Amorului

 

Era să fiu și eu al tău prieten

Și pasul meu lângă al tău să-l pun,

În mers ușor sau poate chiar mai sprinten,

Cu tine-n lume sorții voiam să mă supun.

 

Era să fiu la brațul tău în noapte,

Când te-avântai pe-ale plăcerii căi,

Când adunai din stele tremurătoare șoapte,

Pe-umeri purtând dorul ce-l aduceai din văi.

 

Era să fiu același cântec dulce,

Ce îl cântai în străluciri de mai

Femeilor, ce-n tine ochii voiau să-și culce

Și-a căror suferință cu un surâs curmai.

 

Era să fiu, dar nu a fost să fie!

În cartea vieții mele amoru’ n-a fost scris,

De-aceea, azi, doar din fotografie,

Îți privesc măreția și versul ce-am rescris.