Georgeta MUSCĂ-OANĂ, un amestec de nobleţe şi extremă emoţie (partea a II- a)

 Învăţăturile creştine ne amintesc că întotdeauna i se va da celui ce cere şi i se va deschide celui ce bate. Cât de uşor vi s-au deschis uşile de-a lungul vieţii?

 În viaţă uşile nu mi s-au deschis deloc uşor, am luptat mult pentru tot ce am dorit să realizez, eşecul nu m-a prăbuşit, din contră, m-am mobilizat şi am devenit din ce în ce mai puternică. Indiferent cât de grea a fost lupta, nu am uitat să-i fiu recunoscătoare lui Dumnezeu pentru că m-a însoţit permanent şi m-a binecuvântat cu realizări.

Notele cele mai valoroase, omul le primeşte de la viaţă. Dacă aruncaţi o privire în trecutul dumneavoastră, care ar fi  nota  pe care v-aţi acorda-o?

Spre deosebire de educaţia instituţionalizată, Viaţa are un curriculum diferenţiat perfect adaptat fiecărei fiinţe umane! De asemenea, cred că Viaţa nu ne notează! Având un curriculum individualizat, nu este nevoie de calificative sau note. Viaţa ne dă teste! La test obţinem doar admis sau respins. Este în joc o miză mult mai profundă! Este în joc transmutarea erorilor pentru a putea trece la următorul nivel pe scara cunoaşterii şi evoluţiei umane.

Care au fost reperele morale la care v-aţi raportat pe parcursul existenţei dumneavoastră?

Reperele morale primordiale au fost cei doi părinţi ai mei, dar şi bunicii care au marcat profund acea zestre cu care am lucrat în parcurgerea curriculumului individualizat pe care l-am menţionat anterior.

Adeseori, viaţa ne poartă pe căi străine, dar se întâmplă să regăsim, după ani, oameni care ne-au sădit, cândva, în suflet, o floare. Aţi simţit vreodată că nimic nu este întâmplător şi că toate au un scop? Mereu, la timpul potrivit?

Cred cu tărie că mi-a fost dat să trăiesc într-un univers inteligent în care principiul cel mai relevant pentru conştientizarea importanţei fiinţării noastre este tocmai faptul că absolut totul se înregistrează în cea mai fină nanoparticulă din corpul nostru! Totul în viaţa noastră se derulează cu o precizie matematică! Nimic nu este întâmplător! Nici măcar acest interviu. Întâmplările sau fiinţele cu care ne intersectăm sunt doar piesele unui imens puzzle care are relevanţă în economia lui Dumnezeu.

Am dori să ne vorbiţi despre acei oameni de suflet pentru care v-aţi sacrifica o clipă din timpul dumneavoastră. Aşadar, dezvăluiţi-ne câteva nume din jurnalul sufletului scriitoarei Georgeta Muscă-Oană!

Mi-aş sacrifica nu doar o clipă, ci miliarde de clipe pentru fiul meu. Din păcate, a părăsit scena terestră prea repede, dar nu există zi să nu mă gândesc la el!

Inevitabil, în lumea în care trăim, există momente când poate rănim - verbal desigur! - un semen de-al nostru. A existat în traseul dumneavoastră profesional o persoană pe care aţi supărat-o şi căreia aţi fi dispusă să-i întindeţi astăzi mâna prieteniei?

Fiind nepoată de preot, am fost binecuvântată cu o educaţie aparte în abordarea problemelor de acest gen şi pot spune cu bucurie că am căutat pe tot parcursul meu profesional să nu-i rănesc pe cei din jur, iar dacă am fost rănită nu am ripostat. Sentimentele de nemulţumire ne perturbă, viaţa este destul de complicată, de ce să o mai complicăm şi noi cu trăiri fără sens?

Vă place să călătoriţi şi, dacă da, care sunt locurile care vă smulg promisiunea de a le revedea?

Îmi place foarte mult să călătoresc, să poposesc îndelung în mijlocul unei păduri, să ascult sunetul munţilor, şipotul apelor, să mă las învăluită de briza mării la răsăritul soarelui sau la apus. Nu contează locul în mod special, totul este să fiu în inima naturii.

Dincolo de scris, petreceţi clipe şi la braţul altei arte? Muzica? Desenul, poate?

Arta, indiferent de forma prin care se manifestă, este doza de hrană spirituală pe care ar trebui să o administrăm zilnic, prin intermediul ei putem deveni mai buni, mai calzi, mai deschişi spre comunicare. Dacă nu pot cânta, îi ascult cu plăcere pe cei care ştiu să o facă, dacă nu pot desena, îmi răsfăţ cu bucurie retina, admirând lucrările celor care au acest har.

V-aţi temut vreodată de ceva sau de cineva? Şi dacă nu, cum se derulează viaţa unui om fără temeri? Lipsa temerilor, să fie cumva urmarea faptului că ţelurile nu v-au fost destul de măreţe?

Nu cred că există om care să nu aibă cuibărită în minte sau în suflet măcar o fobie. Principala mea temere a fost dintotdeauna să nu îmi pierd esenţa divină în marasmul vieţii cotidiene!

 Pe parcursul vieţii, cum vi s-a părut că a trecut Timpul? A fost timpul dumneavoastră grăbit sau mai lent? V-a fost sau nu, prieten bun acesta?

 

Timpul este grăbit, dar am încercat să-mi fac din el un aliat. Consider că nu doare trecerea timpului, ci neştiinţa noastră de a trăi, de aceea nu regret clipele care au trecut, încerc să le dau valoare celor care vin.

Ce planuri de viitor are scriitoarea Georgeta Muscă-Oană?

Dintre proiectele mele de viitor amintesc aici volumele de poezii: Chemarea satelor, Cântecul inimii şi două volume de poezii pentru copii, toate în faza de finalizare.

Ce aţi vrea să mai ştie cititorii despre dumneavoastră şi, poate, nu v-am întrebat? Mă refer la acele aspecte care au avut un rol important în povestea dumneavoastră de om al condeiului!

 

Dacă m-aţi fi întrebat cum m-aş fi simţit astăzi, dacă atunci când cuvântul mă implora să-l modelez, eu l-aş fi refuzat definitiv, v-aş răspunde simplu: aş fi asemeni unui infirm... Filozoful german Friedrich Nietzsche spunea: Fără muzică viaţa ar fi o greşeală; dar cum ar fi viaţa fără poezie? Pentru mine, aşa: De n-ai fi fost tu, poezie, cu trup sculptat în simţăminte,/ N-aş fi-nvăţat ruga Luminii, n-aş fi privit spre înainte!/ Aş fi rămas un gând, un nume… un glas cărunt cu şoapte frânte/ Şi-n iarna aspră, timpurie, o harfă ce-a uitat să cânte.

Aveţi vreun sfat pentru tinerii scriitori din ziua de azi? 

Tinerii scriitori ar trebui să experimenteze zilnic în laboratorul creaţiei literare, să citească foarte mult, să lase la distilat anumite idei sau frânturi de creativitate, iar apoi să le amestece din nou în creuzetul minţii lor.

 Titu Maiorescu spunea: Sunt şi copaci mari în pădure, este şi tufiş, sunt şi flori şi fire de iarbă. Toate împreună alcătuiesc pădurea... Ce credeţi că voia, oare, să ne transmită scriitorul prin aceste cuvinte?

Este un citat superb care surprinde diversitatea scriitorilor. Mulţi autori sunt precum arborii de Sequoia. Unici si inegalabili. Alţi autori sunt mai puţin talentaţi, dar anumite creaţii ale acestora sunt precum florile atrăgătoare dintr-o poiană care îţi mângâie retina. Fireşte că există şi scriitori mărunţi precum firicelele de iarbă sau tufişuri, unde receptarea mesajelor este anevoioasă şi nu îţi lasă un ecou în suflet şi în minte.

Ne apropiem de finalul acestui interviu şi vă rugăm să transmiteţi un mesaj cititorilor! Unde vă pot găsi? Cum îşi pot procura cărţile dumneavoastră?

Sunt aproape de cititori prin lansări personale de carte, prin apariţii în presa scrisă şi televiziunea locală, am cărţi atât în Biblioteca gălăţeană V.A. Urechia, cât şi în biblioteci din alte localităţi, postez pe site-uri literare. Cărţile mele se găsesc şi în librăriile din oraşul Galaţi.

Şi pentru că am dori să încheiem acest interviu într-un ton al mulţumirilor, ne-ar plăcea să adresaţi un cuvânt de recunoştinţă acelor oameni care au reuşit să traseze cu creionul emoţiilor urme de neuitat în inima dumneavoastră.  Acei oameni care v-au condus către reuşită şi v-au ajutat să urcaţi, poate, treptele succesului scriitoricesc.                                                     

Le port un respect deosebit celor care m-au încurajat să public prima carte, celor care m-au susţinut pe parcursul activităţii mele literare. Nu nominalizez pe nimeni din teama de a nu omite pe careva, dar oameni bine intenţionaţi, oameni frumoşi cu adevărat am întâlnit destui şi le mulţumesc.

 

(Interviu realizat în ianuarie 2021)