Copilăria

 

Mi-a bătut în geam copilăria

Și mi-a spus să ies cu ea în lume,

Mi-a adus în dar chiar pălăria

Încărcată-n jocuri și în glume.

 

Mi-a făcut un semn cu mâna dreaptă

S-o urmez pe-o cărare ascunsă,

M-a rugat să nu mai sar vreo treaptă,

Să mă las în farmecul ei prinsă.

 

M-a purtat ușor pe-ale ei aripi

Și m-a dus în țări de basm și soare,

Unde-n jur vezi râs cât ai clipi,

Iară viața mea a prins culoare.

 

Ne-am jucat prin iarba verde, moale,

Ne-am rostogolit prin apă și țărână,

Zmeie-am înălțat în picioarele goale,

Fluturi colorați mi-a pus în mână.

 

M-a legat la ochi copilăria

Și-am jucat un joc: De-a Baba-oarba

S-a ascuns atent prin florăria

Cu-amintiri ce-au vrut să mă absoarbă.

 

Căutând-o, timpul a zburat,

Jocul s-a sfârșit și dintr-o dată,

Visurile ce m-au tulburat,

M-au purtat în viața mea ciudată.

 

O, ce repede-ai plecat, copilărie!

Timpul de-aș putea a-l mai întoarce!

Să-mi mai prind la piept o ștrengărie,

Care-n poală zâmbet să-mi descarce...