Dor de Eminescu...

Crăciun 2017, București, România



O viață închinată lui Hristos







Istorie și viață jertfelnică în comunitatea movileană


PARTEA a II-a
În memoria preotului

Stelian Hornea

În loc de prefață...

Inimă ce-a sângerat pentru aproapele său

În trecerea pe Pământ, fiecare om are o poveste pe care și-o scrie cu propriile mâini, în care alegerile îi sunt esențiale. Poate fi o poveste frumoasă, plină de iubire sau una presărată de suferințe și multe încercări. De când ne naștem și până pășim în eternitate, viața ne este o continuă lecție. O lecție din care învățăm să iubim, să iertăm, să dăruim.
Ca să înțelegem procesul creației noastre, trebuie să privim prin propriile lentile ale sufletului, nu doar ale  minții. Să conștientizăm că pentru fiecare om există o bucată de cer pe pământ. Că Dumnezeu a lăsat pentru oricine un loc sub soare și că nu trebuie să lovim în semeni niciodată, deoarece drumul fiecăruia este unic și irepetabil.

Istorie și viață jertfelnică în comunitatea movileană


PARTEA ÎNTÂI

Pași prin trecutul unei comunități

Freamătul rădăcinilor movilene
Despre trecutul oricărui ținut al neamului omenesc se ocupă istoria. Despre rădăcinile și evoluția  comunității noastre  aflăm tot privind în icoana timpului deja scurs.
Într-unul din eseurile apărut în volumul Căutător în propria viață (apărută la Editura Olimpiada în anul 2010),  vorbeam despre rădăcinile fiecărui om, acele fire nevăzute ce ne leagă și ne readuce din orice colț de lume unde, poate, ajungem să pășim într-un anumit moment al existenței noastre.
          Așezată în Câmpia Bărăganului, Movila Miresii este un loc ce a inspirat multe condeie, prin legenda ce-o ascunde. Din poveștile bătrânilor satului legenda s-a creionat astfel:
Pre vremuri de demult, într-o iarnă, pe un vifor mare, prin partea locului trecea o nuntă cu toți nuntașii, iară mireasa era adusă de mire    într-un car cu boi. Pe drum, s-a desprins fundătoarea carului și mireasa a căzut în zăpadă. Când au observat nuntașii lipsa miresei erau departe și, deoarece era viscol mare, fiind și pe înserat,  n-au mai putut să o găsească.
Se zice că la o movilă din apropiere era o târlă ciobănească și ciobanul, condus  de lătratul câinilor, s-a dus în partea locului și a găsit mireasa în zăpadă. Aducându-o la târlă, a luat-o de nevastă și au întemeiat prima familie din zonă. De aici vine denumirea de Movila Miresii.