Interviuri cu oameni de succes, medic Zoica BRĂILEANU - partea a II-a

Ce valoare are timpul pentru dumneavoastră? Reuşiţi întotdeauna să-l gestionați corespunzător? Realizaţi mereu tot ceea ce vă propuneţi sau aveţi şi momente când simțiți că timpul se comprimă?

Timpul este foarte  prețios și, de fapt, a ne trăi viața este un lucru esențial. Din păcate, adesea constat că mai puteam face câte ceva și niciodată timpul parcă nu-i suficient.

Care a fost  principiul de viaţă  ce v-a ghidat în activitatea dumneavoastră? V-a motivat, oare, să vă depășiți  limitele?

 Totdeauna  mi-am dorit să-i sprijin  pe cei din jur, dar în special să-i ajut pe cei ce mi-au cerut ajutorul, păstrându-mi mereu onestitatea și calea corectă în viață.

În privința ocupației mele, consider că noi, medicii, suntem dacă mi se permite o comparație, precum centrul unei sfere, razele fiind asistentele, mediatoarele sanitare prin intermediul cărora informația ajunge până la cea mai neajutorată persoană – imobilizatul la pat.

Prevenția primară este cheia sănătății. Începută în perioada școlară mică și continuată până la vârsta adultă, consider că această muncă trebuie să înceapă cu medicul de familie.

Așadar, una din regulile activității mele a fost: Este mai facil să previi, decât să tratezi!

Atunci când vă aflaţi înaintea unui pas important în carieră, obişnuiţi să vă temeţi? Sau sunteţi mereu  sigură de reuşită?

Desigur! Mă tem adeseori, dar în același timp îmi găsesc curajul de a merge  înainte, convinsă fiind că se va întâmpla exact ceea ce-mi este scris. Bineînțeles, îmi dau toată silința și fac tot posibilul să fie totul bine. Nu las nimic la voia întâmplării și nici nu mă ghidez după zicala aceea: Ce-o fi, o fi!

 Se spune că secretul succesului  este să porneşti la timp în toate. Că graba omului nu-şi are rostul. Dumneavoastră ce părere aveți?

 Sunt de acord cu această  afirmație. Toate lucrurile își au timpul lor. Nu cred că trebuie să ne grăbim când dorim să construim ceva, ci mai degrabă să le facem pe toate la timpul lor. Sunt lucruri care, odată cu trecerea timpului, nu le mai poți începe, de aceea consider că este bine să țintim întotdeauna acele obiective ce concordă cu pregătirea și aptitudinile noastre. Căci... pentru fiecare om există un domeniu de activitate în care poate excela.

  Un renumit scriitor spunea că: Unii oameni se nasc faimoşi, alţii câştigă faima, iar pe alţii faima îi loveşte din plin. Referitor la aceste cuvinte, dumneavoastră unde vă situați? Consideraţi că deţineţi calităţi native pentru a reuși  sau totul a fost rezultatul muncii temeinice, perseverenţei şi abilităţilor ce vi le-aţi şlefuit prin educație și exercițiu?

 Cred că sunt un pic din toate, am ajuns medic așa cum îmi doream în copilărie. Faima sau recunoașterea a venit ulterior prin muncă și perseverență. Sunt convinsă că mai sunt multe lucruri de învățat, îmi place să mă perfecționez permanent de aceea niciodată nu m-am speriat de muncă. În definitiv, atunci când faci o meserie din pasiune, totul se derulează de la sine, iar entuziasmul și motivația de a-ți depăși limitele te ajută să obții, negreșit, succesul.

 V-a fost greu să vă menţineţi busola vieţii căutând mereu  echilibrul?

Echilibrul este esențial! Desigur că este greu pentru  o femeie, pentru o mamă mai ales, să se împartă între familie, copii și carieră. Trebuie făcute  compromisuri uneori și de aceea sprijinul familiei este esențial. Dacă te străduiești, nu ai cum să nu obții rezultate bune.

 S-a întâmplat să intraţi în arenă într-o anumită zi şi să pierdeţi? Să nu reușiți să vă atingeți obiectivele fixate? Dacă da, cum ați depășit astfel de momente?

 Se întâmplă adesea! Viața nu este un puzzle chiar atât de perfect. 

Și... când mi s-a întâmplat, am tras aer  adânc în piept, m-am mobilizat interior, am recuperat cât am putut în ziua următoare și am mers mai departe. În general, fac tot ce ține de mine, nu mă dau bătută niciodată. 

Sigur că mi s-a întâmplat să  îmi propun mai mult și să realizez doar o parte. Însă întotdeauna au existat argumente pentru astfel de situații. Am analizat apoi și am înțeles care îmi sunt limitele pe viitor.

Ce sentimente v-au traversat atunci când visurile dumneavoastră au prins contur și succesul a început să vă lumineze calea?

Sentimente de bucurie, de mulțumire sufletească. Sunt fericită de fiecare dată și orice mic succes îmi dă curaj să merg mai departe.

 Împlinirea unui om vine din menţinerea echilibrului dintre dragoste, carieră şi familie. Cum a reuşit, o persoană de succes cum sunteți dumneavoastră să le îmbine armonios de-a lungul vieţii?

Într-adevăr, mă simt un om împlinit. Mi-am dorit doi copii ce îi am și-i consider  un dar divin, o carieră și o familie care să mă susțină. Le-am primit pe toate de la viață. Cât de bine le-am îmbinat, nu pot spune. Nu există o rețetă pentru lucrul acesta. Fiecare persoană este unică, relațiile ce le cultivă sunt de asemenea speciale, iar conceptul familiei este privit din unghiuri diferite de către orice om. Armonia depinde de cum sunt toate aceste trei segmente ale vieții cuiva întrepătrunse. Mie îmi place cum arată viața mea și din punctul acesta de vedere mă consider o persoană binecuvântată.

 Dacă aruncați o privire asupra palmaresului dumneavoastră, care ar fi cea  mai importantă reușită ?

Fiecare zi are o reușită, cât de mică. Cel mai mult mă bucură atunci când oamenii își exprimă recunoștința și bucuria pentru ajutorul pe care l-am dat. Întotdeauna recunoașterea ajută, este un lucru ce mă face fericită.

 Aveţi zile sau momente când simţiţi că scăpaţi controlul lucrurilor?  Şi dacă da, cum le depăşiţi? Iar dacă nu, cum reuşiţi să rămâneţi neclintit în faţa vicisitudinilor vieţii?

          Îmi place să cred că totul este sub control. Desigur, sunt situații neprevăzute, dar pentru  mine toate sunt o provocare. Îmi place să găsesc repede soluția, rezolvarea cea mai bună. De aceea mă consider o bună organizatoare și fac față cu brio, în special, neprevăzutului. Chiar mă încântă o situație când este apărută, așa, din senin! Rezultatul vine de la sine și este favorabil adesea.

 Universul iubeşte oamenii recunoscători. Povestiţi-mi un episod când aţi făcut un dar din recunoştinţă cuiva!

Într-adevăr, daruri de recunoștință fac adesea când mă gândesc la oamenii valoroși din viața mea. Și nu ezit să le trimit mulțumiri prin intermediul buchetelor de flori rupte de acolo, din sufletul meu. Știu că vorbele, de multe ori, par sărace în a exprima gratitudinea ce-aș vrea s-o arăt cuiva. Adesea aleg să trimit mângâierea unei rugăciuni prin care cel ce m-a ajutat este binecuvântat.

 Din punct de vedere al gesturilor concrete, dăruiesc la rândul meu celui ce e în nevoie, pentru că ține de natura mea umană. Categoric putem face lumea mai bună dacă răspândim bunătate în jur. Fiecare om atins de aripa binevoitoare a aproapelui său va proceda la fel și astfel permitem divinului din noi să se manifeste.

Cum arată o zi obișnuită de lucru pentru dumneavoastră?

După un drum relaxant de 30 de minute, admirând peisajul și, cel mai important,  tabloul...  mereu altul, al norilor  pe cer, ajung la cabinet unde mă așteaptă pacienți dornici să-mi împărtășească din problemele lor.

Sunt zile și zile, unele mai ușoare, altele foarte aglomerate, când pragul ușii este trecut de toate categoriile de persoane: de la gravide, la copii și tineri... până la vârstnici.

În fiecare zi adăugăm în buzunarul propriu câte o experienţă. Obişnuiţi să respectați această regulă?

 Într-adevăr, fiecare zi are farmecul sau provocarea ei, chiar și monotonia nu este identică în fiecare zi.

 Menţionaţi-mi un defect de care nu sunteți foarte încântată și, implicit, o  calitate ce vă definește, oarecum!

Adesea mă enervez foarte repede, iar irascibilitatea din acele momente nu-mi place. Toată viața am respectat reguli ce le-am moștenit sau pe care le-am creat eu însămi.

 Există vreo pasiune ce vă încarcă timpul liber? Dacă da, care este?

Timpul liber așa... la modul de a-l programa anticipat, până acum, nu prea   am avut. Îmi plac florile, grădinăritul, muzica, iar atunci când timpul va fi generos cu mine, îmi promit că mă voi dedica acestor activități relaxante pentru sufletul meu.

 Muzica este una din arte ce-i aproape de sufletul oricărui om. Ce gen de muzică reuşeşte să răscolească sufletul dumneavoastră?

Bineînțeles că o muzică disco mă binedispune, dar muzica lentă întotdeauna îmi aduce o dispoziție melancolică. Îmi transmite o stare specială, de frumusețe a vieții, de liniște și armonie deplină. Cred că majoritatea femeilor preferă acest gen muzical deoarece induce acea stare de visare... ce-ți conferă sentimentul de ocrotire divină, de răsfăț al tuturor simțurilor...

 Obişnuiţi să călătoriţi? Vorbiți-ne despre locurile preferate de dumneavoastră, acelea unde vă întoarceţi cu plăcere şi nerăbdare de fiecare dată, care vă smulg promisiunea de a le revedea!

 Îmi place să călătoresc. Mi-am propus ca în viitor să ajung în locuri necunoscute. Nu știu dacă voi mai putea reveni în același loc de mai multe ori, dar ador locurile cu apă întinsă... mare, ocean ce mă predispun la visare.

Atunci când ajung într-un loc special îmi propun să merg în altul, și-n altul având convingerea că fiecare colț din natură este unic și are propriul farmec. Îmi doresc să pot cuprinde cu ochii cât mai mult din peisajul pe care l-a sculptat în jurul nostru natura. Să ating cu pașii cât mai multe cărări neumblate de alții și să adaug cât mai multe imagini în albumul amintirilor vieții.

  Sunteţi o persoană optimistă? Şi dacă da, care este reţeta ce vă menţine permanent pe palierul acesta?

 Da, sunt optimistă de fel. Sunt convinsă că fiecare problemă are rezolvarea ei, că pentru toate există o soluție, secretul este  să te mulțumești cu tot ceea ce poți să faci.

Care sunt amintirile de suflet ale unui om de succes al anului 2017? Acelea ce le deschideţi, adesea, cu drag?

 Îmi plac clipele petrecute în familie, în preajma copiilor, în general. Clipele când reușesc să intru în jocurile și-n lumea lor. Pentru că ele mă încarcă de energie și bună dispoziție. Sau poate că-mi amintesc că eu încă sunt copil pentru părinții mei, atât timp cât aceștia sunt în viață. Poate pentru că realizez că sunt și părinte, dar și partener  de joacă pentru micuții mei. Un sentiment special, asemenea unui curcubeu, doar că nu-i al culorilor, ci al sentimentelor de iubire. Oricum, nu analizez astfel de amintiri, doar mă bucur de ele și le adaug apoi în clepsidra sufletului meu.