursul vieţii să nu uiţi niciodată , că inima mea a bătut pentru toate la fel, şi-a ţesut permanent pentru voi o pânză a iubirii, cu care v-am învelit în fiecare zi.

Îngerul a strigat... cu glas de veşnicie


    Aş fi vrut să-l cunosc ca om, să-i ating precum o icoană, mâna şi chipul.
Mi-au rămas de la el două autografe, două începuturi de poveşti pe care într-o zi le voi scrie.
M-au fascinat cărţile sale, mi-au oferit momente de linişte sufletească. De câte ori îl citeam eram acolo, alături de personaje. Eram purtată prin clipe ce-mi păreau cunoscute.
  Casa natală mi-a fost dat să i-o vizitesc în urmă cu câţiva ani, prin bunăvoinţa profesorului Nicu Negoiţă şi am fost onorată. De fapt, mă consider o norocoasă pentru că am păşit pe aleea din curtea casei părineşti, i-am atins leagănul copilăriei şi i-am privit chipul bălai din fotografii.
   Acum însă... a plecat. Şi a ales o zi de mai, o zi înmiresmată de salcâmi înfloriţi, o zi de 24 al cărei ecou  va rămâne în inima fiecăruia dintre noi.

Buzele răsăritului au sărutat încă o dată numele lui Fănuş Neagu


   Oare, ştia că pe 2 iulie 2011, casa îi va fi încărcată, chiar de prietenii la braţul cărora a petrecut în drumul vieţii sale?
  E-a doua zi a lunii lui cuptor, iar pe tărâmul grădiştean din miazănoaptea Bărăganului, s-a inaugurat Casa Memorială Fănuş Neagu.
    S-au adunat nume mari ale vieţii culturale româneşti, personalităţi brăilene, precum şi oficialităţi locale şi judeţene. Iată câteva nume: Lucian Chişu, director al Muzeului Naţional al Literaturii Române, Eugen Simion, preşedintele Academiei Române, directorul Muzeului Brăilei, profesorul Ionel Cândea, actorul Ion Besoiu, scriitorii Constantin Gherghinoiu, şi Viorel Mortu şi mulţi alţii.
  

Sol voios de primăvară


   An de an aşteptăm nerăbdători ziua de 1 martie, când biruim frigul iernii şi ieşim parcă din amorţeala anotimpului îngheţat. Iar dacă ne îndreptăm privirea către clopoţelul gingaş al ghiocelului, speranţa şi curajul se intensifică în inimile noastre! Ca să fie cât mai specială trecerea aceasta dintre anotimpuri, întâia zi a lunii martie ne aduce Mărţişorul. Confecţionat din diverse materiale, prins la reverul hainelor cu un şnur alb-roşu, (albul semnificând frigul iernii, iar roşu căldura pe care o aduce primavara), mărţişorul celebrează venirea primăverii şi în sufletele noastre, nu doar în succesiunea temporală din calendar. De fapt, a treia lună a anului este numită chiar luna mărţişorului!
 

O zi dedicată îndrăgostiţilor



   În fiecare an, noi, oamenii, alegem să dedicăm o zi dragostei. Fie că este ziua de 14 februarie, ,,Valentines day”, (care a pătruns în obiceiurile noastre după Revoluţia din ’89), fie că este ,,Dragobetele”, (din 24 februarie,  tradiţie specific românească, ce corespunde cu momentul în care natura renaşte, când păsările încep să-şi caute cuiburile, iar oamenii simt nevoia să se dezbrace de cojocul iernii), această zi... există!
  Cum să sărbătorim un astfel de moment, decât printr-un elogiu adus iubirii?

O filă din miez de iarnă...




   Cu toţii am simţit furia iernii din ultimele zile. Fie că am rămas sau nu blocaţi în trafic, printre nămeţii de zăpadă, fie că a trebuit să înfruntăm viscolul în drum spre serviciu, probabil, oricine şi-a amintit, măcar pentru câteva clipe, că anotimpul alb, pe lângă bucurie, ne poate oferi destule neplăceri.
  Dacă în urmă cu o săptămână alergam veselă prin zăpadă, în drum spre serviciu, fascinată fiind de scârţâitul zăpezii de sub tălpile cizmelor, de porţiunile cu derdeluş în care mă avântam precum un copil, iată că gerul şi vântul dezlănţuit care a urmat, m-a determinat să-mi refac lista cu preferinţele anotimpurilor. Şi... probabil şi pe voi, cititorii acestor rânduri.
  

Ziua mamei


    Când primăvara îşi scutură primul văl peste zare, ca să-şi cearnă propria vrajă,  celebrăm Ziua Mamei - 8 Martie. Fiecare femeie are o zi în care este aniversată, însă a opta zi din luna lui Mărţişor este o zi specială, pentru toate femeile din România, şi nu numai.
   Este ziua când în palmele noastre, ale copiilor, cresc flori rare, pe care le oferim mamelor! Este ziua în care ne împachetăm inimile în cele mai frumoase declaraţii de dragoste şi le oferim celor mai dragi fiinţe de lângă noi.
  

Oglinda unei zile de toamnă


  Campaniei "Let's do it, România!"din data de 24 septembrie 2011, i s-a alăturat şi comuna Movila Miresii, din judeţul Brăila prin satele componente: Esna, Ţepeş Vodă şi Movila Miresii.
  Iată cum o acţiune de ecologizare a mediului a adunat aproape o sută de elevi voluntari care au dat o lecţie de educaţie civică adulţilor de la sate. Grupul elevilor entuziaşti aparţinând Şcolii Generale cu Clasele I-VIII Movila Miresii, a fost coordonat de cadre didactice inimoase precum: Gabriela Oncescu, Elena Năstase , Tudorel Ciocârlan şi Carmen Stoian.

Eşti aici...


Eşti aici: te văd alături de mine,
Mă asculţi când mi-e inima înfrântă
De lumea rea, de gânduri străine
Iar buzele-n rugă te cheamă, Preasfântă!

Fă-mă, Doamne!...

Doamne!
Fă-mă copac înalt,
ca să adăpostesc iubirea la umbra mea.
Doamne!
Fă-mă câmp înverzit,
ca să simt magia,
când roua mă va scălda.

Hai, cheamă-Ţi îngerii !

Deschide-Ţi braţele să-mi aduni suspinul,
Căci ochiul meu iarăşi de lacrimi mi-e-necat,
Durerea mă ucide, căci tot  veninul
Lumii s-a răsfrânt în lotca ce-am urcat.

Preabinecuvântată


De m-ai primi în palmele tale, spălate
Cu mirul sfânt, ce au uns Fiului trup,
Mi-ai curăţa dureri adânci, nenumărate,
Ce mi-au sfâşiat inima, în colţi ca de lup.

Vreau să mă ascund de tine...

Te urci în barca gândului meu
şi vâsleşti prin cele mai tumultoase ape ale sale.
Îmi ridici cu fiecare respiraţie
câte o cămaşă cu care îmi învelisem trupul.

Nemuririi te dăm de o mie de ori...




                                                              Memoriei  lui Fănuş Neagu
Şi ne-a chemat în strigăte prelungi durerea
Şi ne-a îmbrăcat în doliu în zi de mai;
Când luna iubirii îşi scutura salcâmii
Tu ai plecat departe-n drumul lung spre Rai.

Lacrima fănuşiană



 Am chemat o lacrimă fănuşiană,
Tăcut, să mă ascundă  prin pântecul ei,
Când a dat colţul ierbii în primăvară
Şi-a lunecat pe ape lotca dragostei.



Învăţătoarea mea




                            Învăţătoarei mele, Caliopia Constantin
Îmi plec sfios fruntea înaintea ei
De câte ori în amintiri mi se arată!
Şi îi aşez în braţe miresme dulci de tei
Prin care să-i mai mulţumesc încă o dată.

Întrebările mele...

Întrebările mele taie adânc gândurile
ce se opresc la tine
când apele iubirii smulg valuri de dor, 
din matca trupului meu.
Întrebările mele te cheamă,
te caută prin hăţişuri de mătase argintie
deşirate din luna ce se-oglindeşte în ochii tăi.

Vestitorul





Am zărit jocul ghioceilor
din inima ta.
Am simţit înflorirea
ce le-ai dăruit-o
cu buzele tremurând a dragoste
după bulbul meu.

Grădinarul lalelelor mele

Şoaptele mele ţi-ascund numele
în fiecare primăvară
prin simfonia lalelelor.
În cele galbene ţi-ascund săruturi,
în cele albe ţi-mpletesc dorul
iar prin cele roşii iubirea.

Până unde poate coborî micimea umană!




   Ne cutremurăm când vedem, adesea, cât de mult au decăzut unii oameni ai zilelor noastre! Sau poate că aşa o fi fost mereu, dar nu aveam acces la astfel de ştiri!
    Că ura şi trădarea au înfierat sufletele anumitor oameni, se ştia de mult, chiar de când Iisus a fost vândut de propriul ucenic, Iuda, pentru treizeci de arginţi! Dar s-ajungi să-ţi încolţească vrăjmăşia în suflet, faţă de o persoană pe care practic nu o cunoşti, decât din vorbele cuiva (iar acela cine ştie ce fel o percepe!), şi să arunci cu piatra spre ea doar pentru că a urcat, poate, pe scara vieţii mai sus decât tine, nu! nu aş fi crezut pe cineva în stare! Personal, când auzeam despre indivizi (căci nu-i pot numi oameni!) cu astfel de comportamente, refuzam să cred că chiar există, că sunt descendenţi ai speciei... OM, şi că îşi derulează viaţa, chiar şi-n proximitatea spaţiului meu existenţial.
  

Ştii cât valorezi?



  - Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţa să fac ceva bun… Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?
  Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:

  - Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea… Apoi, după o mică pauză adaugă: Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine.
  - Aaa…încântat să vă ajut, bâigui tânărul cam cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat.
  - Bine, încuviinţă bătrânul învăţat, şi îşi scoase de pe degetul mic un inel şi-l întinse tânărului adăugând: ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă, nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede!

 

Gabriel Garcia Marqez



    ,,Ziua de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât, dacă ziua de mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur, vei regreta ziua când nu ţi-ai făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi că ai fost prea ocupat ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău", "iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care le ştii." Gabriel Garcia Marquez

Ce s-a scris despre mine pe alte site-uri


  • Adevărul a scris...
  • Aici si aici sau aici, aici

  • Biblioteca Prafuita a scris...
  • Aici si aici

  •  Ziarelive a scris...
  • Aici
  •  
  • Noutati intercer a scris...
  • Aici 

  • Braila24 a scris...
  • Aici
  •  
  • Viata Brailei a scris...
  • Aici si aici sau aici

  •  Braila info a scris...
  • Aici
 ___________________________________
Notă
Dacă ai scris ceva despre Cornelia Vîju şi nu se află în lista de mai sus, te invit să laşi un comentariu aici cu linkul unde ai scris şi o să fie adăugat în cel mai scurt timp.

Cum m-a surprins ziua de 8 Martie 2012




   A mai trecut o zi în care femeia a fost sărbătorită de către bărbat! În care i s-au recunoscut calităţile de: mamă, soţie, iubită!
Nu voi face o sinteză a acestei zile, amintind despre cum au petrecut majoritatea femeilor! Aceasta a fost făcută pe toate canalele de ştiri şi sunt sigură că o cunoaşteţi! Îmi doresc să dau timpul înapoi,  să refac firul acestei zile şi să vă povestesc cum am petrecut eu acest moment  din debutul primăverii, şi ce anume m-a determinat să scriu acest material.

  

Fotografiile mele



Despletind şoapte...

Cornelia Vîju - Despletind şoapte
Volum Poezii
Editura Olimpiada - 2011.



Prefaţă
    Neînvăluită în prea multe figuri de stil, Cornelia Vîju este o poetă romantică, după cum bine a intuit profesorul Constantin Gherghinoiu, în prefaţa primului ei volum de versuri, de o sensibilitate aparte şi o vulnerabilitate aşişderea.
  Nu ascunde lucrul acesta, din contră, scrierile sale trădează firea sa visătoare iar ea se dăruieşte cititorului în toată splendoarea sa, fără ascunzişuri.
  Versurile autoarei ţâşnesc din straturile gândurilor cu uşurinţă şi se rostogolesc pe albul colii de hârtie impulsiv, fără prea multă ,,analiză”. Cunoscând-o pe Cornelia Vîju, nu mă surprinde stilul său propriu, versul rupt din simţire şi trecut permanent prin filtrul inimii sale. Este un vers ce curge câteodată lin, alteori în cascadă, aşa cum este însăşi poeta, când blândă, când vulcanică.
  Cornelia nu scrie pentru un sector special de cititori, ea scrie pentru toată lumea, nu doar pentru categoria celor ce ştiu să facă o analiză literară asupra unui text. Ea lasă cuvintele să curgă cum simte în momentul respectiv al scrierii. Nu caută indicii, nu se ascunde după cortina filozofică a vieţii, poate din nepricepere sau poate că chiar nu-şi doreşte încă acest lucru. Zâmbetul ei ştrengar, precum şi marea sa iubire de oameni, se lasă despletit uşor în poeziile sale. Fără iubire poeta pare că nu poate respira, se sufocă aproape!

Interviu cu un aviator



Cornelia Vîju - Interviu cu un aviator - Marian Covache
Editura Olimpiada, Brăila 2011
Colecţia "Interviu"




Prefaţă


     Publicate într-un timp scurt, volumele: Ancoră la ţărmul iubirii, Căutător în propria viaţă şi Despletind şoapte... alcătuiesc opera literară de până acum a Corneliei Vîju, ca materie a conservării iubirii sale pentru spaţiul bărăganic în care trăieşte, munceşte, visează...
   Încă de la primul volum autoarea încearcă să se impună ca poetă, iar apoi ca şi prozatoare de certă valoare şi originalitate, universul poeziei sale înscriindu-se pe coordonatele generale, în direcţia tradiţionalistă, cumulând într-un timp scurt experienţe creatoare rafinate. Încearcă şi chiar reuşeşte să se cunoască pe sine, o parte de treaptă nouă, dar şi o reluare, o ridicare spre expresivitatea plenară a unor constante evidente încă de la primul volum.
   Cu volumul Interviu cu un aviator, am putea vorbi de o ruptură ce are ca graniţă trecerea de la un gen la altul, de la poezie la romanul realizat prin interviu, o carte cu aspiraţie spre armonie ilustrată într-un portret. Răspunsurile intervievatului preiau forme narative, ce susţin părerea mea că aici este de fapt vorba despre un roman cu biografie. O lucrare premergătoare primei etape de creaţie a Corneliei Vîju, o lucrare ce întreţine, dacă nu e cu supărare, cultul personalităţii personajului principal, imagini descrise cu o proximitate tradiţionalistă pentru adevăr, o ridicare spre expresivitatea precară a unor căutări în trăirea vieţii eroului.
   Cartea este plasată în timpul nostru, adică în contemporaneitate, după cum este şi viaţa pe care o trăieşte eroul cărţii, alături de alte cărţi din domeniul aviaţiei. Aici aş aminti cartea Mitu’ lui Mitu a scriitorului Dragoş Cojocaru, Editura Stef, Iaşi, 2011 – Paul Mitu un erou controversat, dar, în opinia mea, autentic prin trăirile din Mauritania. Surpriza acestor cărţi din domeniul aviaţiei, ar fi că au avantajul receptării de către mulţi iubitori de neprevăzut şi excelsior.

Căutător în propria viaţă

Cornelia Vîju - Căutător în propria viaţă - Eseuri
Editura Olimpiada - 2010

Prefaţă

   
       După debutul cu volumul de versuri ,,Ancoră la ţărmul iubirii”, Cornelia Vîju ,,ancorează” pentru puţin din peregrinările ei romantice printre noi, pentru a ne oferi cel de-al doilea volum al său ,,Căutător în propria viaţă”, cu dedicaţie pentru fiica sa. Prefigurase faptul că autoarea va reveni la temele poetice din volumul de debut, chiar profesorul Constantin Gherghinoiu, cel ce i-a semnat prefaţa primei cărţi: ,,Poeta de faţă are înzestrarea necesară  pentru a diversifica tematica textelor pe care le scrie şi le va mai scrie”. Şi iat-o făcând acest lucru la nici şase luni de la publicarea primului volum.

Ancoră la ţărmul iubirii


Cornelia Vîju - Ancoră la ţărmul iubirii
Volum poezii
Editura Olimpiada - 2010