Georgeta MUSCĂ-OANĂ, un amestec de nobleţe şi extremă emoţie (partea I)

 

Demult nu mi s-a mai întâmplat să iau un interviu cuiva şi să am impresia că, parcă, se scrie o poezie. Şi nu a fost doar emoţia cuvintelor rostite, ci chiar blândeţea chipului rupt dintr-o simfonie perfectă a rimelor.

M-am bucurat enorm când am aflat (la intervenţia unui înger păzitor!) că a acceptat provocarea de a ne destăinui câteva din amintirile preţioase sufletului său. Este, pot să spun, unul din acei oameni care risipeşte încredere şi optimism în preajmă şi n-ar ofensa aproapele nici măcar cu o umbră din trecerea pasului său. 

Puţine sunt persoanele cu o astfel de atitudine, mă refer la cele care mi-au intersectat mie drumul vieţii, lângă care oricine  îşi deschide sufletul ca-ntr-o spovedanie. Ascultându-i cuvintele, ai senzaţia că culegi stele dintr-un râu ce curge domol printre gânduri.

 De unde izvorăşte liniştea interlocutoarei noastre, vă invit să descoperim împreună pe parcursul acestui interviu.

Mi-am propus, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea dumneavoastră, de aceea, vă invit să facem un periplu al paşilor care v-au făcut să creşteţi în fiecare zi. Să descoperim, doamnă Georgeta Muscă-Oană primul pas către lumea scriitoricească! Când s-a produs acesta?

Cred că eram prin clasa a patra sau a cincea când am început să scriu într-un jurnal, dar simţeam cum mocnea în mine dorinţa de a scrie şi altceva, mă simţeam confortabil în lumea cuvintelor… Abia la începutul clasei a noua, în pauza dintre două ore, cu gândul către mama (care îşi începuse călătoria astrală cu doi ani în urmă), având senzaţia că a fost alături de mine doar o clipă, am aşezat pe ultima filă a unui caiet aceste cuvinte la care nu am mai renunţat: Acum se zbate-n efemer,/ Acum se scurge-n veşnicie,/ Nu e nimic şi este totul.../ E clipa!

Uşor, uşor, am prins curaj şi am devenit slujitor docil cuvântului. Poezia a avut darul de a mângâia creştetul durerii, m-a ajutat ca în nopţile îndoliate să pot cânta pe clape de lumină şi m-a dus acolo unde numai visul reuşea să ajungă.   

Care vă sunt rădăcinile? Sub cerul cărui tărâm a văzut lumina zilei un om al condeiului de talia dumneavoastră?

Născută la 22 iunie 1954, în comuna Rediu, judeţul Galaţi, am avut şansa de a fi aproape de natură, de oameni simpli, muncitori şi generoşi, toate acestea influenţându-mi personalitatea. Profesia aleasă pare a fi un paradox.... Deşi am fost atrasă de mică de literatură, deşi am absolvit secţia umanistă a unui liceu teoretic, m-am îndreptat spre lumea cifrelor. Economist fiind şi îndrăgostită de cuvânt, am reuşit să înfrăţesc poemul cu balanţa, care, de-a lungul anilor, au mers mână în mână pe aceeaşi stradă.

Copilăria naşte lumi extraordinare. Vorbiţi-ne despre copilăria dumneavoastră! Ce amintiri vă răscolesc sufletul atunci când vă întoarceţi cu gândul la perioada aceasta a vieţii? Ce moment din copilărie lăsa să se întrevadă talentul de a scrie?

Atunci când ai şansa să ai mai mulţi fraţi, chiar dacă sunt şi greutăţi, copilăria nu poate fi decât frumoasă. Normal că fiecare dintre noi avea sarcini bine stabilite, le rezolvam cu răspundere, iar în timpul liber citeam, făceam mult sport, mergeam cu bicicletele la pădure, organizam concursuri de orientare, ne opream pe malul apei sau într-o poiană şi ascultam glasul inconfundabil al naturii. Iernile aveau un farmec aparte, era o plăcere deosebită să patinăm pe lacul din apropierea casei… Fie vara, sub clar de lună şi cântec de greieri, fie iarna - inspirată de albul zăpezii sau flăcările jucăuşe, îmi plăcea să inventez poveşti pentru fraţii mei şi, pentru că am înţeles de timpuriu că sfârşitul copilăriei începe atunci când uităm să mai zâmbim, îmi doream să-i determin să zâmbească chiar şi când erau trişti.

Vă invit să ne povestiţi despre cărţile publicate de dumneavoastră! Cum s-au născut acestea? Care a fost povestea lor? Au fost inspiraţii de moment sau lucrări planificate îndelung?

Până acum am publicat un număr de optsprezece cărţi şi, dacă mă gândesc o clipă, fiecare are povestea ei. Am debutat cu volumul de poezii intitulat Pe frunte-mi plânge clipa, o carte scrisă în memoria celor doi fraţi plecaţi brusc spre eternitate; Balada lui Vasile cuprinde o baladă de 246 de strofe şi este inspirată din jurnalul unei surori care a lucrat o perioadă în Grecia, insula Creta; cartea Rătăciri este scrisă în memoria fiului meu care şi-a încheiat călătoria terestră destul de timpuriu; Soarele copilăriei cuprinde poezii pentru copii şi a prins viaţă în urma rugăminţii unui nepot…

Care este cel mai frumos lucru ce vi s-a întâmplat  pe parcursul carierei scriitoriceşti? Vă rog să amintiţi aici şi eventualele distincţii obţinute!

În luna noiembrie 2019, la Muzeul Brăilei Carol I,  a avut loc un spectacol de muzică şi poezie, Punte peste timp, organizat de doamna profesor Valentina Vintilă, eveniment la care  am fost invitatul de onoare. Am trăit un deosebit moment atunci când a venit către mine o doamnă care m-a întrebat cu emoţie dacă mă poate îmbrăţişa şi, cu lacrimi în ochi, mi-a mulţumit pentru tot ce am dăruit în acea seară prin prezentarea poeziilor mele. Mai sunt multe asemenea momente care mi s-au lipit de suflet.

M-aţi rugat să vă vorbesc despre distincţiile obţinute, o fac cu plăcere. Am participat la mai multe concursuri, festivaluri naţionale şi internaţionale de literatură la care am obţinut un număr de douăzeci şi două de premii şi treisprezece Diplome de Excelenţă.

Există cumva şi un moment  mai  puţin plăcut din acest punct de vedere?

Din fericire, nu am trecut prin momente mai puţin plăcute.

Cum aţi descrie paşii succesului pentru un scriitor? Vine acesta doar din talent  sau este nevoie şi de efort susţinut?

Succesul unui scriitor este precum un vârf de iceberg. În spatele unei creaţii literare sunt mii de clipe în care crâmpeie de idei sunt puse la distilat, sunt zeci de cuvinte nărăvaşe care au fost frământate în minte până ce s-au îmblânzit sub cravaşa armoniei cadenţelor dorite. Este adevărat că succesul îşi trage seva dintr-o nestăvilită bucurie de a te juca precum un magician cu slovele. Am fost mereu pasionată de literatură şi am citit enorm. Am cochetat cu creaţia poetică încă din adolescenţă. Nimeni nu poate nega faptul că un scriitor trebuie să aibă şi har, dar fără străduinţă şi perseverenţă nu poate exista succes. 

De multe ori, în viaţă, avem nevoie de modele. Există un scriitor a cărui operă v-a inspirat? Sau, poate, v-a marcat?

E destul de dificil să aleg doar un scriitor, dar trebuie să recunosc că am fost fascinată de pleiada de zeităţi din cartea Legendele Olimpului de Alexandru Mitru. Sincer, cred că aceasta este o carte de căpătâi deoarece literatura este impregnată cu multe simboluri şi ecouri mitologice din epoca străveche a umanităţii. În creaţia mea nu mi-am luat ca model un scriitor anume. Aşa cum fiecare om este unic şi scrierile lui trebuie să poarte această amprentă.

Orice om al literelor are nevoie în munca sa de o inspiraţie specială. Care a fost muza dumneavoastră? Care au fost temele ce v-au fascinat şi pe care le-aţi abordat în scrierile dumneavoastră?

Misiunea unui poet este nobilă şi doresc de fiecare dată ca textele mele să cuprindă o paletă cât mai largă de trăiri, să fie străbătute de armonia luminii existenţiale. Cea mai dragă sursă de inspiraţie pentru mine este însăşi Natura. Ondinele Dunării, Soarele, Luna, cerul presărat cu miraculoasele constelaţii stelare precum: Orion, Carul Mare sau Pleiadele, sălciile care străjuiesc malul apelor, marea cu zbuciumul ei nestins, fiica timpului - clipa, reprezintă doar câteva din sursele de inspiraţie. Muza regină va rămâne mereu Natura. 

Cine sau ce vă ajută atunci când scrieţi? De unde vă culegeţi nectarul cuvintelor? Ce anume vă umple de energie?

Se spune adesea că poezia izvorăşte din suferinţă. Nu ştiu dacă funcţionează acest principiu, dar ştiu că propriile zbateri sufleteşti constituie un resort extrem de puternic pentru mine. Este precum efectul de undă creat de căderea unei pietre în apa unui lac. De multe or m-am refugiat cu voluptate în creaţia poetică tocmai pentru că doar aici găsesc cel mai bun antidot pentru dezamăgirile vieţii terestre. Simt că doar în poezie pot fi eu însămi. 

Ce mă umple de energie? Când m-aţi invitat să particip la un Interviu cu scriitori dunăreni, am simţit o emoţie aparte şi am răspuns cu bucurie. Locuind în Galaţi, multe poeme s-au născut sub foşnet înlăcrimat de sălcii, sub privire libertină de pescăruş, pe malul Dunării. Dunărea este pentru mine sursa inepuizabilă de energie şi, tocmai de aceea, în semn de recunoştinţă, am scris cartea Murmur dunărean.

Care ar fi, în viziunea dumneavoastră, atributele principale ale unei cărţi valoroase?

Subiectul cărţii, tehnica narativă, strategii eficiente, simboluri/metafore puternice, originalitate.

Dacă aţi deţine o baghetă magică, care ar fi primul lucru ce l-aţi schimba astăzi pe scena scriitorilor contemporani? Sau, poate, l-aţi adăuga?

 

Aş elimina trivialitatea sau supralicitarea vulgarităţii şi aş adăuga mai multă consideraţie pentru eleganţă şi stil.

Ce proiecte aveţi acum pe masa de scris? Ce proiecte v-au rămas, poate, nefinalizate? Mă refer la cele din domeniul literar.

Cu mulţi ani în urmă am lucrat la o carte de proză scurtă, Amurg în doi, dar nu am publicat-o încă şi îmi doresc să finalizez acele texte.

Ne puteţi descrie cum arată o zi din viaţa scriitoarei Georgeta Muscă-Oană? Câte ore petreceţi la masa de scris? Este scriitoarea Georgeta Muscă-Oană un om împăcat cu sine mereu?

Sunt persoane care spun că pot scrie oriunde şi oricând, alţii doar când muza nu le dă pace. Cred că adevărata inspiraţie este atunci când cuvintele te îmbie aşa cum numai ele ştiu să o facă şi te laşi purtat de mirificul val al creaţiei. Vibraţia interioară este cheia unei vieţi împlinite. Cred că abia în clipa în care  suntem pe aceeaşi undă cu sinele, menţinând armonia interioară, putem fi în armonie şi cu natura, şi cu cei din preajma noastră.

Acum, la început de an 2021, vă consideraţi un autor de succes? Dacă un cititor v-ar întreba care este diferenţa între un scriitor talentat şi unul mai puţin talentat, ce i-aţi răspunde?

Pentru mine este important faptul că până în anul 2020, am publicat mai multe exemplare decât m-aş fi aşteptat atunci când m-am încumetat să lucrez la primul volum de poezii. Odată ce am lansat primul volum, deja elicea interioară se pornise şi abia aşteptam să fiu martora publicării următorului volum.

Talentul se cultivă permanent. Devii un scriitor talentat sau mai bine spus din ce în ce mai talentat, doar lucrând cu sârg în laboratorul creaţiei literare.

Dacă aţi putea să vă întoarceţi în trecut, ce aţi schimba din traiectul vieţii dumneavoastră? Aşadar, există vreun regret în viaţa scriitoarei Georgeta Muscă-Oană?

Pe tâmpla sorţii, penelul timpului mi-a încrustat suişuri şi coborâşuri, lumini şi umbre, dar credinţa în divinitate m-a învăţat să mă strecor printre căderi, eşecul mi-a dat puterea de a merge mai departe, suferinţa a născut zâmbet, iar din lacrimi am înflorit iubirea pentru semeni. Honoré de Balzac spunea: Aminteşte-ţi de trecut numai în măsura în care îţi poatea aduce bucurii. Dacă viitorul îşi are originile în trecut, atunci ne rămâne doar să modelăm trecutul prin faptele viitoare.

Dacă aţi fi în postura unui reporter, ce întrebare i-aţi adresa scriitoarei Georgeta Muscă-Oană? Dar Omului Georgeta Muscă-Oană?

Scriitoarei  Georgeta Muscă-Oană: Când vei scrie un roman?

Omului Georgeta Muscă-Oană: Crezi că există Viaţă şi dincolo de moartea terestră?