Drumul

 

Văd drumul șerpuind prin inima mea dragă

Și-n cursul lui adună povești și pilde vii,

Adună gânduri negre și tot ce viața-ntreagă

Am trăit eu în lume, când pașii-mi potrivii.

 

Și urcă drumul meu, apoi din nou coboară,

Se poticnește-n vorbe și-n marea de dorinți,

Se ia la trântă chiar cu soarta și-o măsoară,

Ba-mi tulbură și inima cu colții lui fierbinți.

 

Dar, azi drumul mai face o ultimă-ncercare,

De a rămâne drept și necurbat de fel,

Fiindcă bătrânețea e o grea provocare

E ultima oprire cu-al ei ultim duel.

 

O, drum al vieții mele, tu, drum fără hotare,

Ce stai în cartea vieții atât de-adânc înscris!

Mi-ești drag, căci te-am urmat pe uscat și pe mare,

Atâția ani din viață tu mi-ai fost paradis!