Interviuri cu oameni de succes - avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU - partea I

Stăm de vorbă cu doamna avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU (fostă DUMBRAVĂ) din București:

           Mi-ar plăcea, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea și cariera dumneavoastră. Vă invit să facem un periplu al paşilor ce v-au făcut să urcați în fiecare zi. Să descoperim  care a fost primul pas pe drumul  succesului?

În primul rând, vă mulțumesc cu recunoștință  pentru posibilitatea de a vă acorda acest interviu.

Cu siguranță, primul pas pe drumul succesului l-a reprezentat admiterea mea în cadrul Baroului Giurgiu, intrarea în lumea avocaturii cum se spune.

 Un pom este judecat după rodul ce-l dă şi, nu neapărat, după frunza umbroasă. Se știe că rădăcinile sănătoase hrănesc o coroană sănătoasă. Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

Provin dintr-o familie de profesori de matematică, ambii părinți fiind foarte dedicați profesiei lor. Părinții mei au educat generații întregi de copii și  au reușit să transmită tot ce au avut mai bun și către mine și sora mea. Amândouă am moștenit de la ei o gândire analitică, abilitatea de a comunica foarte ușor și orientarea în a găsi soluții pentru toate problemele de zi cu zi, nu doar... de matematică.

O amintire care vă vine în minte despre părinţi!  De la cine credeţi că aţi moştenit talentul de a vă descurca pe căile atât de întortocheate ale vieții?

Cred că acest lucru se datorează în egală măsură ambilor părinți. Dintotdeauna au format o echipă și s-au completat unul pe altul, reușind să înfrunte toate greutățile vieții. Cele mai frumoase amintiri despre părinți sunt excursiile pe care le făceam împreună în fiecare vacanță, mereu având activități noi și descoperind locuri frumoase împreună.

Copilăria naşte, de cele mai multe ori, lumi extraordinare, pe care le purtăm în suflet mereu. Vorbiţi-ne despre copilăria dumneavoastră! Ce amintiri vă răscolesc sufletul atunci când vă întoarceţi cu gândul la această  perioadă a vieţii?

Am avut o copilărie frumoasă, de care îmi amintesc cu plăcere. Perioada copilăriei mele este caracterizată de simplitate, inocență, joc și educație. Amintirile ce le rememorez cu emoție și plăcere sunt verile  ce mi le petreceam împreună cu părinții, cu prietenii sau cu bunicii, la țară. De dimineață până seara, cu picioarele goale,  toată  ziua era un joc continuu și fiecare zi avea să vină cu noi descoperiri și aventuri. Spre deosebire de copilul meu, nu am avut acces la tehnologia zilelor de astăzi, însă consider că am avut, în simplitatea ei, o copilarie fericită și frumoasă.

Există un erou al poveştilor din copilăria dumneavoastră?

Eroul meu a fost Nică din povestirile lui Ion Creangă – o adevarată sursă de inspirație pentru copiii generației mele!

Care a fost momentul când ați plecat din casa părintească şi aţi luat cu asalt viaţa? Cum aţi privit marile încercări ale existenţei? Vorbiţi-ne despre primul loc de muncă! Despre primul salariu obținut şi ce-aţi făcut cu el.

Am plecat din casa părintească, din Galați, la 18 ani, când am decis să studiez la Facultatea de Drept  în București. Nu a fost ușor la început, mai ales din rațiuni de confort. Educația și principiile deprinse din familie m-au ajutat însă să răzbat și să îmi construiesc propriul drum, evident, cu ajutorul financiar și moral din partea părinților.

Primul loc de muncă l-am avut în vacanța de vară dintre primul și al doilea an de facultate, când am lucrat și ca secretară în cadrul unei companii de imobiliare din București. Primul salariu a reprezentat un moment de bucurie, evident. Îmi aduc aminte că i-am cheltuit pe o minivacanță la mare, în Bulgaria.

 Adeseori, viaţa ne poartă pe căi străine, dar se întâmplă să regăsim, după ani, oameni ce ne-au sădit, cândva, în suflet o floare. Aţi simţit vreodată că nimic nu este întâmplător şi că toate au un scop? Mereu, la timpul potrivit?

Există o persoană ce a fost mereu alături de mine, în momentele-cheie ale vieții. Nu a fost o prezență permanentă  în viața mea, însă este ilustrarea perfectă a zicalei: Omul potrivit la momentul potrivit. Pentru  Doamna Flori voi avea mereu recunoștință și va ocupa permanent un loc special în sufletul meu.

Consideraţi că aţi fost modelată prin puterea exemplului cuiva? Şi dacă da, care a fost modelul urmat de dumneavoastră pe parcursul vieții?

Consider că fiecare om are ceva special ce ar putea constitui un exemplu pentru ceilalți. Am avut câte ceva de învățat de la fiecare persoană din viața mea, însă cele mai elocvente modele de ambiție și determinare le-au reprezentat părinții și unchiul meu, cel ce a fost și tutorele meu de practică și m-a inițiat în avocatură. Pentru modalitatea de a aprecia oportunitatea și impactul fiecărui lucru în viață, țin să mulțumesc, de asemenea, soacrei și soțului meu.

Cât de necesar v-a fost curajul la început de drum?

         

Curajul este o condiție sine qua non pentru atingerea scopurilor. Consider că alte sublinieri sunt de prisos.

 Învăţăturile creştine ne amintesc că întotdeauna i se va da celui ce cere şi i se va deschide celui ce bate. Cât de uşor vi s-au deschis ușile de-a lungul existenței?

Ușile le-am deschis, în general, prin muncă, prin  eforturi susținute, dar și cu ajutorul oamenilor potriviți  în momente potrivite.

Pe parcursul vieţii ne găsim, în anumite momente, la răscruce de drumuri. Cum acţionaţi în astfel de clipe: închideţi cu uşurinţă capitolele sau rămâneţi ancorată în trecut?

Fiecare situație este diferită și are soluții diferite. De obicei, am preferat să privesc mai mult înainte decât înapoi. Consider că ancorarea în trecut nu este constructivă și nu reprezintă o soluție pentru depășirea problemelor.

Aţi avut dezamăgiri în viaţă? Și, dacă da, care a fost cea mai mare?

Toata lumea are parte, la un moment dat, și de dezamăgiri. Nu pot spune că am avut  decepții majore de-a lungul vieții. În general, am reușit tot ce mi-am propus, indiferent cât de lung și anevoios a fost drumul până la destinație.

Ați alege, oare, aceeași profesie dacă ați avea posibilitatea să vă întoarceți în timp?

Având în vedere că profesia de avocat îți oferă o oarecare independență și este lipsită de rutină, clar nu aș alege altceva.

Ce valoare are timpul pentru dumneavoastră? Reuşiţi întotdeauna să-l gestionați corespunzător? Realizaţi mereu tot ceea ce vă propuneţi sau aveţi şi momente când simțiți că timpul, parcă, se comprimă?

În intervalul programului de lucru timpul meu se măsoară în... bani! Iar timpul meu liber este neprețuit și întotdeauna insuficient. Mi-aș dori să dispun de mai multe momente libere pentru familie, prieteni și pentru mine.

Este evident că timpul este insuficient pentru toate lucrurile ce aș dori să le fac, însă, în funcție de priorități, reușesc să realizez o mare parte dintre ele.

 Care a fost  principiul de viaţă ce v-a ghidat în activitatea dumneavoastră? V-a motivat, oare, să vă depășiți  limitele?

Principiul meu este că viața este mult prea scurtă ca să nu faci ceea ce îți place. Nu pot să spun că acest principiu m-a ajutat să îmi depășesc limitele, însă ambiția și determinarea, da.          

Atunci când vă aflaţi înaintea unui pas important în carieră, obişnuiţi să vă temeţi? Sau sunteţi mereu sigură de reuşită?

Nu pot spune neapărat că mă tem, dar prefer să am o oarecare siguranță în tot ceea ce fac. În general, îmi calculez bine pașii și acționez doar dacă am șanse reale de succes.

Se spune că secretul succesului  este să porneşti la timp în toate. Că graba omului nu-şi are rostul. Dumneavoastră ce părere aveți?

Sunt perfect de acord cu această afirmație. Graba întotdeauna a stricat și va strica treaba, după cum bine spune și un proverb românesc. Însă trebuie să acționăm ferm și susținut și să nu irosim timpul atât de prețios de care dispunem.

 Un renumit scriitor spunea că: Unii oameni se nasc faimoşi, alţii câştigă faima, iar pe alţii faima îi loveşte din plin. Referitor la aceste cuvinte, dumneavoastră unde vă situați? Consideraţi că deţineţi calităţi native pentru a reuși  sau totul a fost rezultatul muncii temeinice, perseverenţei şi abilităţilor ce vi le-aţi şlefuit prin educație și exercițiu?

Consider că am unele calități native ce au constituit o bază pentru succesul meu, dar mare parte din acestea sunt rezultatul muncii, perseverenței și al educației mele.

V-a fost greu să vă menţineţi busola vieţii căutând mereu  echilibrul?

Sunt o persoană echilibrată din fire și nu consider că am întâmpinat greutăți în a menține lucrurile în balanță.

S-a întâmplat să intraţi în arenă într-o anumită zi şi să pierdeţi? Să nu reușiți să vă atingeți obiectivele fixate? Dacă da, cum ați depășit astfel de momente?

Eșecurile fac parte din învățăturile vieții, așa că nici eu nu am fost ferită de ele. Important este ca după fiecare încercare grea, să ne ridicăm și să ne continuăm drumul, învățând din greșeli.

Ce sentimente v-au traversat atunci când visurile dumneavoastră au prins contur și succesul a început să vă lumineze calea?

Atunci când încep să apară rezultatele muncii și ale eforturilor depuse de-a lungul timpului, primul sentiment este cel de încredere în forțele proprii și apoi de împlinire.

 Împlinirea unui om vine din menţinerea echilibrului dintre dragoste, carieră şi familie. Cum a reuşit o persoană de succes așa cum sunteți dumneavoastră, să le îmbine armonios de-a lungul vieţii?

Cu chibzuință și răbdare. Apreciez că în momentul când ești împlinit și liniștit pe plan personal, succesul pe plan profesional vine mult mai ușor și se îmbină cu dragostea și cu familia.

Dacă aruncați o privire asupra palmaresului dumneavoastră, care ar fi cea  mai importantă reușită?

 Din punct de vedere profesional, cea mai importantă reușită o constituie crearea unei jurisprudențe într-o materie mai puțin dezbătută între profesioniști, acolo legea nu este completă și lasă loc de interpretări, mai precis în domeniul controlului averilor, al conflictelor de interese și incompatibilităților funcționarilor publici.

Aveţi zile sau momente când simţiţi că scăpaţi controlul lucrurilor?  Şi dacă da, cum le depăşiţi? Iar dacă nu, cum reuşiţi să rămâneţi neclintită în faţa vicisitudinilor vieţii?

Fiind o persoană căreia îi place cu precădere să dețină controlul, pot spune că în momentele când simt că nu îl dețin, analizez cu mare atenție cauzele și posibilitățile de a remedia problema. În aceste momente fac tot posibilul să rămân calmă, pentru a nu lua decizii pripite și pentru a găsi soluția optimă astfel încât lucrurile să se întoarcă în favoarea mea.

Universul iubeşte oamenii recunoscători. Povestiţi-ne un episod când aţi făcut un dar din recunoştinţă cuiva!

Nu am făcut niciodată daruri din recunoștință cuiva să reprezinte obiecte materiale, însă am avut grijă să ajut și să fiu alături celor ce au avut nevoie de mine ori de câte ori am avut ocazia. Pentru că, la rândul meu, atunci când ajut pe cineva, nu aștept niciodată ceva în schimb. Am avut grijă ca oamenilor ce le port recunoștință să le-o arăt atunci când au avut nevoie și nu imediat ce am primit ceva din partea lor.

Cum arată o zi obișnuită de lucru pentru dumneavoastră ?

Din meseria mea lipsește foarte mult... rutina! Nu am un program fix, însă fiecare zi începe devreme, cu cafeaua de dimineață, pregătirea micului dejun și planificarea activităților din ziua respectivă. După ce îl duc pe băiețelul meu la grădiniță, alerg  către instanțe sau alte instituții, apoi urmează activitatea de birou și întâlniri cu clienții, iar la sfârșitul zilei îmi petrec timpul rămas cu familia mea.

 În fiecare zi adăugăm în buzunarul propriu câte o experienţă. Obişnuiţi să respectați această regulă?

Da, subscriu la cele afirmate. Fiecare zi vine cu ceva nou și este important să găsim și să ne însușim lucruri noi.

Menţionaţi-ne un defect de care nu sunteți foarte încântată și, implicit, una din calitățile  ce le dețineți și care vă definește, oarecum.

Principalul meu defect este firea analitică, poate mult prea analitică, uneori. Cu toate acestea, au fost situații când a constituit un avantaj. Calitatea ce mă definește este perseverența.

Există vreo pasiune ce vă încarcă  timpul liber? Dacă da, care este?

Îmi plac foarte mult dansurile latino, însă de când am devenit mamă nu mai beneficiez de prea mult timp pentru acestea. Aștept ca băiețelul meu să mai crească și poate vom merge împreună să dansăm! De asemenea, îmi place foarte mult să vizionez filme cu mesaje motivaționale pozitive.

Muzica este una din arte ce-i aproape de sufletul oricărui om. Ce gen de muzică reuşeşte să răscolească sufletul dumneavoastră?

Îmi place foarte mult muzica rusească, în special melodiile despre dragoste și despre război.

Obişnuiţi să călătoriţi? Vorbiți-ne despre locurile preferate, acelea unde vă întoarceţi cu plăcere şi nerăbdare de fiecare dată, care vă smulg promisiunea de a le revedea?

Da, călătoresc în măsura în care îmi permite timpul. În general, aleg locuri noi pentru destinațiile de vacanță, însă revin de fiecare dată cu mare plăcere la Marea Neagră. Mirosul mării și sunetul valurilor mă relaxează cel mai mult și mă încarcă de energie pozitivă.

Sunteţi o persoană optimistă? Şi dacă da, care este reţeta ce vă menţine permanent pe palierul acesta?

Nu pot spune că sunt o persoană optimistă, dar nici nu fac parte din extrema cealaltă. Încerc, pe cât posibil, să mă înconjur de persoane optimiste și pozitive și de muzică veselă.

Care sunt amintirile de suflet ale unui om de succes al anului 2017? Acelea  ce le deschideţi, adesea, cu drag?

Îmi amintesc cu mare plăcere de perioada studenției și primii ani ce au urmat acesteia, când am cunoscut o mulțime de oameni interesanți cu care am legat prietenii de durată, oameni  ce-au ajutat la formarea și șlefuirea personalității mele.

Care a fost cea mai valoroasă lecţie ce v-aţi însuşit-o în viaţă?

         

Cea mai valoroasă lecție însușită în viață a fost aceea că oamenii se pot schimba la 180 de grade și că totul este relativ. Tocmai de aceea nu trebuie să ne bazăm  niciodată pe alte persoane. Cel mai important este să ne bazăm pe noi înșine.

Ne puteți dezvălui câteva din principiile ce v-au jalonat existenţa?

Corectitudine, onestitate și perseverență.

Aveţi mulţi prieteni? După ce criteriu v-aţi selectat prietenii?

Am mulți prieteni pentru că nu am așteptări absolute de la nimeni. În general, m-am înconjurat de oameni asemeni mie, dar și de oameni de la care am avut ce învăța.

 Dar dușmani? Se spune că poți cunoaște valoarea cuiva după numărul dușmanilor ce-i are.  Este știut faptul că, adesea, oamenii ce reușesc în viață, trezesc și multe antipatii în inimile semenilor. V-ați ciocnit de astfel de persoane? Dacă da, cum ați reacționat la intrigile lor?

Nu pot spune că am sau am avut dușmani, este un termen foarte dur. Există și au existat persoane cu interese contrare mie, față de care am preferat să păstrez distanța. În cazuri extreme, am aplicat principiul cel mai înțelept cedează.

 Cel mai frumos lucru ce vi s-a întâmplat de-a lungul carierei dumneavoastră ni-l puteți spune?

Cel mai frumos lucru ce mi s-a întâmplat a fost să primesc recunoștința și aprecierea din partea clienților și colegilor mei pentru cauzele dificile concretizate în succese.

Vă amintiţi  să fi avut o nereușită și, din acest motiv, să fiți  tentată, poate, să  renunţați la țelul fixat? Sau, din contră, v-a motivat să vă străduiți mai mult?

Da, am avut parte și de momente dificile când m-am gândit să renunț la cariera de avocat pledant și să mă reprofilez pe activități exclusiv de consultanță. În profesia mea, interacționez cu diverse persoane cu care nu sunt pe aceeași lungime de undă, fapt ce îmi îngreunează activitatea. În cele din urmă, am realizat că pot depăși orice situație ce îmi creează un disconfort și pot merge mai departe pe drumul meu.