Mi-e inima bolnavă!...

 

Mi-e inima bolnavă de-atâta suferință,

De-atâția oameni dragi, ce moartea mi i-a luat

Și plâng în hohote c-o văd în biruință

Căci cunoscuți și rude avid mi-a adunat.

 

Mi-e inima bolnavă când caut în neștire,

Momentul de iubire prin amintiri pierdut

Și, parcă, pentru o clipă mă-ncearcă o liniștire,

Când retrăiesc secunde cu ei ce-am străbătut.

 

Mi-e inima bolnavă și-n ea doar sfâșiere

Și geamăt surd se-nchină de-atâtea zile-ntregi,

Știam că drumul omului mereu are o încheiere,

Dar am sperat că, poate, ai dreptul să-l alegi.

 

Trezește-te, inimă! Tu știi că moartea crudă

Când vine nu întreabă dacă ești pregătită,

Paharnicul vieții de multe ori e Iudă,

Licoarea ce ți-o toarnă cu-otravă-i îndoită!