Istorie și viață jertfelnică în comunitatea movileană
PARTEA a II-a
În
memoria preotului
Stelian
Hornea
În loc de prefață...
Inimă ce-a sângerat pentru aproapele său
În trecerea pe Pământ, fiecare om are o poveste pe care
și-o scrie cu propriile mâini, în care alegerile îi sunt esențiale. Poate fi o
poveste frumoasă, plină de iubire sau una presărată de suferințe și multe
încercări. De când ne naștem și până pășim în eternitate, viața ne este o
continuă lecție. O lecție din care învățăm să
iubim, să iertăm, să dăruim.
Ca să înțelegem procesul creației noastre, trebuie să privim prin propriile
lentile ale sufletului, nu doar ale minții. Să conștientizăm că pentru fiecare om
există o bucată de cer pe pământ. Că Dumnezeu a lăsat pentru oricine un loc sub
soare și că nu trebuie să lovim în semeni niciodată, deoarece drumul fiecăruia
este unic și irepetabil.
Experiența și maturitatea vieții vine odată cu vârsta, iar încercările și suferințele
pe care le trăim, ne șlefuiesc interior și ne ajută să descoperim în noi
varianta noastră cea mai bună.
Calea pe care pășim aici, pe Pământ, și pentru care optăm fiecare, este în
armonie cu propria vocație, cu propriile aptitudini. În acest sens, pasiunile
și meseriile pe care le cultivăm, ne
transformă în creatorii propriilor visuri.
Din întreaga paletă de ocupații pe care le poate avea un om pe Pământ, în
opinia noastră, aceea de propovăduitor al Cuvântului lui Dumnezeu ni se pare
cea mai greu de îndeplinit. Deoarece trăim într-o lume în care majoritatea
oamenilor aleg să pună etichete semenilor și să-i clasifice în buni și răi,
munca unui preot considerăm că este o
probă de grea încercare. Împărăția lui Dumnezeu reprezintă un liman la care ar
trebui să ajungem fiecare, indiferent de
locul ce-l ocupăm în ierarhia socială.
Ca să-L descoperi pe Dumnezeu ai nevoie de un mijlocitor,
de cineva care să-ți ducă rugăciunea către Divinitate. Acest om este preotul,
care lucrează prin harul ce-l primește de la Dumnezeu și care, prin jertfa sa,
se dăruiește semenilor. Este cel ce încearcă la fiecare Sfântă Liturghie să zidească
în sufletele oamenilor speranța, iubirea,
iertarea, credința, bunătatea. Este ajutorul divin
pentru noi, oamenii, ca să putem străbate
miriștea efemerității acestei lumi.
Preotul Stelian Hornea a fost unul din acei
oameni aleși de Dumnezeu să descopere lumina din viața semenilor, să le ofere
sprijin sufletesc, să le șteargă lacrimile în momentele de cumpănă. Ca preot, pătrundea în adâncul ființei celor ce-și
doreau aceasta, cu al său cuvânt de îndreptare. Voia să smulgă buruienile de
acolo și să planteze florile credinței: iubirea,
nădejdea și iertarea.
A plecat, totuși, prea devreme în
lumea drepților, la vârsta de 38 de ani, vârstă la care înțelepciunea părea că
dă rod bogat, ca să
slujească în Cer, alături de îngeri.
Ne-au rămas de la el mângâierea, chipul
luminos precum o icoană, imaginea duhovnicului de suflet a cărui inimă a sângerat pentru
ceilalți, imagine ce nu se poate șterge niciodată din memoria celor ce l-au
iubit și apreciat.
Pentru considerația ce ne-am purtat-o am simțit într-o zi că trebuie să
așternem pe hârtie câteva din însemnele pe care le-a lăsat în trecerea sa. Nu
ne-a fost duhovnic personal însă sfaturile ce le-am primit de la preot înainte
de a pleca la Domnul ne-au fost folositoare mereu, nu doar la ceas de cumpănă.
De aceea, poate, amintirea ce-i purtăm ne îndeamnă să scriem aceste rânduri de
aducere-aminte a ceea ce a reprezentat el pentru comunitatea căreia i-a slujit
cu credință. Sub acest impuls, am decis să strângem un florilegiu din gândurile celor ce au cunoscut povestea sa de viață, am ales să
reunim în această carte mărturii ale celor care l-au apreciat, mărturii care
vorbesc despre viața și caracterul unui om, în definitiv. Iar dacă acel om a
fost și un slujitor al Domnului - un
doctor de suflete, cu atât mai mult, considerăm că demersul nostru este
unul justificat.
Autoarea
Cuvinte drept
mărturie
Multă cerneală s-a consumat pentru a
prezenta cât mai fidel tragedia pierderii unui păstor. Privind dimensiunea
evenimentului avem convingerea că se va continua scrie și de acum înainte, însă
cu cerneala sufletului, despre amintirea
unui preot deosebit, un duhovnic dedicat,
după cum susțin credincioșii movileni și nu numai.
Toate publicațiile brăilene au titrat, zile la
rând, accidentul produs în data de 27 martie 2016, în jurul orelor 22.00, în care preotul slujitor Stelian Hornea și-a pierdut viața.
Cazul a fost mediatizat chiar și de posturile de televiziune astfel încât
oameni din diferite colțuri ale țării, au fost cu gândul alături de movileni,
împărtășindu-le durerea. Întrebările
fără răspuns, tristețea și regretele au învăluit localitatea Movila Miresii,
din județul Brăila, zile în șir. Rugăciunea continuă în lumina candelelor
aprinse a rămas singura mângâiere a sufletelor zecilor de credincioși…
Din
multitudinea materialelor publicate la momentul respectiv, am selectat câteva
fragmente din articolele apărute în
cotidianul Obiectiv. Vocea Brăilei:
Părintele Stelian
Hornea a murit, duminică seară, într-un cumplit accident de maşină. Acesta a
vrut să depăşească o maşină, neştiind că manevra îi va fi fatală. Părintele
Hornea nu a mai avut nicio şansă să supravieţuiască în urma accidentului, trupul
său fiind aruncat pe câmp la câteva zeci de metri de maşina sa, marca Dacia
Logan, fapt ce i-a adus decesul pe loc.
Preotul Stelian Hornea, în vârstă de 38 de ani, a plecat din
Movila Miresii spre Ţepeş Vodă, pe DJ 202 B. Pe drum, a vrut să depăşească un
automobil, marca Audi, condus de un localnic. Ceva s-a întâmplat în timpul
manevrei, iar maşina părintelui a lovit în partea laterală stângă, autoturismul
respectiv, apoi s-a răsturnat de câteva ori. Poliţiştii susţin că maşina a
derapat în timpul depăşirii.
Preotul Stelian Hornea
era căsătorit şi avea doi copii, unul de 10 ani, celălalt de 14 ani. Soţia sa
este educatoare la grădiniţa din localitate. De aproximativ 6 ani, părintele se
stabilise cu familia în Movila Miresii. Era foarte iubit de săteni, iar faptul
că acum nu mai este printre ei e o
adevărată nenorocire pentru
comunitate.
Vestea tragică
despre accidentul rutier mortal s-a răspândit rapid printre localnici. Zeci de
oameni au sosit la locul evenimentului nefericit, sperând până în ultima clipă
că zvonul despre duhovnicul lor care nu mai e printre ei să fie doar o răutate
sau o dezinformare.
O plapumă neagră de tristeţe, udată cu lacrimi de durere şi
regrete, s-a aşternut peste localitatea brăileană Movila Miresii. Sătenii au
rămas muţi în faţa cumplitului accident în care şi-au pierdut duhovnicul, omul
la care alergau pentru a-şi spune of-urile, păcatele, dar şi pentru a cere
sfaturi.
Era un om minunat! În momentul în
care predica, era ca un izvor de lumină, avea har! Ne ajuta foarte mult. Îţi
dădea un sfat din tot sufletul! Numai dacă-i spuneai un necaz pe care-l aveai,
lăcrima înaintea ta şi te ajuta. A fost cerut de Dumnezeu ca să slujească în
Ceruri! a afirmat o localnică. (sursa:http://obiectivbr.ro/content/video-preot-%C3%AEn-%C3%AEmp%C4%83r%C4%83%C5%A3ia-cerurilor)
Preotul Hornea din Movila Miresii a
fost înmormântat
Preotul Stelian Hornea din localitatea Movila Miresii a fost
înmormântat ieri (30 martie 2016) în
curtea bisericii în care a slujit timp de şase ani. Slujba a fost oficiată de
Înaltpreasfinţitul Părinte Dr.Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos,
alături de un sobor de 50 de preoţi.
Sute
de oameni din localitatea brăileană au venit la ceremonia funerară pentru a-şi
lua rămas bun de la duhovnicul lor. Aceştia au plâns în hohote, clopotele
bisericii îl jeleau, iar cerul a fost mohorât pe toată durata slujbei
religioase. Preoţii au purtat pe umeri sicriul şi au înconjurat lăcaşul sfânt,
aşa cum presupune ritualul de înmormântare pentru slujitorii Domnului.( sursa:http://obiectivbr.ro/content/preotul-hornea-din-movila-miresii-fost-%C3%AEnmorm%C3%A2ntat)
Tot despre Părintele, în revista
Călăuza ortodoxă, Preotul Dan N.
Bărăgan scria:
Părintele Stelian Hornea s-a mutat la Domnul
Părintele Stelian Hornea s-a născut în ziua de 27 iunie 1978, în
Bucureşti, fiind primul născut al familiei şi singurul nepot al dascălului Radu Hornea de la parohia Mohreanu.
Îndrumat fiind de către duhovnicul său, vrednicul de pomenire
preot Constantin Mardale, după terminarea claselor gimnaziale, a urmat
cursurile Seminarului Teologic din Bucureşti, în perioada 1992-1997.
După absolvirea seminarului, în perioada 1997-2000 a fost
profesor de religie la mai multe şcoli generale din Bucureşti.
În ziua de 5 februarie 2000 s-a căsătorit cu domnişoara Mariana Fluture, localnică a parohiei Mohreanu.
În ziua de 26 noiembrie 2000 a fost hirotonit preot pe seama
parohiei Berteştii de Sus.
În anul 2004 a absolvit Facultatea de Teologie Ortodoxă Sfânta Muceniţă Filofteea din Piteşti, susţinând lucrarea de licenţă
cu tema Pastoraţia individuală – formă de misiune a preotului în parohie.
Activitatea părintelui în parohia încredinţată a fost una
greoaie, dat fiind faptul că parohia nu avea preot de 25 de ani, însă pe cât de
greoaie i-a fost misiunea, pe atât i-a fost de plină de împliniri spirituale.
În această parohie s-au născut şi s-au botezat cei doi copii
ai părintelui, Hornea Casian Teodor - în 23 iunie 2001 şi Hornea Stelian Andrei
- în 23 iunie 2006.
În anul 2010, pe 1 ianuarie, Dumnezeu l-a chemat la o altă
slujire în Parohia Movila Miresii, alături de preotul Sinca Marius.
Părintele Stelian a căutat, prin hărnicia şi dinamismul său,
să fie aproape de enoriaşi şi să-i călăuzească pe calea mântuirii, depăşind
orice obstacol şi piedică pe care o întâmpina.
În ziua de 27 martie 2016, Dumnezeu l-a chemat la Liturghia
îngerească din Ceruri, să se bucure de slava Tatălui Ceresc, împreună cu toţi
sfinţii şi Maica Domnului. Trupul părintelui a fost îngropat în curtea
bisericii din Movila Miresii, locaş pe care l-a iubit şi l-a înfrumuseţat. La
slujba înmormântării a luat parte o mulţime de credincioşi, împreună cu un mare
sobor de preoţi în fruntea căruia s-a aflat chiriarhul locului, ÎPS Părinte Dr.Casian al Dunării de Jos.
În
cuvântul de la sfârşit, ÎPS Sa a evidenţiat multe din calităţile şi râvna
păstorului de suflete, afirmând că: Un preot nu moare niciodată, preoţia nu moare niciodată, încetează doar
de a trăi trupeşte într-o lume plină de necazuri. Părintele Stelian s-a născut
în ceruri, lăsându-ne imaginea unui preot tânăr, chipul unui preot dinamic,
chipul unui preot săritor la multe greutăţi ale oamenilor. De asemenea, ne lasă
imaginea unui spirit plin de iniţiativă şi a unui spirit practic.
Îndemnul Î.P.S. Părinte Arhiepiscop Casian a fost să vorbim cu Părintele în
smerenia rugăciunii şi să-l căutăm în dragostea pe care el ne-a purtat-o.
Dincolo de
hotarul ultimei clipe
Ca să vorbim despre preotul Stelian Hornea, un om de o mare
puritate sufletească și un mare rafinament duhovnicesc, trebuie să lăsăm deschisă
cea mai curată fereastră a amintirilor celor cărora le-a slujit cu atâta râvnă.
Pe parcursul existenței sale plină
de smerenie, s-a străduit să construiască temelii solide în inimile oamenilor
atât timp cât i-a păstorit. Pentru fiecare persoană ce venea la el cu sufletul
sfâșiat de durere, cu mintea, poate, prizonieră într-un labirint al gândurilor
de unde nu mai putea găsi ieșirea, preotul avea un cuvânt de alinare, de
încurajare, redând cu migală și pricepere, celor deznădăjduiți - speranța,
liniștea că totul se poate schimba în bine, explicându-le că necazurile sunt
doar încercări ce ne ajută să parcurgem drumul spre mântuire.
Punctual și sincer cu fiecare partener de
dialog, plin de entuziasm și determinare, le vorbea enoriașilor cu intonația
caldă, dar fermă și convingătoare în același timp. Părintele punea permanent pe
primul loc în lista priorităților sale binele și liniștea semenilor, ignorând
în totalitate bunăstarea personală. Era acea rază de soare care apărea dincolo
de negurile groase ale suferințelor celor pe care-i păstorea. Dacă stăteai de
vorbă cu el -și nu ne referim doar la Taina
Spovedaniei- reușea să te facă să deschizi nebănuite uși interioare de unde
întrebările erupeau cu repeziciune. Te
îndemna să cauți adânc în tine și să scoți de acolo păcatele ce torturau,
vinovăția și regretele acumulate în timp. Nu era curiozitate sau nelămurire la
care să nu dea un răspuns clar pe înțelesul fiecăruia. Știa să
țeasă cu iscusință la pânza tainică a
lucrurilor ce se petreceau în interiorul omului și nu la cele vizibile, cu ochiul liber, în exterior.
Deși existau voci care nu considerau că le-ar fi de trebuință venirea la Sfânta
Biserică, cu harul blândeții și al înțelepciunii, cu iscusința vorbelor și al
pildelor creștine, reușea să-i determine pe oameni să găsească singuri
răspunsuri propriilor întrebări existențiale. Doar un pas dacă făceai spre
biserică, acolo unde picura lumina
sfântă a candelei, te simțea și te
asigura că ești pe drumul cel bun, cu un pas, poate, mai aproape de Dumnezeu. Încerca să oprească graba aceasta a oamenilor
pe coridoarele vremelnicei lumi și să-i facă râvnitori de mântuire,
îndrumându-i spre o viață duhovnicească.
Pierderea părintelui a fost o dramă pe
care locuitorii movileni au trăit-o intens
și peste care timpul încercă să atenueze durerea, nicidecum uitarea. El,
preotul Stelian, cel care dojenea uneori cu blândețe, alteori cu vorbe mai
aspre, a reprezentat colacul de salvare al multor suflete îngenunchiate de
tristețe. Acele suflete ce nu au izbutit încă să accepte sfârșitul misiunii
părintelui pe Pământ și care, încă cerșesc în rugăciune un răspuns pe care să-l
poată pătrunde cu mintea lor omenească.
Preotul Stelian Hornea se raporta la
durerile comunității, prin cuvântul său de învățătură încerca să-i convingă pe enoriași cât de
important este să fim trăitori ai unei vieți în Duhul Sfânt. În ce măsură a reușit să ajungă la sufletul
movilenilor, vom afla din câteva mărturii ale acestora. În realitate, este reflectată
mărturia unei comunități, a unor suflete tulburate încă de pierderea duhovnicului
drag.
Gândindu-ne la Cuvintele Mântuitorului În
lume necazuri veți avea; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.( Ioan, XV,33), considerăm că preotul
Stelian Hornea, indiferent de câte piedici lumești a avut de înfruntat, s-a
străduit să vestească pe Hristos tuturor
oamenilor încredințați lui spre pastorație. A păstrat permanent echilibrul
între misiunea sa și realitatea existentă în parohie, urmărind să aducă bucurie
enoriașilor, intervenind cu sprijin și îndrumare duhovnicească în viața lor.
va urma
Cum pot cumpara cartea
RăspundețiȘtergere