Interviuri cu oameni de succes - inspector Ecaterina-Carmen BONCIU, partea a III-a

Dacă aruncați o privire asupra palmaresului dumneavoastră, care ar fi cea  mai importantă reușită?

Pentru mine cea mai importantă reușită profesională este cea prin care am devenit metodist la Liceul Pedagogic Costache Negri din Galați pentru că în momentul acela aveam puțină experiență și am fost, probabil,  cea mai tânără metodistă din țară. A fost momentul când s-au deschis cerurile și, printre stele, am văzut steaua mea. A fost momentul când am intrat în cancelarie, moartă de frică, speriată, cu pașii șovăielnici ai unei foste eleve; cădeau tavanele pe mine, se învârteau pereții… și din marea de profesori, căci mie așa de mulți mi se păreau, a ieșit fostul meu profesor de fizică, mi-a sărutat mâna și mi-a spus că este onorat să fie colegul meu. Atunci a început să-mi bată iar inima; nu mai eram eleva de altădată, eram colega profesorilor mei.

 Aveţi zile sau momente când simţiţi că scăpaţi controlul lucrurilor?  Şi dacă da, cum le depăşiţi? Iar dacă nu, cum reuşiţi să rămâneţi neclintită în faţa vicisitudinilor vieţii?

O să încep răspunsul cu sfârșitul întrebării... Nu reușesc mereu să rămân neclintită în fața acestora. De multe ori mă clatină ori  mă zgâlțâie puțin... așa este viața! Dar, chiar și-atunci când scap controlul lucrurilor, îmi revin și-mi analizez prioritățile,  pentru că de multe ori mi se întâmplă să nu controlez lucrurile deoarece îmi propun să fac prea multe. Atunci fac o listă cu prioritizări în mintea mea și încep să rezolv lucrurile pe rând.

Interviuri cu oameni de succes - inspector Ecaterina-Carmen BONCIU, partea a II-a

Pe parcursul vieţii ne regăsim, în anumite clipe, la răscruce de drumuri. Cum acţionaţi atunci: închideţi cu uşurinţă capitolele sau rămâneţi ancorată, în trecut?

 Am avut astfel de momente și-n carieră și-n viața personală. Nu sunt o persoană ce șterge cu ușurință trecutul. Acesta face parte din viața mea, din existența mea, dar pot să trec... nu cu ușurință, cu capul sus, mai departe.

Aţi avut dezamăgiri în viaţă şi, dacă da, care a fost cea mai mare?

Cea mai mare dezamăgire este atunci când oamenii în care ai încredere deplină îți înșeală așteptările. Și... mi s-a întâmplat și mie!

Ați alege, oare, aceeași profesie dacă ați avea posibilitatea să vă întoarceți în timp?

 Categoric, da!  Îmi amintesc despre prima mea teză la practică pedagogică    (pe vremea mea, se dădeau opt-nouă teze la Liceul Pedagogic) și-am scris atunci, în acea lucrare, că dacă s-ar inventa o facultate pentru  a fi învățător, eu aș urma facultatea respectivă ca să devin tot învățătoare.  Iată că am făcut după aceea o facultate, apoi încă una, chiar și-un master ca să devin, de fiecare dată, tot învățătoare.

Interviuri cu oameni de succes - inspector Ecaterina-Carmen BONCIU, partea I

Stăm de vorbă cu doamna  Ecaterina-Carmen  BONCIU,  inspector pentru învățământul primar, Inspectoratul Școlar Județean Brăila.

        Mi-ar plăcea, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea și cariera dumneavoastră. Vă invit să facem un periplu al paşilor ce v-au făcut să urcați în fiecare zi. Să descoperim  primul pas pe drumul  succesului!

Primul pas pe drumul succesului a fost în clasa a patra, când o făceam pe învățătoarea, în orele în care domnul  învățător era plecat, iar eu simțeam nevoia să citesc lecțiile și să le predau la tablă colegilor.

 Mi-am amintit de lucrul acesta după foarte mult timp, atunci  când am reîntâlnit-o pe fosta mea profesoară de istorie care mi-a spus că a știut că eu voi fi învățătoare  din clipa când m-a surprins într-un astfel de moment, predând la clasă colegilor.

Acela a fost pasul când, probabil  involuntar, mi-am dat seama că voi deveni cadru didactic.

 Un pom este judecat după rodul ce-l dă şi nu, neapărat, după frunza umbroasă. Se știe că rădăcinile sănătoase hrănesc o coroană sănătoasă. Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

Rădăcinile mele sunt adânc înfipte în două pământuri; în cel brăilean, de Bărăgan, de unde-mi trag seva, din satul Lișcoteanca, acolo de unde au fost  bunicii materni și mama mea. De aici mi-am însușit principiile de viață și rigoarea omului ce trebuie să muncească; celelalte rădăcini sunt în Ardeal, din Sibiu, de unde este tatăl meu. 

Într-un târziu mi-am dat seama că am și sânge ardelean, când foarte multă lume, care nu mă cunoștea, mă întreba dacă sunt din Brașov sau din Sibiu, de undeva din zona Ardealului, deoarece observau în atitudinea mea că  sunt prea mândră și prea dreaptă.

Interviuri cu oameni de succes, medic Zoica BRĂILEANU - partea a III -a

Care a fost cea mai valoroasă lecţie ce v-aţi însuşit-o în viaţă?

Răbdarea este o provocare pentru  mine! De fel nu-mi place să acționez de la primul  impuls, dar nici așteptarea  nu-mi este  familiară. Mi-aș dori să am mai multă răbdare ca să pot acționa la momentul oportun așa cum trebuie.

 Ne puteți dezvălui câteva din principiile ce v-au jalonat existenţa?

 Onestitatea, demnitatea și respectul pentru cei din jur. M-am străduit să iau întotdeauna decizii astfel încât să nu-mi fie rușine ulterior.

 Aveţi mulţi prieteni? După ce criterii v-aţi selectat prietenii?

Prietenii ce-i am sunt puțini. În ziua de azi oamenii sunt foarte individualiști, iar orgoliile sunt mari. În astfel de condiții este greu să cultivi relații solide de prietenie cu cei din jur. În schimb, am cunoștințe, foarte multe cunoștințe ce se pot transforma  în prietenii durabile sau nu. Deși sunt o persoană sociabilă, altruistă, generoasă nu mă pot lăuda cu multe amiciții.

 Dar dușmani? Se spune că poți cunoaște valoarea cuiva după numărul dușmanilor ce-i are. Este cunoscut faptul că oamenii ce reușesc în viață, trezesc și multe antipatii în inimile semenilor. V-ați ciocnit de astfel de persoane? Dacă da, cum ați reacționat la intrigile lor?

 Și remarca aceasta este adevărată. Că este înțelepciune din popor sau nu...  La începutul carierei mele un coleg mi-a zis că dacă nu ai dușmani, nu exiști.    Mi-amintesc adesea aceste vorbe. Poate pentru că mi se confirmă și mie. Ba... chiar acea persoană  ce mi-a zis aceste cuvinte, ca un avertisment aproape, îmi este foarte dragă. Este o persoană ce m-a ghidat de-a lungul carierei mele și mi-a arătat că pot fi un medic demn, devenind chiar un exemplu pentru cei din jurul meu.

Și, ca să vă mai fac o confidență, vorbele acestea mă însoțesc pretutindeni.

Interviuri cu oameni de succes, medic Zoica BRĂILEANU - partea a II-a

Ce valoare are timpul pentru dumneavoastră? Reuşiţi întotdeauna să-l gestionați corespunzător? Realizaţi mereu tot ceea ce vă propuneţi sau aveţi şi momente când simțiți că timpul se comprimă?

Timpul este foarte  prețios și, de fapt, a ne trăi viața este un lucru esențial. Din păcate, adesea constat că mai puteam face câte ceva și niciodată timpul parcă nu-i suficient.

Care a fost  principiul de viaţă  ce v-a ghidat în activitatea dumneavoastră? V-a motivat, oare, să vă depășiți  limitele?

 Totdeauna  mi-am dorit să-i sprijin  pe cei din jur, dar în special să-i ajut pe cei ce mi-au cerut ajutorul, păstrându-mi mereu onestitatea și calea corectă în viață.

În privința ocupației mele, consider că noi, medicii, suntem dacă mi se permite o comparație, precum centrul unei sfere, razele fiind asistentele, mediatoarele sanitare prin intermediul cărora informația ajunge până la cea mai neajutorată persoană – imobilizatul la pat.

Prevenția primară este cheia sănătății. Începută în perioada școlară mică și continuată până la vârsta adultă, consider că această muncă trebuie să înceapă cu medicul de familie.

Așadar, una din regulile activității mele a fost: Este mai facil să previi, decât să tratezi!

Interviuri cu oameni de succes, medic Zoica BRĂILEANU - partea I

Stăm de vorbă cu doamna Zoica BRĂILEANU, medic de familie la Cabinetul din Movila Miresii, județul Brăila.

       Mi-ar plăcea, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea și cariera dumneavoastră. Vă invit să facem un periplu al paşilor ce v-au făcut să urcați în fiecare zi. Să descoperim  care a fost primul pas pe drumul  succesului?

 Dacă vă referiți la momentul când am ocupat acest loc de muncă, trebuie să vă spun că, prezentându-mă la un concurs unde singurele posturi libere erau doar în mediul rural, nu am cunoscut ca localizare, din cele ce erau disponibile atunci decât această localitate. Treceam adesea pe aici în drum spre bunicii mei din satul Băile, localitate situată la 60 kilometri de Brăila, spre județul Buzău. Cam acesta a fost momentul de început ce reflectă strict începutul meu profesional pe meleagurile movilene.

Ca să subliniez perioada când eu mi-am descoperit înclinația către medicină, mărturisesc că, încă din copilărie, am fost atrasă de această profesie. Prin participarea mea la Sanitarii pricepuți și multe alte activități școlare ce urmăreau să formeze la elevi competențele de acordare ale primului ajutor în situații de urgență. Așa am aflat că am înclinație și plăcere în a efectua astfel de activități.

Sunt norocoasă, aș spune, că lucrez la țară, în mijlocul unei comunități ce păstrează încă blândețea și respectul față de profesia de medic.

Ca o concluzie, drumul medicinei cred că m-a ales singur; nu-mi amintesc să fi avut perioade de căutări ale unei pasiuni.

  Un pom este judecat după rodul ce-l dă şi nu, neapărat, după frunza umbroasă. Se știe că rădăcinile sănătoase hrănesc o coroană sănătoasă. Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

Provin dintr-o familie de oameni simpli, muncitori la cunoscuta Întreprindere Promex, persoane oneste, familiste și cu ambiții mari pentru cele două fete ale lor. Mama, chimistă fiind, m-a îndrumat și m-a susținut în visul meu de a deveni medic.

Interviuri cu oameni de succes - avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU, partea a II-a

Stăm de vorbă cu doamna avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU (fostă DUMBRAVĂ) din București:

V-aţi temut vreodată de ceva sau de cineva? Şi dacă nu, cum se derulează viaţa unui om fără temeri? Lipsa temerilor, să fie cumva urmarea faptului că ţelurile nu v-au fost destul de măreţe? Sau că ați fost înzestrat cu aptitudini de învingător?

Ca orice om, am avut temeri, însă ele au fost generate de eventuale lucruri sau situații și nu de oameni. De exemplu, îmi este teamă de spații închise și de îngrădirea libertății.

Orice om poartă în viaţa reală mai multe măşti. Într-o zi râde, în altă zi poate plânge, alteori masca indiferenţei îi acoperă chipul. Uneori, trebuie să schimbăm aceste măşti, deoarece societatea ne-o cere. Ați fost vreodată schimbătoare înaintea oamenilor? 

Nu. Îmi este foarte greu să port o mască, pentru că sunt o persoană deschisă și ușor de citit. Prefer să evit situațiile când trebuie să mă comport nefiresc pentru că nu sunt un bun actor.

Interviuri cu oameni de succes - avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU - partea I

Stăm de vorbă cu doamna avocat Olivia-Luciana GRIGORESCU (fostă DUMBRAVĂ) din București:

           Mi-ar plăcea, prin acest interviu, să vorbim despre activitatea și cariera dumneavoastră. Vă invit să facem un periplu al paşilor ce v-au făcut să urcați în fiecare zi. Să descoperim  care a fost primul pas pe drumul  succesului?

În primul rând, vă mulțumesc cu recunoștință  pentru posibilitatea de a vă acorda acest interviu.

Cu siguranță, primul pas pe drumul succesului l-a reprezentat admiterea mea în cadrul Baroului Giurgiu, intrarea în lumea avocaturii cum se spune.

 Un pom este judecat după rodul ce-l dă şi, nu neapărat, după frunza umbroasă. Se știe că rădăcinile sănătoase hrănesc o coroană sănătoasă. Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

Provin dintr-o familie de profesori de matematică, ambii părinți fiind foarte dedicați profesiei lor. Părinții mei au educat generații întregi de copii și  au reușit să transmită tot ce au avut mai bun și către mine și sora mea. Amândouă am moștenit de la ei o gândire analitică, abilitatea de a comunica foarte ușor și orientarea în a găsi soluții pentru toate problemele de zi cu zi, nu doar... de matematică.

O amintire care vă vine în minte despre părinţi!  De la cine credeţi că aţi moştenit talentul de a vă descurca pe căile atât de întortocheate ale vieții?

Cred că acest lucru se datorează în egală măsură ambilor părinți. Dintotdeauna au format o echipă și s-au completat unul pe altul, reușind să înfrunte toate greutățile vieții. Cele mai frumoase amintiri despre părinți sunt excursiile pe care le făceam împreună în fiecare vacanță, mereu având activități noi și descoperind locuri frumoase împreună.

Școala Altfel, 28 martie 2018

Școala Altfel, 27 martie 2018 - vizită

Din activitățile noastre - Grădina lui Vic-pitic

Școala Altfel, 26 martie 2018

Proiect didactic - Tehnici de lucru cu hârtia: Grădina lui Vic-pitic – colaj

Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială Movila Miresii

Propunător:

Data:  23.03.2018

Clasa : a IV-a A

Aria curriculară: Arte și tehnologii

Disciplina: Arte vizuale și abilități practice

Unitatea de învățare: Măiestrie și creație

Subiectul lecției :  Tehnici de lucru cu hârtia: Grădina lui Vic-pitic – colaj

Tipul lecției: Formare de priceperi şi deprinderi

Competențe specifice:

2.1. Valorificarea unor materiale și tehnici adecvate, pentru exprimarea clară a unui mesaj intenționat;

2.3. Realizarea de produse unicat, personalizate și utilizabile, în urma desfășurării unor activități dominant manuale, creative și ludice;

OBIECTIVE OPERAȚIONALE

Cognitive:

O1 – să identifice etapele  realizării lucrării pornind de la modelul dat ;

O2 – să evalueze lucrările proprii şi pe ale colegilor, cu ajutorul criteriilor de evaluare stabilite;  

 Psiho-motrice:

O3 – să  utilizeze tehnici diferite de lucru cu hârtia (pliere, decupare după contur, lipire);

O4 - să mânuiască corect materialele de lucru;

O5 -  să coloreze piticul respectând conturul desenului;

O6 – să asambleze corect , estetic şi creativ în spaţiul de lucru elementele componente  pentru realizarea produsului final;

Afective:

O7 -să coopereze cu membrii grupei pentru realizarea  lucrării propuse;

Proiect didactic - Adunarea și scăderea fracțiilor cu același numitor – exerciţii şi probleme

Unitatea de învățământ: Şcoala Gimnazială Movila Miresii

Data: 23.03.2018

Clasa: a IV-a A

Disciplina: Matematică

Aria curriculară: Matematică şi știinţe

Propunător:

Unitatea de învăţare: Fracții cu numitorul mai mic sau egal cu 10 sau cu numitorul egal cu 100

Subiectul: Adunarea și scăderea fracțiilor cu același numitor – exerciţii şi probleme

Tipul lecţiei: consolidare și sistematizare a cunoștințelor

Competenţe specifice :

2.1. Recunoaşterea numerelor naturale în concentrul 0- 1 000 000 şi  fracţiilor cu numitori mai mici sau egali cu 10, respectiv egali cu 100

2.4. Efectuarea de adunări şi scăderi de numere naturale în concentrul 0 -1 000 000 sau cu numere fracţionare;

5.1. Utilizarea terminologiei specifice şi a unor simboluri matematice în rezolvarea şi/sau compunerea de probleme cu raţionamente diverse;

Obiective operaţionale:

Cognitive:

 O1- să utilizeze terminologia corespunzătoare în citirea/ scrierea fracţiilor;

O2- să efectueze operaţii de adunare şi scădere între fracţii cu acelaşi numitor;

O3- să rezolve probleme cu fracţii prin operaţiile învăţate ( adunare, scădere);

O4- să compună probleme cu ajutorul unor fracții date;

Psihomotrice:

O5-să mânuiască corespunzător materialul didactic conform sarcinilor matematice;

Afective:

O6-să manifeste interes/motivaţie pentru  rezolvarea sarcinilor;     

Proiect didactic - Verbul- exerciții aplicative

Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială Movila Miresii

Data : 23.03.2018

Clasa:  a IV -a A

Disciplina: Limba și literatura română

Aria curriculară: Limbă și comunicare

Propunător:

Unitatea de învăţare: Gata de aventură

 Subiectul lecției: Intuirea claselor morfologice – Verbul- exerciții aplicative

                             Text suport: Vic-pitic și-o poveste din nimic, de Victoria Pătrașcu

Tipul lecţiei: consolidare și sistematizare a cunoștințelor

Proiect didactic - Vic-pitic și-o poveste din nimic, de Victoria Pătrașcu

Unitatea de învățământ: Școala Gimnazială Movila Miresii

Data : 23.03.2018

Clasa:  a IV -a A

Disciplina: Limba și literatura română

Aria curriculară: Limbă și comunicare

Propunător:

Unitatea de învăţare: Gata de aventură

 Subiectul lecției: Textul literar narativ -  formularea ideilor principale

                              Text suport: Vic-pitic și-o poveste din nimic, de Victoria Pătrașcu

Tipul lecţiei: consolidare și sistematizare a cunoștințelor

Competenţe specifice :

1.1. Extragerea unor informaţii de detaliu dintr-un text informativ sau literar accesibil

3.1. Formularea de concluzii simple pe baza lecturii textelor informative sau literare

Obiective operaţionale:

Cognitive:

O1 -să citească corect, expresiv, fluent și conștient textul;

O2- să formuleze întrebări /  răspunsuri referitoare la conţinutul textului;

O3- să povestească textul pe fragmente/ integral;

O4- să alcătuiască planul de idei al textului;

O5- să aplice cunoștințele însușite în exercițiile propuse (eseul de cinci minute, cvintetul);    

Psihomotrice:

O6 – să scrie lizibil şi îngrijit pe caiete, pe fișe şi pe tablă, în ritm propriu;

Afective:

O7- să manifeste interes față de activitate;

Martie - mărțișor, atelier AVAP

Interviuri cu oameni de succes

În loc de prefață...

V-ați întrebat vreodată cum au apărut lucrurile din jurul nostru?

Ei bine, toate au pornit de la o idee!  Fiecare dintre noi avem o idee proprie despre ce înseamnă să ai o viață prosperă, însă nimeni nu poate anticipa cum se va îndeplini aceasta...

În opinia mea și nu numai, totul se derulează cu un...  prim pas. Orice  drum pe care pășim ne încarcă de învățăminte și ne îmbogățește prin lecțiile noi ce le aduce în viața noastră. Pentru că... toate ni se revelează doar atunci când ne simțim pregătiți.

 Dacă privim în jur vom observa că sunt oameni care au obținut succesul în viață și oameni ce nu au cules rod bogat pe parcursul existenței lor. Și atunci, prima întrebare pe care ne-o punem este: De ce unii reușesc, iar alții eșuează? Ce îi diferențiază pe oameni? Cum este definit succesul și cine îl poate atinge?

 Istoria abundă în zeci de exemple de oameni remarcabili ce s-au confruntat cu multe obstacole, dar care, în final, au strâns multe reușite în propriul palmares. Cum au depășit aceștia eșecul și cum au găsit puterea de a continua, este o curiozitate pe care  cercetătorii au studiat-o, ajungând la același răspuns: curaj, ambiție, motivație. Aceste stări țin de structura interioară a fiecăruia, iar lecția lor este însușită la timpul potrivit și în ritm propriu.

Din activitățile noastre de AVAP...

24 ianuarie 1859 -Ziua Unirii Principatelor Române

Hai să dăm mână cu mână!

Dor de Eminescu...

Crăciun 2017, București, România

O viață închinată lui Hristos

Istorie și viață jertfelnică în comunitatea movileană

PARTEA a II-a

În memoria preotului

Stelian Hornea

În loc de prefață...

Inimă ce-a sângerat pentru aproapele său

În trecerea pe Pământ, fiecare om are o poveste pe care și-o scrie cu propriile mâini, în care alegerile îi sunt esențiale. Poate fi o poveste frumoasă, plină de iubire sau una presărată de suferințe și multe încercări. De când ne naștem și până pășim în eternitate, viața ne este o continuă lecție. O lecție din care învățăm să iubim, să iertăm, să dăruim.

Ca să înțelegem procesul creației noastre, trebuie să privim prin propriile lentile ale sufletului, nu doar ale  minții. Să conștientizăm că pentru fiecare om există o bucată de cer pe pământ. Că Dumnezeu a lăsat pentru oricine un loc sub soare și că nu trebuie să lovim în semeni niciodată, deoarece drumul fiecăruia este unic și irepetabil.

Istorie și viață jertfelnică în comunitatea movileană

PARTEA ÎNTÂI

Pași prin trecutul unei comunități

Freamătul rădăcinilor movilene

Despre trecutul oricărui ținut al neamului omenesc se ocupă istoria. Despre rădăcinile și evoluția  comunității noastre  aflăm tot privind în icoana timpului deja scurs.

Într-unul din eseurile apărut în volumul Căutător în propria viață (apărută la Editura Olimpiada în anul 2010),  vorbeam despre rădăcinile fiecărui om, acele fire nevăzute ce ne leagă și ne readuce din orice colț de lume unde, poate, ajungem să pășim într-un anumit moment al existenței noastre.

          Așezată în Câmpia Bărăganului, Movila Miresii este un loc ce a inspirat multe condeie, prin legenda ce-o ascunde. Din poveștile bătrânilor satului legenda s-a creionat astfel:

Pre vremuri de demult, într-o iarnă, pe un vifor mare, prin partea locului trecea o nuntă cu toți nuntașii, iară mireasa era adusă de mire    într-un car cu boi. Pe drum, s-a desprins fundătoarea carului și mireasa a căzut în zăpadă. Când au observat nuntașii lipsa miresei erau departe și, deoarece era viscol mare, fiind și pe înserat,  n-au mai putut să o găsească.

Se zice că la o movilă din apropiere era o târlă ciobănească și ciobanul, condus  de lătratul câinilor, s-a dus în partea locului și a găsit mireasa în zăpadă. Aducându-o la târlă, a luat-o de nevastă și au întemeiat prima familie din zonă. De aici vine denumirea de Movila Miresii.

Am plecat să colindăm! - album foto

Am plecat să colindăm!

Și anul acesta, la fel ca-n anii trecuți, Primăria Movila Miresii a fost una din gazdele alese de către elevii movileni pentru a vesti Nașterea lui Hristos.  

Cum Movila Miresii este un loc unde tradițiile sunt respectate cu sfințenie, alături de colinde, ,,Capra” a fost unul din obiceiurile pe care elevii movileni l-au prezentat, obicei care încă își păstrează frumusețea și a cărui semnificație vizează trezirea rituală a gazdelor și pregătirea sufletească pentru întâmpinarea sărbătorilor de iarnă.  

Conform scrierilor de specialitate, Capra se alcătuieşte dintr-un lemn scurt, cioplit în formă de cap al acestui animal. Masca este însoţită de o ceată zgomotoasă, care îi acompaniază dansul. Capra saltă şi se smuceşte, se roteşte şi se apleacă, clămpănind ritmic din fălcile de lemn. Un spectacol ce se remarcă mai ales prin originalitatea costumului şi a strigăturilor.  

Darul meu secret...

Darul meu, bucuria ta! -album foto