Singurătatea

 

Să-mi bată în ferestre ar vrea singurătatea,

La ușa casei mele mereu tot dă târcoale,

Ea nu pricepe, totuși, că chiar Divinitatea

A semănat  norocul  cu tine-n a mea  cale. 

 

Să-mi tulbure gândirea dorea cu  disperare

Și-n toat-a mea simțire să se strecoare-ar vrea,

Vedeam cum zarea-ncarcă în clipe de-nnoptare

Când cârma vieții mele cu glas mieros cerea.

 

Mă lasă, du-te-n lume, alte cărări încurcă,

Nu vezi că-n al meu suflet nu-i loc pentru pustiu?

În mine legăn visuri  în care dorul urcă

C-un prinț cu ochi ca marea pe-un nour argintiu!