Interviuri cu oameni de succes, psiholog Eduard BUCUREȘTEANU - partea a III-a

Vorbiți-ne despre amintirile de suflet ale unui om de succes al anului 2017? Acelea pe care le deschideţi, adesea, cu drag?

Sunt multe amintiri dragi și ele sunt legate de diferite contexte. Nu aș face o clasificare în sensul acesta, nu aș pune o amintire plăcută mai presus de alta. Fiecare are semnificația ei și își merită locul în cutia interioară.

 Care a fost cea mai valoroasă lecţie ce v-aţi însuşit-o în viaţă?

Dumnezeu îți dă, dar nu îți bagă în buzunar. Adică oportunități apar în viață, însă este necesar și un efort individual, pentru a le transforma în rezultate remarcabile.

 Ne puteți dezvălui câteva din principiile ce v-au jalonat existenţa?

Este ceva timp de când încerc, prin ceea ce sunt și ceea ce fac, să fiu eu însumi un model pentru cei din jur. Am înțeles că poți fi un model prin propriul exemplu, prin modul cum alegi să îți trăiești viața în public, dar și în privat și nu prin sfaturile (cerute sau necerute) pe care le dai și principiile ce le promovezi public (deși uneori nu le respecți tu însuți). Este important nu doar să vorbești frumos (în sensul de a da sfaturi altora și de a vorbi despre ce este onest și demn să facă unul sau altul), ci să trăiești frumos, punând în practică ceea ce spui. Nu cu vorbe, ci cu fapte. Cu faptul că trăiești în cea mai înaltă forma a ta posibilă la momentul actual și faci permanent pași înainte, către Cea mai Bună Versiune a Ta.

 Aveţi mulţi prieteni? După ce criterii v-aţi selectat prietenii?

 Am prieteni pe care mă pot baza în momentele dificile. Sunt oameni ce mă cunosc de zeci de ani - și nu este o exagerare când spun aceasta. Săptămânal, sâmbăta / duminica, avem un grup de foști colegi de școală generală cu care încă menținem relații strânse, ne adunăm la o cafea / ceai / bere și ne povestim prin ce am mai trecut sau cu ce ne confruntăm. Este un ritual al prieteniei ce îl respectăm cu sfințenie atunci când suntem în Brăila, dar și o terapie săptămânală minunată pentru starea mentală a fiecăruia.

 Dar dușmani? Se spune că poți cunoaște valoarea cuiva după numărul dușmanilor ce-i are.  Este știut faptul că, adesea, oamenii ce reușesc în viață, trezesc și multe antipatii în inimile semenilor. V-ați ciocnit de astfel de persoane? Dacă da, cum ați reacționat la intrigile lor?

Da, am avut și am în jur oameni ce îmi sunt ostili. Poate și pentru că am acceptat să mă expun public pe anumite zone de activitate, reacțiile negative erau inevitabile. Nu pot spune că mă lasă rece, mai ales când știu că fac lucrurile cu bună credință și onestitate. Simt săgețile, dar cu timpul am devenit mai tăbăcit și durerea nu mai are aceeași intensitate ca la începuturi. Răspunsurile sunt diverse. Fie prin ignorare (care este cea mai dureroasă pentru oponent), fie aplicând una din legile fizicii ce ne spune că: Oricărei acțiuni îi corespunde o reacțiune cel puțin egală ca intensitate și forță.

 Care este cel mai frumos lucru ce vi s-a întâmplat de-a lungul carierei dumneavoastră?

Din perspectiva aceasta sunt un caz fericit, în sensul că lucruri frumoase mi se întâmplă zilnic. Fiecare mulțumesc din partea oricărui pacient cu care am relaționat este o bucurie, o mulțumire și o satisfacție personală.

 Vă amintiţi  să fi avut o nereușită și din acest motiv să fiți  tentat, poate, să  renunţați la țelul fixat? Sau, din contră, v-a motivat să vă străduiți mai mult?

 Sunt și astfel de momente când lucrurile nu îți ies așa cum ți-ai dorit. Să renunț, nu m-am gândit. De fiecare dată am încercat să mă recadrez și să caut noi variante de reușită. Știu că orice problemă are o rezolvare, iar dacă eu am avut un eșec, înseamnă că nu am găsit calea potrivită și știu precis un drum pe care să nu mai merg: cel ce m-a dus spre eșec.

V-aţi temut vreodată de ceva sau de cineva? Şi dacă nu, cum se derulează viaţa unui om fără temeri? Lipsa temerilor, să fie cumva urmarea faptului că ţelurile nu v-au fost destul de măreţe? Sau că ați fost înzestrat cu aptitudini de învingător?

Am mai spus, în opinia mea, nu toți putem face orice și oricând. Cred că există oameni cu anumite aptitudini pentru anumite activități. Cazul fericit este acela în care și le descoperă, iar mai apoi și le potențează.

Orice om poartă în viaţa reală mai multe măşti. Într-o zi râde, în altă zi poate plânge, alteori masca indiferenţei îi acoperă chipul. Uneori trebuie să schimbăm aceste măşti, deoarece societatea ne-o cere. Ați fost vreodată schimbător înaintea oamenilor?

 Din anul 2015 coordonez un proiect ce se numește Psihoclinica Brăila și avem o platformă on line ce are următorul slogan: Îndrăznește! Fii TU! Esența  sloganului este aceea de a-i determina pe oameni să își scoată măștile ce le poartă și care le ascund autenticitatea în anumite momente ale vieţii. Conştienţi sau nu (eu cred că de cele mai multe ori conştienţi), ezităm să fim noi, cei autentici şi reali, preferând să fim… altcineva. Motivul este unul foarte simplu: tendinţa instinctuală a omului de a ascunde ceea ce  crede că este urât în el şi de a afişa ceea ce este frumos. Realitatea este însă că, de fapt, ceea ce ne imaginăm că alții cred despre noi, nu este decât o proiecție falsă de-a noastră. Recomandarea mea este  să ne dăm măștile la o parte și să nu ne mai trăim viața pentru alții, ci pentru noi.

 Sunt momente în viaţa fiecăruia când suntem nevoiţi să facem concesii, de obicei din preaplinul lucrurilor sau din lipsa lor. Ce concesii a trebuit să faceți  de-a lungul timpului pentru a urca pe scara succesului la nivelul unde sunteți astăzi?

Din fericire, nu am fost nevoit să fac concesii care să îmi afecteze demnitatea sau să clatine din temelii valorile și credințele ce m-au ghidat. Altfel, sunt un om flexibil, am făcut anumite concesii, pentru că nu poți conviețui altfel într-o societate.

 Cum aţi descrie drumul succesului, acum, după ce l-aţi străbătut? Vine succesul din noroc, muncă continuă sau armonia interioară este elementul esenţial în a-l obţine? Poate fi succesul atins de oricine?

Norocul este util fiecăruia pe drumul vieții, în măsura în care definim noroc ca fiind posibilitatea de a nu fi perturbat de elemente exterioare  și necontrolabile  în ceea ce construiești. Norocul singur, însă, nu te poate duce la succes. Te poate împinge în față, dar ca să te menții și să te validezi cu adevărat, ai nevoie de  o fundație solidă. Munca și armonia interioară sunt ingrediente ce fac parte din fundație. Iar dacă reușim să fim într-o armonie interioară, avem răspunsul și la ultima întrebare. Acolo cred că este cheia succesului... în noi înșine.

 Notele cele mai valoroase, omul le primeşte de la viaţă. Dacă aruncaţi o privire în trecutul dumneavoastră care ar fi  nota ce v-aţi acorda-o, pe o scară de la 1 la 10, dacă ar fi să vă autoevaluaţi?

Cred că un 7.50 – 8.00 ar fi realist...

Dacă aţi fi în postura unui reporter, ce întrebare v-aţi adresa?

Pentru că am fost și jurnalist aproape 15 ani și am avut ocazia să pun întrebări, prefer să mă bucur în aceste momente de postura de intervievat și să nu-i adresez nicio întrebare incomodă psihologului Eduard Bucureșteanu.

 Aveți un autor preferat? Ce gen literar vă este mai aproape de inimă: poezia sau proza?

Cândva, la o conferință la care am participat, doamna Aurora Liiceanu (de profesie psiholog și dumneaei), spunea că: Citind romane, înțelegem oamenii oricât de buni sau răi ar fi. Tot atunci, Domnia Sa insista că: Scriitorul să se aplece asupra psihologiei, iar psihologii să citească literatură.

Revenind, romanul este genul literar preferat, însă citesc în ultima perioadă cu mare plăcere biografii ale diverselor personalități; în principal din lumea sportului și politicii, însă îmi plac și poveștile marilor artiști, inventatori etc. Oameni ce au însemnat ceva în istoria omenirii.

Aţi rănit vreodată pe cineva? Prin gesturi, fapte sau cuvinte? Și dacă da, sunteți omul scuzelor? Aveți curajul, după un astfel de episod, să întindeți mâna cu prietenie înaintea celui ce i-ați greșit?

Da, atunci când greșesc și conștientizez că am greșit, am puterea de a recunoaște și de a mă scuza față de acesta. Am făcut-o de foarte multe ori, nu am genul acesta de orgoliu.

Care vă sunt planurile de viitor, în domeniul unde activați acum, desigur? Spre ce obiective țintiți?

Am amintit puțin despre proiectul Psihoclinica, unde sunt implicat din anul 2015. Mi-aș dori ca împreună cu cei cu care lucrez, să reușim să-l dezvoltăm, astfel încât, la un anumit moment, să fim o rețea națională de specialiști în psihologie, oameni pregătiți cu adevărat în școli validate științific și nu indivizi transformați peste noapte (sau într-un week-end) în tămăduitori sau vindecători.

Am, de asemenea, proiectul personal de conștientizare a nevoii de pregătire mentală și psihologie în sportul de performanță, domeniu insuficient explorat la noi în țară.

 Mă gândesc uneori și la varianta de a scrie o carte, nu știu încă pe ce temă sau sub ce  formă. Este o intenție lăuntrică pe care uneori o mai activez, am   trimis-o Universului spre prelucrare și sper să-i vină timpul, la un anumit moment…

În opinia dumneavoastră, cum ar trebui să fie un om de succes al viitorului?

Cum am mai spus, un om care a reușit să stabilească un echilibru și o mulțumire personală între viața de familie, cea profesională și cea socială.

 Ce aţi vrea să mai ştie cititorii despre dumneavoastră şi despre cariera dumneavoatră, iar eu, poate, nu v-am întrebat? Aveţi vreo mărturisire specială de făcut, ceva ce aţi dori să rămână peste timp printre coperțile acestei cărţi?

Cred că a fost o călătorie plăcută printre întrebări și răspunsuri și am atins toate aspectele relevante. Vă mulțumesc!

Am ajuns la finalul acestui interviu şi v-aş ruga să transmiteţi un mesaj cititorilor ce își doresc să cunoască succesul în domeniul propriei profesii, dar care se tem de eșec și nu îndrăznesc să viseze mai mult! Ce le recomandați celor ce ezită  și nu au curajul să înceapă?

Fiecare clipă este o bucurie, însă este nevoie să-i dăm voie clipei să se manifeste. De multe ori ne înstrăinăm (de noi înșine, în principal), uitând că stă în noi puterea de a ne șlefui viața cu clipe minunate în fiecare zi. Brusc ne deconectăm de la frumosul din noi și ne cuplăm la partea virusată, ce abia așteaptă să ne scurt-circuiteze. Praful nemulțumirii este gata oricând să ne inunde, însă în fiecare există forța de a-l îndepărta. Ulterior acestui parcurs, bucuria strălucirii este nemăsurată. Aș zice, chiar neprețuită, pentru că este vorba de noi și de ființa minunată care suntem.

Îndemnul meu rămâne același și-l spun tuturor celor cu care interacționez:  Îndrăzneşte! FII TU!