Interviuri cu oameni de succes - inspector Ecaterina-Carmen BONCIU, partea a II-a

Pe parcursul vieţii ne regăsim, în anumite clipe, la răscruce de drumuri. Cum acţionaţi atunci: închideţi cu uşurinţă capitolele sau rămâneţi ancorată, în trecut?

 Am avut astfel de momente și-n carieră și-n viața personală. Nu sunt o persoană ce șterge cu ușurință trecutul. Acesta face parte din viața mea, din existența mea, dar pot să trec... nu cu ușurință, cu capul sus, mai departe.

Aţi avut dezamăgiri în viaţă şi, dacă da, care a fost cea mai mare?

Cea mai mare dezamăgire este atunci când oamenii în care ai încredere deplină îți înșeală așteptările. Și... mi s-a întâmplat și mie!

Ați alege, oare, aceeași profesie dacă ați avea posibilitatea să vă întoarceți în timp?

 Categoric, da!  Îmi amintesc despre prima mea teză la practică pedagogică    (pe vremea mea, se dădeau opt-nouă teze la Liceul Pedagogic) și-am scris atunci, în acea lucrare, că dacă s-ar inventa o facultate pentru  a fi învățător, eu aș urma facultatea respectivă ca să devin tot învățătoare.  Iată că am făcut după aceea o facultate, apoi încă una, chiar și-un master ca să devin, de fiecare dată, tot învățătoare.

 Ce valoare are timpul pentru dumneavoastră? Reuşiţi întotdeauna să-l gestionați corespunzător? Realizaţi mereu tot ceea ce vă propuneţi sau aveţi şi momente când simțiți că timpul se comprimă?

 Timpul nu este cel mai bun prieten al meu și sunt mereu în criză de timp. Nu pentru că nu aș ști să-mi proiectez activitatea, ci pentru că am foarte multe lucruri bune de făcut, atât în plan profesional, cât și în cel personal. Spre marea mea mulțumire îl gestionez, în general, destul de bine.

 Care a fost  principiul de viaţă ce v-a ghidat în activitatea dumneavoastră? V-a motivat, oare, să vă depășiți  limitele?

 Principiul a fost, probabil, cel despre care am vorbit mai devreme... să las loc de bună ziua, prima mea lecție de viață profesională. Dar, am avut și alte principii după care m-am ghidat. De fel, îmi place să merg drept și cu fruntea sus pe drum.

Să-mi depășesc limitele... sigur că m-au ajutat aceste principii, iar uneori însăși viața m-a împins să mi le depășesc, chiar dacă nu mi-am propus eu.

Să fii drept, să fii bun, să fii tolerant, să fii profesionist, să ajuți dacă poți … și fără să aștepți răsplată, să te înconjuri de oameni buni, să perseverezi când ai lucruri importante de făcut, să te ridici atunci când cazi, să nu judeci fără să cercetezi, să faci să fie lumină… Nu știu dacă sunt formulate ca niște principii, dar sunt idei după care mă ghidez.

  Atunci când vă aflaţi înaintea unui pas important în carieră, obişnuiţi să vă temeţi? Sau sunteţi mereu sigură de reuşită?

 Mă tem întotdeauna. Sunt o persoană timidă, ce a obținut cu greu și prin multă muncă ceea ce deține astăzi.  Am crezut mereu în reușită, fiindcă altfel nu aș fi pornit pe un anumit drum. Dar... mă tem adesea, chiar și la vârsta actuală. Mă tem în primul rând că lucrurile ar putea să nu fie drepte; dar tot viața mi-a dovedit că m-am înșelat de multe ori și, într-o lume uneori strâmbă, unii oameni rămân drepți. Am crezut în mine chiar și atunci când m-am temut.

  Se spune că secretul succesului  este să porneşti la timp în toate. Că graba omului nu-şi are rostul. Ce părere aveți dumneavoastră?

 Probabil! Deși secretul succesului este să pornești la timp în toate, eu am multe exemple în viața mea, când n-am făcut lucrurile chiar la timpul lor. Mi-am dat seama că trebuie să le fac mai târziu, dar le-am făcut bine. Și... în definitiv, cred că sunt valabile ambele variante.

  Un renumit scriitor spunea că: Unii oameni se nasc faimoşi, alţii câştigă faima, iar pe alţii faima îi loveşte din plin. Referitor la aceste cuvinte, dumneavoastră unde vă situați? Consideraţi că deţineţi calităţi native pentru a reuși  sau totul a fost rezultatul muncii temeinice, perseverenţei şi abilităţilor ce vi le-aţi şlefuit prin educație și exercițiu?

 N-am nicio legătură cu faima! Jobul meu mă face să fiu cunoscută cel puțin în plan local, pentru că interacționez cu foarte mulți oameni. Sunt convinsă că au fost niște calități native ce mi-au folosit în comunicare, eu fiind o persoană empatică, tolerantă între anumite limite, lucrurile acestea m-au ajutat să relaționez cu cei din jur. Sunt, în același timp, un temperament nervos, vulcanic și aceasta a trebuit să atenuez.  Sunt unele  abilități ce mi le-a dat natura, iar pe de altă parte a trebuit să îmi educ temperamentul  în măsura în care temperamentul poate fi educat...

V-a fost greu să vă menţineţi busola vieţii căutând mereu  echilibrul?

Sigur că mi-a fost greu! N-am avut un drum drept sau poate n-am știut eu să mi-l fac drept. Important este că întotdeauna am pășit pe calea corectă și, nu doar că  mi-am găsit echilibrul, chiar am ajutat și pe cei din jurul meu să și-l găsească.

  S-a întâmplat să intraţi în arenă într-o anumită zi şi să pierdeţi? Să nu reușiți să vă atingeți obiectivele fixate? Dacă da, cum ați depășit astfel de momente?

 Sigur că mi s-a întâmplat! De asemenea, și eu am pierdut! Recunosc că nu am fost educată să pierd. Părinții și profesorii mei m-au învățat să câștig, dar      mi-am însușit și această lecție - a pierderii - pe parcurs.  Sunt de părere  c-ar trebui  să-i învățăm și să-i pregătim pe elevii noștri  nu doar pentru câștig, ci și pentru  eșec, deoarece observăm că în viață eșecul este mai frecvent decât câștigul.

 În astfel de clipe, întâi m-am întrebat dacă chiar trebuia să fac lucrul acela, în care am dat greș. După ce fac o analiză a situației respective și consider că-mi este necesar lucrul respectiv, îl reprogramez și în final  reușesc.

 Ce sentimente v-au traversat atunci când visurile dumneavoastră au prins contur și succesul a început să vă lumineze calea?

 Ca la orice om, m-a traversat o stare de bine ce mi-a dat curaj și încredere în propriile forțe. Am avut starea că sunt un om ce este pe drumul pe care și l-a ales, am fost mulțumită, recunoscătoare celor ce m-au făcut să merg pe drumul acesta, celor ce mi-au oferit modelul. Am încercat să fiu și eu reper pentru cei ce au fost în preajma mea.

Împlinirea unui om vine din menţinerea echilibrului dintre dragoste, carieră şi familie. Cum a reuşit, o persoană de succes cum sunteți dumneavoastră, să le îmbine armonios de-a lungul vieţii?

          Aici este problema  pentru că nu întotdeauna  le-am îmbinat armonios. Aici ar fi trebuit să învăț mai mult, să-mi gestionez lucrurile mai bine. N-am știut de la început, dar cred că de-a lungul timpului am reușit să-mi mențin acest echilibru care este un echilibru ușor instabil și m-am străduit să am din fiecare câte o felie.

 Privesc în urmă… Mi-am reproșat că nu am avut suficient timp pentru familie, dar în momentele de mari întrebări, de dezamăgire sau deznădejde… a apărut un profesor bun, ce a răspuns la întrebări: băiatul meu, care mi-a explicat că timpul oferit a fost de calitate și că iubirea pentru ai tăi nu se măsoară doar în ore.