Valentina BALABAN, dincolo de fereastra de cristal a poeziei

 

Pe doamna Valentina Balaban am cunoscut-o în anul 2011. Îmi redecoram casa şi eram în căutarea unui mobilier potrivit. Am intrat întâmplător într-un magazin de profil, iar un zâmbet fermecător m-a întâmpinat chiar de la intrare.

Mi-a prezentat cu răbdare tot mobilierul expus la vânzare, mai cu seamă piesele de care eu eram interesată. Nu ştiu cum a deviat discuţia noastră, căci dintr-odată am descoperit că eram amândouă pasionate de poezie, având tipărite şi cărţi la momentul respectiv.

Ca o coincidenţă, avea la ea cartea Copilul ca o primăvară pe care mi-a dăruit-o cu autograf pentru fetiţa mea.

Am păstrat legătura în perioada imediat următoare, regăsindu-ne chiar la câteva evenimente culturale brăilene, iar la sfârşitul anului 2020, la îndemnul doamnei Lucia Pătraşcu, am convins-o să ne acorde acest interviu.

Fără să exagerez, Valentina Balaban este o persoană care te cucereşte de la prima întâlnire şi te face dornic de a o revedea cu bucurie de fiecare dată. Bagajul ei literar este bogat, deoarece i-a plăcut să-şi lustruiască visele în cel mai plăcut mod cu putinţă – cuvântul scris.

O invităm să ni se dezvăluie, făcând o călătorie imaginară prin viaţa sa scriitoricească, astfel încât cititorii să o descopere şi altfel, nu doar prin versul său.

Ne-am propus, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea dumneavoastră, de aceea, vă invit să facem un periplu al paşilor care v-au făcut să creşteţi în fiecare zi. Să descoperim, doamnă Valentina Balaban, primul pas către lumea scriitoricească! Când s-a produs acesta?

Debutul meu a avut loc în anul 2007 cu o carte de poezii pentru copii, Copilul ca o primăvară, Editura Enos. Au urmat apoi alte volume de poezii: Salvaţi copilăria, Editura Enos 2009; Filosofia vieţii, Editura Olimpiada, 2010; Lumea Ta… Editura Danubius, 2011;             Pe-o clipocire…  Editura Lucas, 2014; Plămadă stelară, Editura Lucas, 2015; Sfere de vis, Editura Lucas, 2016; Taină săgetând rubin, Editura  PIM – Iaşi 2017; Sincopa destinului, Editura PIM – Iaşi 2018; Inscripţie pe ţară, Editura Lucas 2018; Sub licenţă solară, Editura PIM – Iaşi 2019; Dominoul clipei, Editura PIM – Iaşi 2020.

Debutul publicistic a fost în Revista Cronica din Iaşi în anul 2013. Între timp am colaborat cu diferite reviste literare din ţară.

Care vă sunt rădăcinile? Sub cerul cărui tărâm a văzut lumina zilei un om al condeiului de talia dumneavoastră?

Sunt o poetă brăileană care încearcă să se alinieze, în aceste timpuri grele, la valorile literare actuale.  Primele poezii au fost dedicate fiului meu,  pe care îl consider minunea vieţii mele. Dumnezeu m-a înzestrat cu acest har de a scrie. Prin scriitură, caut, mă caut şi dăruiesc iubire celor din jur.

Copilăria naşte lumi extraordinare.Vorbiţi-ne despre copilăria dumneavoastră! Ce amintiri vă răscolesc sufletul atunci când vă întoarceţi cu gândul la perioada aceasta a vieţii? Ce moment din copilărie lăsa să se întrevadă talentul de a scrie?

Copilăria mea a fost frumoasă, veselă, cu bucurii şi, uneori, cu lipsuri, ca în acea perioadă. În copilărie nu se întrezărea darul de a scrie ce avea să apară mult mai târziu, pe la 26 de ani, după naşterea copilului.

Vă invit să ne povestiţi despre cărţile publicate de dumneavoastră! Cum s-au născut acestea? Care a fost povestea lor? Au fost inspiraţii de moment sau lucrări planificate îndelung?

Am scris mulţi ani la rând şi nu am publicat nimic, apoi am avut norocul să-l cunosc pe poetul Gheorghe Lupaşcu. M-a încurajat, după ce mi-a citit primele texte şi, astfel, s-au născut primele două cărţi pentru copii, publicate la Editura Enos în anii 2007 şi 2009. Prin colaborarea mea cu Biblioteca Panait Istrati din Brăila şi cu Cenaclul scriitorilor brăileni am cunoscut mai mulţi scriitori, printre care: Aurel Furtună, pe criticul Dumitru Anghel, Emilian Marcu, Adi Secară. Scriitoarele Lucia Pătraşcu şi Violeta Craiu  mi-au sugerat să scriu şi poezie cu vers alb. Poetul Constantin Gherghinoiu mi-a apreciat poezia pentru copii, încurajân-du-mă să scriu şi alte volume de poezii dedicate celor mici. Voi scrie negreşit, atât timp cât harul şi muza îmi inundă sufletul şi gândul. În fiecare an, aduc la lumină un nou volum de poezii (anul şi cartea !). 

Care este cel mai frumos lucru ce vi s-a întâmplat  pe parcursul carierei scriitoriceşti? Vă rog să amintiţi şi eventualele distincţii obţinute!

Fiecare apariţie editorială, fiecare lansare de carte, fiecare distincţie, Târg de carte, Tabără de creaţie, îmi provoacă o bucurie imensă.

În anul 2017 am primit din partea Editurii Verban,  o Diplomă de excelenţă pentru merite literare deosebite.

În anul 2018, am primit  Diplomă aniversară – Centenar Marea Unire 1918 – 2018, pentru contribuţia remarcabilă la promovarea idealurilor unităţii de neam şi ţară în rândurile românilor.

În anul 2019, la Festivalul Internaţional de Creaţie Vrancea Literară 2019, am obţinut Premiul Viorel Munteanu, la secţiunea poezie, pentru volumul Sincopa destinului,  Editura PIM Iaşi.

În anul 2020, în cadrul evenimentului Mărţişoare literare, am primit Diploma Condeierul diasporei ASRA Salzburg (Austria), ca semn de apreciere şi preţuire pentru contribuţia deosebită în promovarea identităţii şi expresiei culturale româneşti.

Există cumva şi un moment  mai  puţin plăcut din acest punct de vedere?

Păstrez în suflet doar amintiri frumoase.

Cum aţi descrie paşii succesului pentru un scriitor? Vine acesta doar din talent  sau este nevoie şi de efort susţinut?

Fără har, nu poţi avea un succes firesc, dar şi fără un efort susţinut, talentul nu-şi atinge scopul, menirea.

De multe ori, în viaţă, avem nevoie de modele. Există un scriitor a cărui operă v-a inspirat? Sau, poate, v-a marcat?

Scriitorul sufletului meu rămâne Mihai Eminescu. Toate cărţile mele au în comun, trăirile, căutările şi amprenta sufletului meu.

Orice om al literelor are nevoie în munca sa de o inspiraţie specială. Care a fost muza dumneavoastră? Care au fost temele ce v-au fascinat şi pe care le-aţi abordat în scrierile dumneavoastră?

Poezia pentru copii este declic-ul unui har. Prima poezie scrisă de mine este dedicată fiului meu, apoi au tot curs gândurile rimate pentru copii şi nu numai. Aş spune că ineditul constă în diversitatea tematicii şi al stilului de scris. Fiecare carte este scrisă într-o anumită stare şi amprentează timpul creaţiei.

Cine sau ce vă ajută atunci când scrieţi? De unde vă culegeţi nectarul cuvintelor? Ce anume vă umple de energie?

 Trăiesc în aici-acum conştientizând armonia cu Universul. Cititul descătuşează mintea, deschizând porţile visului spre alte vise. Ce mi-a dăruit veşnicia, nu-mi poate lua un trecător. Citesc, iubesc, iert, mă iert şi mă bucur de viaţă. Dumnezeu lucrează prin cuvânt, oameni şi scriptură… 

 Care ar fi, în viziunea dumneavoastră, atributele principale ale unei cărţi valoroase?

Dacă o carte nu ajunge la sufletul cititorului, a fost scrisă degeaba!

Dacă aţi deţine o baghetă magică, care ar fi primul lucru pe care l-aţi schimba astăzi pe scena scriitorilor contemporani? Sau, poate, l-aţi adăuga?

Bagheta magică aparţine Timpului şi doar el va cerne valorile. Este bine că se scrie…

Ce proiecte aveţi acum pe masa de scris? Ce proiecte v-au rămas, poate, nefinalizate ? Mă refer la cele din domeniul literar.

În fiecare an adun material pentru următoarea carte. Din cauza pandemiei, nu am putut lansa ultimele cărţi, dar va veni şi timpul lor.

Ne puteţi descrie cum arată o zi din viaţa scriitoarei Valentina Balaban? Câte ore petreceţi la masa de scris? Este scriitoarea Valentina Balaban un om împăcat cu sine mereu?

Valentina Balaban, în afară de scris, este un om normal, cu familie, copii, prieteni, cu bucurii, cu griji… La masa de scris nu am un program strict. Fiind un spirit liber, creaţia apare odată cu starea necesară descătuşării gândului.

   Acum, la început de an 2021, vă consideraţi un autor de succes? Dacă un cititor v-ar întreba care este diferenţa între un scriitor talentat şi unul mai puţin talentat, ce i-aţi răspunde?

Nu sunt eu în măsură să-mi măsor succesul, dar mă bucur că am o categorie de cititori care mă apreciază. Dacă cititorul rezonează la mesajul transmis în poezie, eu mi-am atins scopul şi pot merge mai departe mulţumită.

Dacă aţi putea să vă întoarceţi în trecut, ce aţi schimba din traiectul vieţii dumneavoastră? Aşadar, există vreun regret în viaţa scriitoarei Valentina Balaban?

Nu, nu aş schimba nimic, nu regret nimic şi nu-mi încarc sufletul cu eşecurile sau supărările trecutului. Trăiesc în prezent, îmi accept trecutul şi-mi aştern viitorul.

Dacă aţi fi în postura unui reporter, ce întrebare i-aţi adresa scriitoarei Valentina Balaban? Dar Omului Valentina Balaban?

Mi-aş adresa următoarea întrebare: În afară de scris, care este marea ta iubire?

La care aş răspunde: Marea mea iubire este fiul meu, Andrei-Iulian şi este  prima mea muză.

Învăţăturile creştine ne amintesc că întotdeauna i se va da celui ce cere şi i se va deschide celui ce bate. Cât de uşor vi s-au deschis uşile de-a lungul vieţii?

De-a lungul vieţii am bătut, am cerut şi am obţinut cu greu şi cu sacrificii mari, dar am obţinut ce mi-am dorit. Semn că Dumnezeu mă iubeşte…

Notele cele mai valoroase, omul le primeşte de la viaţă. Dacă aruncaţi o privire în trecutul dumneavoastră, care ar fi  nota  pe care v-aţi acorda-o?

Nu sunt în măsură să-mi acord note, dar, sigur, Timpul mă poate nota cândva.

Care au fost reperele morale la care v-aţi raportat pe parcursul existenţei dumneavoastră?

Iubire, credinţă, voinţă, ambiţie, risc...

Adeseori, viaţa ne poartă pe căi străine, dar se întâmplă să regăsim, după ani, oameni care ne-au sădit, cândva, în suflet, o floare. Aţi simţit vreodată că nimic nu este întâmplător şi că toate au un scop? Mereu, la timpul potrivit?

Sigur, nimic nu este întâmplător! Dumnezeu lucrează prin oameni şi nu numai. De multe ori, nu înţelegem imediat de ce ni se întâmplă unele lucruri bune sau rele, dar toate au un rost în misiunea vieţii.

Am dori să ne vorbiţi despre acei oameni de suflet pentru care v-aţi sacrifica o clipă din timpul dumneavoastră. Aşadar, dezvăluiţi-ne câteva nume din jurnalul sufletului scriitoarei Valentina Balaban!

Dacă aş da câteva exemple, sigur aş omite din oamenii dragi şi importanţi din viaţa mea şi nu ar fi drept. Din timpul meu aş sacrifica, cu tot dragul, clipe pentru mulţi oameni de suflet din viaţa mea.

Inevitabil, în lumea în care trăim, există momente când poate rănim - verbal desigur! - un semen de-al nostru. A existat în traseul dumneavoastră profesional o persoană pe care aţi supărat-o şi căreia aţi fi dispusă să-i întindeţi astăzi mâna prieteniei?

Dacă am supărat pe cineva... întotdeauna am ştiut să îmi cer iertare!

Vă place să călătoriţi şi, dacă da, care sunt locurile care vă smulg promisiunea de a le revedea?

Ador călătoriile. Am colindat toată ţara, dar peste tot au mai rămas locuri de vizitat. Avem o ţară atat de frumoasă, încât nu mă pot sătura să o vizitez.

Dincolo de scris, petreceţi clipe şi la braţul altei arte? Muzica? Desenul, poate?

Nu cochetez decât cu poezia.

V-aţi temut vreodată de ceva sau de cineva? Şi dacă nu, cum se derulează viaţa unui om fără temeri? Lipsa temerilor, să fie cumva urmarea faptului că ţelurile nu v-au fost destul de măreţe?

Ca orice om, am şi eu temerile mele, dar dacă nu rişti, nu câştigi! Cum eu sunt o fire curajoasă, am trecut mereu peste temeri şi mi-am atins ţelurile măreţe cu mare nădejde în Dumnezeu.

Pe parcursul vieţii, cum vi s-a părut că a trecut Timpul? A fost timpul dumneavoastră grăbit sau mai lent? V-a fost sau nu, prieten bun acesta?

De obicei, eu sunt o fire grăbită, răbdarea nu este punctul meu forte, dar Timpul m-a învăţat şi lecţia răbdării (cam dur!). Acum am găsit măsura şi e mult mai bine.

Ce planuri de viitor are scriitoarea Valentina Balaban?

Atâta timp cât sunt sănătoasă şi muza este cu mine, voi scrie... Planuri nu-mi fac, căci vremurile sunt tulburi.

Ce aţi vrea să mai ştie cititorii despre dumneavoastră şi, poate, nu v-am întrebat? Mă refer la acele aspecte care au avut un rol important în povestea dumneavoastră de om al condeiului!

Valentina Balaban este o carte deschisă. Cine îmi citeşte poeziile, îmi poate cunoaşte sufletul în profunzime.

Aveţi vreun sfat pentru tinerii scriitori din ziua de azi? 

Tinerii din ziua de azi, prin scriitura lor, promit şi este posibil să avem surpriza unor poeţi foarte talentaţi. Eu sunt de părere că poezia actuală nu s-a definit. La început am fost reticentă citind o astfel de poezie, apoi am înţeles că este un mod de exprimare diferit. Fiecare poet are opţiunea de a se exprima după cum simte.

Reperul meu este în continuare Eminescu. Deşi se scrie mult la nivel european în vers alb, timpul va cerne valorile. Harul dăinuie, iar recunoaşterea contemporanilor este o piatră rară. Valori au fost, sunt şi vor mai exista cu siguranţă. Versul se naşte pe buzele fiecăruia dintre noi  şi mă bucur când aud că a mai apărut un volum de versuri bun al unui scriitor tânăr.Titu Maiorescu spunea: Sunt şi copaci mari în pădure, este şi tufiş, sunt şi flori şi fire de iarbă. Toate împreună alcătuiesc pădurea... Ce credeţi că voia, oare, să ne transmită scriitorul prin aceste cuvinte?

Toate au un rost şi toate sunt importante. Unitate în diversitate…

Ne apropiem de finalul acestui interviu şi vă rugăm să transmiteţi un mesaj cititorilor! Unde vă pot găsi? Cum îşi pot procura cărţile dumneavoastră?

Sunt foarte activă pe Facebook! Postez aproape zilnic poezii din creaţia mea, iar cine doreşte o carte, îmi poate scrie prin mesaj privat o adresă, unde  voi trimite prin poştă cartea sau cărţile dorite.

Şi pentru că am dori să încheiem acest inteviu într-un ton al mulţumirilor, ne-ar plăcea să adresaţi un cuvânt de recunoştinţă acelor oameni care au reuşit să traseze cu creionul emoţiilor urme de neuitat în inima dumneavoastră. Acei oameni care v-au condus către reuşită şi v-au ajutat să urcaţi, poate, treptele succesului scriitoricesc.

Mulţumesc din suflet fiului meu drag, Alexandru Andrei-Iulian, prima mea creaţie şi muză! Mulţumesc din suflet scriitorilor: Gheorghe Lupaşcu, Constantin Gherghinoiu, Aurel Furtună, Adi G. Secară, Dumitru Anghel, Lucia Pătraşcu, Emilian Marcu, Petre Rău, Rodica Rodean, Violeta Craiu, Ilie Zamfir, Dragoş Neagu, Constantin şi Daniela Gumann, Sterian Vicol, Angela Baciu, Culiţă Ioan Uşurelu şi, nu în ultimul rând, soţului meu Virgil Balaban, care a fost alături de mine şi m-a sprijinit în toată activitatea mea literară.

                                             

(Interviu realizat în ianuarie 2021)