Poezie, de Iacob Coman
M-am prins de flori, de spini,
De stânci, de frânghii şi de mâini
M-am prins să scap,
Să nu cad în adânc
M-am prins de oameni mari
De tot ce este nobil
De tot ce s-a părut că-i sfânt
Şi-acum trădat de toate
Alunec adânc, tot mai adânc
Spre suferinţă…
Tu nu mă poţi trăda...
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Cornelia, Galaţi, 27 mai 2012
Labels:
Fotografiile mele
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Axis libri targ de carte - Galaţi- 27 mai -
Labels:
Articole
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Interviu cu un aviator - partea a XIV-a
- În domeniul presei a fost mereu concurenţă . Totuşi, mulţi jurnalişti
reuşesc în timp să lege prietenii sincere, de durată. A reuşit cineva să-şi scrie numele cu
litere de aur în inima ta, prietenie care durează şi astăzi?
- Poate că ar trebui să-l amintesc pe Candiano Tirian Priceputu! A
fost omul care, pur şi simplu, m-a frapat la timpul
acela, la venirea mea în mass-media! A fost omul care m-a cizelat şi m-a cicălit tot timpul pentru
ceea ce făceam eu în presă, de la scris până la pus în pagină, secretariat de
redacţie, absolut orice! Nea Candi va rămâne pentru totdeauna în sufletul meu
ca un adevărat profesionist, în ceea ce priveşte presa.
Sigur mai sunt câteva nume!
Mirela Boroianu dar şi Daniela Crăciun, secretara de redacţie de la Monitorul de Brăila, o fată care, chiar dacă nu a avut studii finalizate, a pus mult suflet în
presă şi în mai
puţin de un an de zile chiar stăpânea multe din tainele jurnalismului. Puţini
produşi ai presei locale s-au făcut remarcaţi de mine în perioada când am fost
redactor şef.
Dincolo de cei ce lucrau direct cu mine, sunt
multe nume în presa brăileană de care mă simt legat. Nu pot să uit tipografii
cu care am lucrat. L-aş aminti pe Ştefan Ghiţă de la care am aflat taine ale
tipografiilor. Ca redactor, pierdeam nopţi în tipografie încercând să descopăr
toate chichiţele mediului tipografic.Tipografii s-au arătat îngăduitori cu
cicăleala mea şi astfel mi-au explicat multe secrete din arta meseriei lor,
lucruri care mi-au prins bine ulterior.
Nu pot să-l uit pe Radu Apostol, fostul
director al RODIPET-ului Filiala Brăila cu care am avut o colaborare foarte bună
în domeniul distribuirii ziarelor la care am lucrat. Nu mă mulţumeam doar cu
scrisul, nu eram doar redactor de rubrică! Mă interesa şi vânzarea produsului
ce-l scoteam. Chiar am rămas prieten cu acest om. Observi, iată , îţi creezi
multe legături în presă, care nu ţin doar de
oamenii implicaţi în redactarea materialelor. Aşa se nasc prieteniile care durează, poate, toată viaţa!...
- Cine reuşeşte să smulgă mereu surâsul de pe buzele tale? Sau poate ce loc sau lucru?
- Păi, în ultimul timp, nepoţelul meu. Este o minunăţie de
copil, care mă face să mă simt tânăr şi-ale cărui cuvinte răscolesc inocenţa
şi-n sufletul meu. În perioada când fiicele mele erau mici cred că le-am privat
de clipe alături de mine, însă nepoţelul meu beneficiază de mine la orice oră.
De fapt,
în agenda timpului meu liber, numele său este primul. Şi asta, cred eu, spune multe. Chiar
sunt un bunic fericit! De câte ori mă strigă -Buni! îmi încarcă sufletul de bucurie; de fapt preaplinul inimii mele
în ultimul timp prezenţei lui se datorează.
Pescuitul este o altă pasiune ce-mi încarcă timpul liber care, de asemenea,
mă umple de linişte
şi energie binefăcătoare. Florile şi copacii, natura în general mă linişteşte de câte ori sunt în mijlocul
ei. Iar
muntele este un loc unde îmi place să evadez câteodată.
Împreună cu nepoţelul şi fiicele mele, familia completă de multe ori, ne retragem la
nişte cantoane silvice pe malul râului Buzău, în vecinătatea locurilor unde am
copilărit. Este o zonă apropiată atât judeţului Buzău unde m-am născut, cât şi
ale judeţului Brăila unde stau acum. Aici, în aceste locaţii silvice, ne
petrecem o parte din timp departe de lumea dezlănţuită a oraşului, acolo
unde civilizaţia nu mai este atât de seducătoare şi unde doar natura dictează
regulile.
Tot clipe frumoase retrăiesc şi atunci când
privesc spre colecţia mea de machete de avioane; chiar dacă o parte sunt
deja strânse în cutii deoarece fiica cea mare, Lavinia, avea o plăcere
deosebită de a le studia şi a le dezasambla cu degetele sale micuţe pe vremea
când era copil .
Mai am şi o colecţie de reviste ale aviaţiei,
o publicaţie recentă, însă am şi cărţi interesante de aviaţie pe care, fără să
exagerez, mărturisesc că adesea le ating. Iar una sau două chiar sunt deschise
zilnic de mâinile mele.
Labels:
Cărţile mele
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Luceafărul, de Mihai Eminescu
-fragment-
(...)
– „Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ți urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Și mumă-mea e marea.
Ca în cămara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Și m-am născut din ape.
O, vin'! odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.
(...)
– „Din sfera mea venii cu greu
Ca să-ți urmez chemarea,
Iar cerul este tatăl meu
Și mumă-mea e marea.
Ca în cămara ta să vin,
Să te privesc de-aproape,
Am coborât cu-al meu senin
Și m-am născut din ape.
O, vin'! odorul meu nespus,
Și lumea ta o lasă;
Eu sunt luceafărul de sus,
Iar tu să-mi fii mireasă.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
De ce?
Întrebarea care îţi macină sufletul, atunci
când viaţa te poartă pe cărări pline de obstacole, este ,,de ce?”Atunci când destinul îţi este potrivnic, poate, prima
întrebare care îţi invadează mintea este
de ce?, unde ai greşit de-ai stârnit soarta să-ţi fie potrivnică? De ce trebuie să ţi se întâmple ţie? Noianul
,,de ce?”-urilor, îţi învăluie
raţiunea, iar sufletul varsă lacrimi atât de grele încât nu-ţi mai pasă de
nimic. Încerci să te scuturi de problemele ivite şi să găseşti răspunsuri logice
la întrebările care-ţi înăbuşă iluziile dintr-o dată.
Temerile îţi ard întreaga fiinţă, iar îndoiala
că poate undeva ai greşit şi trebuie să
plăteşti pentru greşeala făcută, te cufundă adânc în oceanul tristeţii. Înoţi
şi strigătul tău de ajutor străbate văzduhul cu durerea lui.
Şi în aceste momente se nasc prietenii,
cei care te vor scoate din impas, fiindcă au întotdeauna o mână
pregătită să ţi-o întindă. Ţi se reaminteşte că nu trebuie să renunţi, că mai
devreme sau mai târziu vor apărea răspunsurile pe care le cauţi. Că fiecare
barieră ce-o ai de depăşit, are un
moment ce-şi cere tributul de nelinişte, teamă şi zbucium. Speranţa aceea micuţă,
ce încă licăreşte în inimă, te ajută să găseşti în acele de ce-uri picătura de înţelepciune care te va căli, te va îmbărbăta
pentru încercări viitoare.
Fiecare de
ce? care îţi încarcă fila inimii se şterge când accepţi realitatea vieţii
şi realizezi treptele pe care eşti dator să le urci şi să le cobori şi care-ţi
cresc valoarea ca om, dacă reuşeşti să ţii fruntea sus. Admiţi... chiar şi
ridul acela micuţ ce poposeşte pe chipul tău sau fluturii albi ce îţi încarcă
tâmplele parcă prea devreme şi... înţelegi că nu trebuie să laşi banalul să se
aştearnă la picioarele tale, chiar eşti dator să lupţi, să înveţi, să
biruieşti. Până la urmă nu cantitatea trăirilor sunt importante, ci calitatea
lor!
Labels:
Eseurile mele
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
N-ai înţeles...
N-ai înţeles,
n-ai înţeles ce vreau!
Degeaba-mi aşezi trupu-n palme
ca pe-o ofrandă mi-l oferi
veşmintele-ţi ating podeaua rece
şi-n urme de săruturi rătăceşti.
Nu vreau să te ascunzi
după un leş,
căci
trupul e-a timpului epavă
deşertăciunea crudă a acestei lumi,
otravă risipită-n valuri
ce curge-n braţe arse, de ale dorului
furtuni.
Labels:
Poeziile mele
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Timpul...
Timpul este moneda vieţii tale. Este singura monedă pe care o ai şi numai tu poţi hotărî cum o vei cheltui. Fii atent ca nu cumva să-i laşi pe alţii s-o cheltuie pentru tine. (Carl Standburg)
Timpul este proba de foc pe care o trece doar sufletul care a experimentat în străfundul lui, la un moment dat, trăirea mistică numită dragoste...
(Adina Cristinela Ghinescu)
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Interviu cu un aviator- partea a XIII-a
- Familia, celălalt pol din viaţa ta, probabil că a fost cea care te-a
menţinut mereu în linia întâi. De aceea, te rog, să-mi vorbeşti şi despre ea !
- Ţi-am zis mai devreme că soţia m-a susţinut şi încurajat pe parcursul
carierei mele. Dar până la încurajarea ei mi-au fost alături mama şi bunicul
din partea ei.
Am fost menţinut mereu în linia întâi de cele două fiice
ale mele şi în ultimul timp şi de către Lucas, nepotul meu, pe care îl ador
deoarece a dat nenumărate valenţe vieţii mele din ultimii ani. Altfel privesc
lumea din jurul meu cred ; încerc să înţeleg divergenţele de opinie dintre
tineri şi persoanele ajunse la vârsta a treia.
Observi că şi mie mi-a nins timpul în păr şi îmi place să cred că în cel
mai frumos mod cu putinţă. Nu mă consider un mare înţelept, însă am acumulat o
experienţă de viaţă, de trăiri intense pe care unii oameni nu le pot simţi
toată existenţa lor.
Familia a fost pentru mine ploaia de vară
ce m-a spălat de nisipul strâns în cutele degetelor ostenite uneori de tot
cenuşiul cules din locurile unde mergeam să adun informaţii. A fost mătasea
aceea moale, a primei zile de primăvară cu care ne place să ne învelim după o
iarnă lungă, gura de oxigen proaspăt, după o zi poate plină de stres de la
serviciu...
Soţia mea a fost umărul peste care-mi
despleteam of-ul sufletului, iar fiicele mele au fost cei doi trandafiri
albi, ale căror petale aruncau bobiţe de rouă în săruturi inocente pe obrajii
mei, palizi câteodată. În lumina familiei mele m-am redescoperit mereu, am devenit victorios la
sânul ei întâi şi-apoi
la cel al lumii. Aş continua la nesfârşit cu semnificaţia Raiului meu
familial... dar, devin mult prea sentimental şi - cum una din trăsăturile dominante
ale zodiei mele- Rac-ul este sensibilitatea, n-aş vrea să mă dezbrac de
vălul ei înaintea cititorilor, mai mult decât ar trebui.
Dacă eu am reuşit să deschid poarta
aerului timp de 16 ani cu multă măiestrie, soţia mea, Gina, a
ştiut să-mi folosească mereu cheia sufletului, a cărei uşă a deschis-o
întotdeauna cu uşurinţă. Mi-a înflorit acolo veşnicia, prin dăruirea celor două
fiice, Lavinia şi Raluca, aşa cum spuneam mai sus, ramurile prin care mă
înalţ la cer în fiecare zi. A suflat cu
lumina dragostei şi răbdării în candela căsniciei noastre menţinând-o aprinsă
mereu.
Să nu crezi că a avut o viaţă uşoară alături
de mine ! Să ştii că bărbatul vieţii tale, omul prin care îţi respiră
jumătatea inimii este expus riscului,
atunci când punea piciorul în carlinga avionului, nu este tocmai plăcut.
Adeseori o tachinam şi-i spuneam că doar emoţiile mele au modelat-o interior
atât de frumos, au făcut-o puternică şi i-au zguduit imaginaţia în cel mai
special mod, i-au scos mereu gândurile din ţesătura lor strâmtă şi le-au dat
posibilitatea să zburde. Treci la următoarea întrebare, că deja mi-ai smuls o lacrimă din
colţul ochiului !
Labels:
Cărţile mele
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Mihai Eminescu
Te duci
Te duci şi ani de suferinţă
N-or să te vază ochi-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.
Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos.
N-or să te vază ochi-mi trişti,
Înamoraţi de-a ta fiinţă,
De cum zâmbeşti, de cum te mişti.
Şi nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tău este
Cu chip de marmură frumos.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Mihai Eminescu
Adio
De-acuma nu te-oi mai vedea,
Rămâi, rămâi, cu bine!
Mă voi feri în calea mea
De tine.
De astăzi dar tu fă ce vrei,
De astăzi nu-mi mai pasă
Că cea mai dulce-ntre femei
Mă lasă.
Căci nu mai am de obicei
Ca-n zilele acele,
Să mă îmbăt şi de scântei
Din stele,
Când degerând atâtea dăţi,
Eu mă uitam prin ramuri
Şi aşteptam să te arăţi
La geamuri.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Interviu cu un aviator - partea a XII-a -
- Aptitudinile conducerii nu ţi-au
lipsit, mai ales că parte din funcţiile deţinute de tine s-au situat în acest
sector .
Vorbeşte-mi puţin despre ele !
- Aşa cum ai amintit, majoritatea ocupaţiilor
mele au fost de conducere.
Într-adevăr, am fost redactorul şef al
publicaţiilor menţionate mai înainte. Îmi plac funcţiile de conducere, mi se potrivesc
ca o mănuşă. Şi, ca
să fac o paranteză, un prieten îmi zicea cândva că numărul 1
semnifică cifra conducătorilor în numerologie, iar cum eu sunt născut într-o zi
de 10, care prin adunare fadică înseamnă unu, iată că o explicaţie
pentru aptitudinile mele au găsit-o alţii înaintea mea.
Şi ca să rămânem în sfera cifrelor, hai să te
uimesc cu o coincidenţă de numere. Codul meu de pilot sub care îmi desfăşuram
convorbirile radio în primul an de şcoală a fost 515. Aceste cifre se regăsesc
şi-n adresa mea de acasă, eu locuind într-un apartament cu numărul 51 la etajul 5. Observi că
prin adunare fadică ne dă 11, adică de două ori cifra 1. Cu alte
cuvinte cifra învingătorilor se regăseşte pe parcursul vieţii mele în mai multe
momente importante. Nu vreau să fac acum o analiză numerologică, dar am amintit,
fiindcă tot s-a adus în discuţie lucrul acesta şi s-au legat cumva de
întrebarea ta cu aptitudinea de conducător. Iar cifra destinului meu este
tot 11, îmi spunea un prieten care este pasionat de acest domeniu. Şi dacă te-am făcut curioasă, caută într-o
carte de numerologie semnificaţia cifrei 11 !
Din iunie 2005 până în prezent, ocup funcţia de preşedinte la F.U.A.P. Brăila, iar înainte, în perioada
decembrie 2004-iunie 2005 am fost director al federaţiei sus-menţionate (Federaţia Uniunii Asociaţiilor de
Proprietari).
Tot funcţie de conducere am deţinut şi în
perioada august 1998 - mai 2004, fiind director şi inspector daune auto la Metropol Brăila.
Mi-a plăcut să dăltuiesc întotdeauna
corăbii puternice din sufletul meu. În care să încapă tot greul celor dragi, în
care echipa să-şi înalţe catargul cât mai sus, iar eu în calitate de conducător
al vasului să transform braţul fiecăruia în învingător. Am avut mereu o echipă
unită, mi-a plăcut să cred că aceasta s-a datorat calităţilor mele manageriale.
Iar unda de graţie mi-a plăcut să acopere nu doar condeiele, ci şi calităţile
lor de oameni. Am văzut prietenii durabile cum au înflorit sub privirea mea şi
asta m-a făcut să mă simt fericit.
Când lucram în învăţământ, pentru că am fost
şi dascăl o perioadă scurtă, îmi plăcea să sculptez din sufletele elevilor mei
cele mai frumoase opere, să trezesc în ei vise şi aspiraţii înalte. Îmi
plăcea să descopăr şi să scot furtuna dinlăuntrul lor, aşezând liniştea în loc.
Chiar dacă par lipsit de modestie, recunosc,
am fost un redactor şef bun, ce nu s-a dat înapoi dinaintea niciunei furtuni ce
poate a lovit în mijlocul colectivului redacţional. Îmi place să cred că liantul dintre
colaboratorii mei a fost iscusinţa mea. Iar sigiliul ce-a închis scrisoarea prieteniilor alese a
purtat semnătura lui
Marian Covache.
Dar... aptitudinele de conducător nu sunt suficiente pentru a
excela în activitatea ce-o desfăşori. Uitasem să-ţi zic că am avut o colaborare scurtă şi cu televiziunea,
în calitate de redactor şef la postul Mega Tv. Îţi dai seama că aici nu vinzi
decât imaginea, nu este suportul de hârtie de pe tarabă pe care luai banii, ci
îi obţii doar din imagine.
Este foarte greu să poţi pune în aplicare aptitudinea aceasta de
manager ! A unei redacţii de ziar sau a oricărei activităţi pe care o impresariezi !
În presă nu este ca la croitorie: să-ţi alegi o armată de oameni şi
să-i pui la treabă. Aici trebuie să faci o triere extraordinară a omului, a
materialului uman. Nu oricine ştie să scrie, de exemplu, tu ai fost una din
descoperirile pe care le-am făcut din cei 15
ani de presă şi mă laud cu lucrul acesta. Chiar dacă uneori doar
scoicile de pe fundul mării ascund perle unice, îmi place să cred că eu am
descoperit vreo patru aici, pe uscat. Printre foşnetul vântului de ţară,
printre vuietul prelung al Dunării brăilene. Aşa că... alături de tine au mai
fost vreo trei jurnalişti pe care îmi place să cred că i-am modelat cât mai
potrivit. V-am dat acea formă de care aveaţi nevoie. Ştii cum se spune !
Aurul străluceşte altfel în mâinile dibace ale unui bijutier, spre deosebire de
orice mână ce îl atinge !
Cum spuneam, în afară de tine mai sunt încă
vreo trei jurnalişti care mi-au dat satisfacţii încă de la începutul
colaborării. Rar mai întâlneşti oameni ce ştiu să mânuiască pixul cum aţi
făcut-o voi. Tot la Monitorul de
Brăila am lucrat cu jurnalişti consacraţi ( adică aveau ceva vechime
în presă) dar al căror produs nu era de-o calitate excepţională. Am avut
surpriza neplăcută de a nu putea găsi în cadrul absolvenţilor de jurnalism
brăileni, achiziţiile profesionale pe care să le fi învăţat în facultate, aşa
cum mă aşteptam eu. Erau oameni care nu aveau abecedarul jurnalismului... deci
vorbeam limbi străine când puneam problema pregătirii lor profesionale.
Majoritatea jurnaliştilor de azi nu au cunoştinţele necesare exercitării unei
astfel de profesii: sunt fie sociologi, psihologi, ingineri, preoţi chiar şi
aviatori. Eu, pe lângă faptul că am făcut în tinereţe nişte cursuri de jurnalism,
acele tabere U.T.C, m-am perfecţionat prin studiu individual permanent, am fost
autodidact.
Mi-a plăcut partea de ţinută a unui ziar,
modul de prezentare al subiectelor, lucru pe care nu l-am întâlnit la tinerii
absolvenţi de azi. Care nu ştiu măcar cum se face o aşezare a fotografiilor în
pagină, titlurile, mărimea lor, caracterele ce trebuie folosite şi multe
altele. În presă nu este de ajuns doar să ştii a scrie ; este nevoie de
mult mai mult şi nu orice scriitor de la un ziar poate fi numit jurnalist, din
păcate. Se fac greşeli simple, de la cuvinte paronime şi exprimări pleonastice,
la multe altele. Un exemplu care mă enervează la culme, ar fi faptul că există o localitate la noi în judeţ, pe care
ar trebui să o ştie tot brăileanul, localitatea Gradiştea, leagănul fănuşian.
Este numită de mulţi impropriu, Grădiştea. S-a mai făcut precizarea aceasta şi
cu alte ocazii, dar observ că este nevoie să facem mereu educaţie cu anumiţi
jurnalişti ai generaţiei de azi.
Labels:
Cărţile mele
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Friedrich Nietzsche
Dacă vrei să ajungi sus, folosește picioarele tale. Nu te lăsa purtat, nu te cățăra pe spinarea sau pe capul altora.
Vrednic de cinstire este tot ce pare anevoios.
Când te uiți îndelung într-un abis, abisul se uită și el la tine.
Libertatea înseamnă să fim responsabili pentru noi înșine.
Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici.
Pentru ființa cea mai puternică, răul nu vine de la cel puternic, ci de la cel slab.
Vrednic de cinstire este tot ce pare anevoios.
Când te uiți îndelung într-un abis, abisul se uită și el la tine.
Libertatea înseamnă să fim responsabili pentru noi înșine.
Ceea ce nu ne omoară, ne face mai puternici.
Pentru ființa cea mai puternică, răul nu vine de la cel puternic, ci de la cel slab.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Marcus Tullius Cicero
Filozofia este medicina sufletului.
Norocul este orb.
Istoria este învățătura vieții.
Dușmănia este ura care așteaptă prilej de răzbunare.
Norocul este orb.
Istoria este învățătura vieții.
Dușmănia este ura care așteaptă prilej de răzbunare.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Interviu cu un aviator- partea a XI-a
- Cea mai frumoasă amintire din viaţa
de jurnalist care a fost ? Cum s-a descurcat inima unui aviator sub
terapia cuvintelor ?Ai da... un regat pentru a retrăi acea amintire
azi ?
- L-aş da, dacă l-aş... avea ! Cea mai frumoasă trăire a fost aceea când am
realizat singur împreună
cu domnul Constantin Ionescu - câteva numere ale ziarului Libertatea. Am
avut atâtea materiale scrise încât directorul ziarului ne-a permis să tipărim câteva numere doar cu
semnătura mea. Erau articole deosebite care punctau problemele la zi de atunci ;
aproape tot ziarul era semnat într-o perioadă, Marian Covache, cu mici excepţii
Constantin Ionescu. Atunci am primit cea mai mare încurajare posibilă pe care
ar putea să
o aibă un jurnalist.
Chiar dacă sună a laudă, am avut cele mai multe semnături în cotidianul Libertatea
la timpul cât am activat eu acolo şi - de ce să nu amintesc ? - erau
jurnalişti de marcă în vremea aceea, nume precum : Rodica Oană, Virgil
Matei, Liliana Mitulescu, oameni consacraţi în scris, nemaivorbind de
Constantin Ionescu în prezent un ziarist de marcă al Brăilei. Din păcate şi
domnia sa a îmbătrânit şi scrie mai puţin în prezent, scrie totuşi, dar nu la potenţa ce a avut-o atunci...
Alte satisfacţii au fost când am readus în
prim planul presei brăilene cotidianul Monitorul de Brăila care intrase într-un con de umbră puternic. Când am plecat de la Arcaşul
şi m-au chemat cei de la Monitorul de Brăila am reuşit, în doar şase
luni de zile, să-l repun la locul ce-l merita pe piaţa presei brăilene.
Fiecare om, atunci când găseşte teren fertil, trebuie să ştie cum să planteze
un pom, mai ales în sufletul cuiva. Aşa se naşte statornicia. Mie îmi place să
cred că am procedat astfel mereu.
Şi... poate că aş da chiar un... regat sufletesc, imaginar,
pentru această perioadă, sau măcar mi-aş
stropi trei pahare de vise cu ea, aş lăsa lumina unui răsărit sublim să le
traverseze sticla, iar din aroma razelor ce le vor reflecta m-aş stropi atunci
când m-ar cuprinde dorul acelor vremuri.
Labels:
Cărţile mele
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
• Biserica cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din satul Şuţeşti
Biserica din
localitatea Şuţeşti, ctitorie a familiei Grigore Şuţu
Biserica cu
hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” din satul
Şuţeşti, construită în 1842, prin strădania logofătului Constantin Grigore Şuţu
şi a doamnei Ruxandra.
Biserica din localitatea Şuţeşti păstrează
parfumul epocii în care a fost construită, chiar dacă timpul şi-a pus amprenta
pe zidurile sale exterioare. Ctitorie a lui Costache Grigore Şuţu, Biserica
parohială Sfinţii „Constantin şi Elena“
din Şuţeşti este una dintre cele mai
mari lăcaşe de cult de pe întreg arealul judeţului Brăila. Textul pisaniei,
scris în limba română, cu alfabet slavon, are următorul conţinut: „Mare al credinţii logofăt, fiul lui
Grigorie Şuţul Costake cu soţia sa Rocsandra prea iubită fiică a lui Dimitrie
Vornicul Racoviţă, satul Şuţeşti înfiinţându-l ăst sfînt lăcaş clădit-au spre
vecinica a moşi părinţilor lor tot pomenire şi acelor din cei coborîţi în
veacul de vecie, la una mie sute opt şi patruzeci doi leatul, îngrijitor
aflându-să kir Ioan Radiki“.
Labels:
Articole
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Zilele comunei Şuţeşti, ediţia a IV-a, 20-21 mai 2012
Zvon de ceas aniversar ne anunţă că într-o localitate brăileană se
desfăşoară Zilele comunei Şuţeşti (
20-21 mai) eveniment cultural de a cărei organizare s-a ocupat şi anul acesta Primăria şi
Consiliul localităţii respective.
La invitaţia unui locuitor al acestei comune, am participat la evenimentele organizate pe 21
mai 2012 şi, nu mare mi-a fost mirarea, să descopăr ospitalitatea şuţenilor, pe
care nu avusesem ocazia să o cunosc. Cu mic cu mare, locuitorii satului, dar şi
cei din satele vecine s-au strâns ca să asiste la concertul oferit cu ocazia
acestui eveniment deosebit, respectiv Ediţia
a IV-a a Zilelor comunei Şuţeşti.
Cântăreaţa de muzică populară, Tina Militaru ale cărei rădăcini o cheamă
mereu pe tărâmul natal, a fost amfitrion al spectacolului, derulat pe scena
amplasată pe stadionul din localitate.
Spectatorii au fost vădit
impresionaţi de prezenţa scenică a următorilor artişti: Tina Militaru, Ilie
Roşu, Ştefania Rareş, Trupa Datina,
Aurel Moldoveanu, Taraful comunei Şuţeşti, grupul de dansuri populare din
Bărăganu, Grupul Vocal Folcloric al Şcolii Generale Şuţeşti şi alţii.
De aplauze s-a bucurat şi
primarul Cristian Codreanu care a adresat un salut călduros tuturor invitaţilor
de pe scenă şi a făcut urări de ,,La
mulţi ani!” (era şi firesc!) celor care îşi serbau ziua onomastică,
Elenelor, Constantinilor şi altor persoane ce poartă nume derivate din acestea,
de Sfinţi prăznuiţi la 21 mai din an. Într-adevăr, e în obiceiul românilor să
fie sărbătoriţi la zile de sfinţi, iar cu această ocazie cu atât mai mult s-au
petrecut aleşii acestor nume de botez.
La un moment dat, dincolo de perdeaua nopţii şi-a făcut apariţia Luceafărul de seară, care nu a risipit
mulţimea, ci din contră, a încins atmosfera de pe stadion, cetăţenii prezenţi
strângându-şi mâinile în vesele hore.
Au rămas în urmă momente superbe, de care
locuitorii şuţeni vor vorbi mult timp de acum înainte, mai ales că momentul artificiilor
care au îmbrăcat cerul în sclipiri de foc, preţ de câteva minunte, a fost
momentul mult aşteptat de cei prezenţi şi, în special, de tinerii care nu
dădeau semne de oboseală.
Labels:
Articole
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Abraham Lincoln
Poți să păcălești câțiva oameni tot timpul și toți oamenii o perioadă, dar nu poți să păcălești toți oamenii tot timpul.
Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine.
Un prieten este cineva care are aceeași dușmani ca și tine.
Caracterul este precum un copac, iar reputația precum umbra lui. Umbra este ceea ce credem despre el, dar copacul este cel adevărat.
În definitiv, nu anii din viața ta sunt cei care contează, ci viața din anii tăi.
Adevărul este în principiu cea mai bună soluție împotriva calomniei.
Libertatea nu este dreptul de a face ceea ce vrem, ci ceea ce se cuvine.
Un prieten este cineva care are aceeași dușmani ca și tine.
Caracterul este precum un copac, iar reputația precum umbra lui. Umbra este ceea ce credem despre el, dar copacul este cel adevărat.
În definitiv, nu anii din viața ta sunt cei care contează, ci viața din anii tăi.
Adevărul este în principiu cea mai bună soluție împotriva calomniei.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Hipocrate
Sufletul e același în toate ființele vii, deși corpul fiecăruia
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Interviu cu un aviator - partea a-X-a
Capitolul al II-lea
Aroma vieţii de jurnalist, printre
norii fumului de ţigară…
Pentru că lumea brăileană, în mijlocul căreia
trăieşti, te cunoaşte mai mult datorită celei de-a doua meserii pe care ai
practicat-o cu succes - aceea de jurnalist - hai să facem un periplu prin
perioada aceasta a vieţii tale.
-Când ai decis să urmezi calea
jurnalismului ? Care a fost momentul declanşator şi cine te-a determinat
să-ţi prinzi de degete cătuşele unei meserii atât de creative şi puternice în
acelaşi timp? Cuvântul scris sau vorbit este o armă puternică, iar tu ai ales
să-l foloseşti chiar în profesie.
- Într-adevăr,
nu m-am temut să arunc pentru a doua oară zarurile vieţii într-o profesie grea
şi frumoasă în acelaşi timp. Este lumea cuvintelor, este biserica în care
curg lacrimile şi a of- urile lumii, dar
şi realizările oamenilor talentaţi. Dar...
să încep cu primul pas:
În februarie 1996 am avut un conflict cu unul
dintre comandanţii mei din aviaţie: acesta voia să trec pe postul de navigator
al unui echipaj ucrainean care urma să zboare în România. Am refuzat să plec cu
acel echipaj, iar ulterior aveam să aflu că au căzut în apropierea Clujului şi
că au ars toate cele trei persoane din aeronavă. În urma acestui refuz, s-a creat un conflict
între mine şi comandantul unităţii unde lucram. Încetul cu încetul, datorită
divergenţelor de opinie dintre noi, starea de tensiune părea că ia amploare din
ce în ce mai mult, de aceea, în astfel de condiţii nu mai aveam plăcere să-mi
desfăşor aici activitatea. Era undeva la şase ani după revoluţie, când
fiecare făcea ce voia, cum voia şi nu
era tras la răspundere de nimeni.
Într-o zi de marţi, 13 februarie, am scris un
articol, nu-mi mai amintesc tema, pe care l-am trimis la un ziar local, Libertatea. Am fost sunat de către directorul ziarului şi
informat că materialul va fi publicat, iar domnia sa şi-a exprimat dorinţa de a
ne vedea. Desigur, am dat curs invitaţiei, iar în urma întrevederii am consimţit
la o colaborare. Îmi plăcea să scriu, îmi descoperisem veleităţi scriitoriceşti
în verile frumoase petrecute în taberele
de pregătire U.T.C., când am făcut cunoştinţă pentru prima dată cu scrisul la Scânteia
Tineretului.
Am început o colaborare cu acest cotidian brăilean, Libertatea, colaborare ce a ţinut din
februarie până la 1 iunie 1996, dată în care mi-am luat transferul de la
aviaţie, cu mult regret.
Totuşi, mi-amintesc că nu m-am uitat în urmă
şi mi-am început activitatea ca jurnalist, am încercat să mă contopesc cu noul
loc de muncă de la Libertatea, cu care încheiasem deja un contract .
Am promovat foarte repede, chiar este o evoluţie cu care mă laud, de la
funcţia de redactor simplu, la redactor de rubrică, redactor principal de
rubrică şi şef la departamentul social-economic.
Pe fondul unor schimbări politice în România, ziarul a
fost preluat de cineva cu care nu am împărtăşit aceleaşi viziuni ideologice. Aşa că a trebuit să-mi întrerup
activitatea la Libertatea, după o
perioadă scurtă de colaborare.
Labels:
Cărţile mele
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Elena Farago
Căteluşul schiop
Eu am numai trei picioare,
Şi de-abia mă misc: ţop, ţop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Şi mă cheamă "cuţu' schiop".
Fraţii mei ceilalţi se joacă
Cu copiii toţi, dar eu
Nu pot alerga ca danşii,
Că sunt schiop şi cad mereu!
Eu am numai trei picioare,
Şi de-abia mă misc: ţop, ţop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Şi mă cheamă "cuţu' schiop".
Fraţii mei ceilalţi se joacă
Cu copiii toţi, dar eu
Nu pot alerga ca danşii,
Că sunt schiop şi cad mereu!
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Interviu cu un aviator partea a IX-a
- Zborul, pentru tine, a fost
pasiune, ambiţie, dorinţă în a-ţi demonstra că poţi, sau o parte din fiinţa ta,
pulsaţiile acelea de preaplin ce invadează minutul?
- A fost o dragoste ascunsă câţiva ani,
probabil până la adolescenţă şi pe care, de când am descoperit-o o păstrez cu
sfinţenie în mine, şi-o voi păstra chiar până în momentul când voi merge să
completez Escadrila din Ceruri, probabil.
Primul impuls este să zic pasiune, dar...
cred că iniţial a fost dorinţă, apoi ambiţie, muncă şi perseverenţă iar, în
final, s-a transformat în adevărată pasiune.
Şi da... dacă într-un minut, la o persoană
normală pulsul trebuie să fie până la 80 de impulsuri parcă, pentru un aviator
tot ce depăşeşte este preaplinul acela de adrenalină, care te menţine în forţă,
care te transformă într-un vultur în ghearele căruia prada nu are nicio şansă
(prada fiind cu siguranţă înaltul).
- Ce satisfacţii ţi-a adus zborul
în viaţă ? Cum te-a ajutat în viaţa personală, de zi cu zi?
- Fiecare meserie pe care o practici îşi pune, fără să vrei, amprenta asupra comportamentului tău. Toate automatismele de acolo,
le aduci în viaţa de zi cu zi sub forma îndemânării. Mai mult, viaţa de pilot
cere un program riguros, sever chiar, pe care dacă eşti iscusit îl împleteşti
şi-n viaţa personală bine. Am fost mereu un om punctual şi onest. Nu mi-au
plăcut jumătăţile de măsură. Nu ! Corectitudinea şi cinstea au fost valori
morale sub lumina cărora am acţionat mereu. Recunosc că zborul mi-a format un
caracter solid, m-a format ca OM.
- Vorbeşte-mi despre cel mai frumos
moment al carierei de aviator şi cum te-a marcat ?
- A fost momentul brevetării ca pilot. Mi-amintesc că în august 1980, Vasile Plecşa, un mare
elicopterist, a venit la Bobocu, fiind inspector de zbor pe vremea aceea. În
ziua când am primit brevetul de zbor, ţin minte că ne-am urcat în elicopter trei persoane :
Vasile Pleşca, eu şi maistrul militar, Plăiaşu. Plăiaşu am aflat că a
murit într-un accident de elicopter acum vreo doi ani de zile, Dumnezeu să-l
odihnească în pace ! Şi... ca să-mi continui ideea, după ce am decolat, mi-am executat misiunea
ordonată cu succes. Spre uimirea
mea, Vasile Pleşca s-a dat jos în acelaşi timp cu mine din elicopter,
mi-a dat mâna, m-a îmbrăţişat şi mi-a zis pe un ton hotărât: - De azi eşti pilot de aviaţie !
Acesta pot spune că a fost cel mai frumos moment al carierei
mele, când am căpătat
încredere în
propriile forţe şi când s-a împlinit cu adevărat visul meu. E primul poem al vieţii
de pilot, pe care adeseori îl recit în momentele mele de
meditaţie.
Labels:
Cărţile mele
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Sterian Vicol
LEBĂDA BOLNAVĂ, lui Fănuş Neagu
Vinu-i lebada bolnavă
trecută prin geamuri de mănăstiri,
cu spinul cel subtire
înmugurindu-i aripa.
numele celui risipitor.
a începutului de ziuă,
luminând şi piatra, şi grâul tăiat,
şi gura arcuită tacere.
al cântecului inimii mele adăugându-l !...
smulge spinul stelei ca pe un pumnal
din pânza albă a femeii visând...
trecută prin geamuri de mănăstiri,
cu spinul cel subtire
înmugurindu-i aripa.
numele celui risipitor.
a începutului de ziuă,
luminând şi piatra, şi grâul tăiat,
şi gura arcuită tacere.
al cântecului inimii mele adăugându-l !...
smulge spinul stelei ca pe un pumnal
din pânza albă a femeii visând...
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Socrate
Știu că nu știu nimic, și nici măcar asta nu știu.
Cunoaște-te pe tine însuți.
Invidia este ulcerul sufletului.
Există doar un lucru bun, știința, și doar unul rău, neștiința.
Cine vrea să miște lumea trebuie mai întâi să se miște el însuși.
Știu că nu știu nimic, dar știu că pot ști mai mult decât știu.
Știu ce e binele, dar săvârșesc adesea răul.
Adevărata înțelepciune înseamnă să-ți recunoști propria ignoranță.
Cunoaște-te pe tine însuți.
Invidia este ulcerul sufletului.
Există doar un lucru bun, știința, și doar unul rău, neștiința.
Cine vrea să miște lumea trebuie mai întâi să se miște el însuși.
Știu că nu știu nimic, dar știu că pot ști mai mult decât știu.
Știu ce e binele, dar săvârșesc adesea răul.
Adevărata înțelepciune înseamnă să-ți recunoști propria ignoranță.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Interviu cu un aviator -partea a VIII-a
-Ce manevră de zbor ţi-a fost cea mai
dragă, o efectuai perfect şi cu care îţi impresionai colegii?
-Nu aveam una anume! Nu căutam să mă îndrăgostesc de o
anume evoluţie, iar între mine şi colegi nu a fost niciodată o întrecere, o
concurenţă. Noi ne făceam misiunile şi atât!
A! În perioada când eram în şcoala militară,
mai căutam câteodată să execut cea mai frumoasă aterizare. Sau cea mai frumoasă decolare. Mi-aduc aminte că
totdeauna evitam
să îmi iau la
decolare ca reper, un autobuz în mers. Am avut un coleg, care decola spre est,
dar practic ieşea cu avionul spre sud - est deoarece îşi lua ca reper un
autobuz care circula între Focşani şi Mândreşti, spre Brăila. Asta ca să
înţeleagă cititorul ce înseamnă ca un reper să fie un vehicol în mişcare.
- În perioada în care zburai, ţi se
spunea de către superiorii tăi că pilotezi bine? Ai născut invidii , respectiv
admiraţie, în inimile colegilor?
- Admiraţie da, invidii nu cred.
Instructorul niciodată nu-ţi spunea că eşti bun, pentru că ţi-ai fi luat lumea în cap şi
cădeai fără să vrei în teribilism,
probabil. Sigur, aveam după fiecare cursă aviatică şefi ce întocmeau după zborul de control nişte rapoarte care erau
consemnate în carnetul de zbor.
Mi-aduc aminte că pe atunci existau şi unele controale. Nu m-au mulţumit, pentru că erau subiectivi. Fiindcă dacă cineva nu voia să fii promovat, chiar nu erai.
După părerea unui secretar sau altul
de partid, care nu precupeţeau să ne facă adesea şicane. Era perioada
comunistă, când chiar am
avut şi multe satisfacţii.
Recunosc că nu-mi aduc aminte
cu plăcere de unii
secretari de partid, care erau printre altele şi piloţi de recepţie şi control. Ne făceau fel de fel de probleme.
Iar să fiu superior colegilor, nu am căutat niciodată ! Nici ei nu au avut astfel
de ambiţii, din câte îmi amintesc.
Noi am căutat să ne
perfecţionăm cu toţii la fel. Nu ne-a animat o concurenţă pentru ceva mai mult, în zbor.
- Piloţii, la fiecare zbor, jonglează cu
moartea. Ei sunt nu doar stăpânii clipelor sunt chiar şi robii lor, fiind cu
fiecare cursă la dispoziţia hazardului. Te-ai temut vreodată că te-ai putea
prăbuşi ? Ţi-ai imaginat vreodată cum ar fi dacă nu te-ai mai întoarce ? Te cuprindeau des astfel de
întrebări, şi dacă da, cum le depăşeai?
- Probabil de fiecare dată aveam un gând
ascuns despre aşa ceva. Era riscul meseriei. Glumeam între noi pe această temă.
Spuneam : -Măi, care ajunge primul în Rai să rezerve locuri şi pentru
ceilalţi! Sau : - Nu
uitaţi când zburaţi deasupra mănăstirilor aprindeţi o lumânare-două,
poate şi-o rugăciune n-ar strica ! Ca să ne menţinem în relaţii cordiale
cu Divinitatea !
Labels:
Cărţile mele
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Dante Alighieri
Iubirea mișcă Soarele și celelalte
stele.
Când înșeli pe cel ce crede-n tine, / nu pângărești doar dragostea ce-nbie, / ci însuși legământul ce te ține
/ ca-n lanțuri ferecat de prietenie
Nu există suferință mai mare decât amintirea fericirii
trecute, în timp de nenorocire.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
William Shakespeare
Să fii ce ești,
Cu fruntea sus să vezi
Doar ce-i frumos și bun!
Să fii din piatră, din granit,
Când cei din jur te-or fi jignit!
Nu-ți pese de țărușul lor!
Ei sunt moșnegi,
Tu fii voinic!
Să fii în suflet un erou!
Să știi să dai, dar să și iei la rândul tău!
Cu fruntea sus să vezi
Doar ce-i frumos și bun!
Să fii din piatră, din granit,
Când cei din jur te-or fi jignit!
Nu-ți pese de țărușul lor!
Ei sunt moșnegi,
Tu fii voinic!
Să fii în suflet un erou!
Să știi să dai, dar să și iei la rândul tău!
Diavolul folosește și scriptura când vrea să-și atingă scopul.
Păcat că nebunilor nu li se îngăduie să spună cu înțelepciune ce au de spus despre nebuniile înțelepților.
Iadul este gol și toți diavolii sunt aici.
Vreau doar să vorbesc despre pumnale, nu să le întrebuințez.
Cumpănește-n gând
cuvântul și în faptă gândul.
Nu există moștenire
mai prețioasa decât cinstea.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Picătura de... preaplin
Cu siguranţă ai simţit cel puţin o dată în
viaţă cum paharul sufletului s-a încărcat şi a dat pe dinafară. Poate să fi
fost paharul răbdării, iubirii, urii, melancoliei, supărării sau al altor trăiri
care se acumulează în sufletul unui om.
Cel mai des te loveşti însă de paharul
răbdării.
Atunci, când aştepţi să se întâmple ceva, să
primeşti un indiciu iar acesta întârzie să apară. Momentul în care din sufletul
tău curge ultima picătură de răbdare, aceea care nu mai încape în umilul vas şi
dă pe dinafară, aceea care răstoarnă însăşi paharul plin, cu greutatea sa.
Îţi aminteşti atât de bine clipa în care
persoana iubită ţi-a promis că te sună, zilele trecute, însă... a uitat, iar tu
ai aşteptat în fiecare minut apelul său. Cum secundele se scurgeau atât de greu când aşteptai! Gândurile te
frământau pe toate părţile şi nimic... Hm! Poate că te-a uitat îţi spuneai, sau
poate nu te mai iubeşte, sau... existau o infinitate de motive pentru care
telefonul nu suna, dar nu, nerăbdarea creştea în tine cu fiecare clipă şi-ţi
împleticea bătăile inimii într-un du-te vino din ce în ce mai intens. Raţiunea aproape
că nu mai funcţiona, nu găseai nici un motiv întemeiat pentru a nu-şi respecta
promisiunea!
Labels:
Eseurile mele
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Confucius
A studia și a
nu gândi este o risipă. A gândi și a nu
studia este periculos.
Când vorbești mult,
aproape întotdeauna spui și ce n-ar
trebui spus.
Cuvintele sunt vocea inimii.
Fiecare lucru are frumusețea
lui, dar nu oricine o vede.
Ignoranța este
noaptea minții, dar o noapte fără lună și stele.
Modestia este fundația
solidă a tuturor virtuților.
Natura ne aseamănă. Educația
ne deosebește.
Nu contează cât de încet mergi, atâta vreme cât nu te oprești.
Nu trebuie să fii trist că n-ai fost remarcat. Fii trist că
n-ai făcut nimic remarcabil.
Oamenii se aseamănă în natura lor; obiceiurile îi diferențiază.
Păstrează credința și sinceritatea ca principii primordiale.
Proștii se plâng că
nu sunt cunoscuți de suficient de mulți oameni. Înțelepții se plâng că nu cunosc suficient de mult
oamenii.
Raiul înseamnă să fii una cu Dumnezeu.
Tăcerea este prietenul adevărat care nu te trădează
niciodată.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Alexandru Paleologu
Farmecul existenței este că nu te poți baza pe nimic. Totuși,
cele mai importante lucruri în viața
asta sunt, cred eu : iubirea, memoria și
umorul. Dacă te naști cu ele e foarte
bine; dacă nu, se pot învăța,
gândindu-te foarte mult la ele, reprezentându-le în diverse circumstanțe.
Ceea ce salvează cele mai proaste
și ingrate împrejurări, ceea ce este
esențial, este totuși iubirea. Iată concluzia, după o viață de om: nimic nu contează în afara iubirii
care este din Dumnezeu și este Dumnezeu.
Prostia este eternă și invincibilă; e o hidră cu nenumărate
capete care cresc la loc de câte ori le tai, de aceea trebuiesc tăiate mereu cu
acizii inteligenței, pentru a o ține în șah;
e tot ce se poate face contra ei.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Panait Istrati
Este îngrozitor să n-ai un prieten căruia să-i spui cât ești de fericit sau de trist.
Fericiți cei a căror
inimă cunoaște pasiunea prieteniei.
Numai ea știe să ne facă singurătatea mai
puțin ucigătoare și viața
suportabilă.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Costache Ioanid
De ce nu vii?
"De ce nu vii de pe cărări străine
să-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
ca Isaac am fost pe rug urcat.
"De ce nu vii de pe cărări străine
să-Mi cazi la piept ca un copil iertat?
Eu n-am fugit, când numai pentru tine,
ca Isaac am fost pe rug urcat.
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Magda Isanos
Sărută-mă
Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.
Sărută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Petre Ţuţea
Libertatea omului e partea divină
din el.
Umanitatea o iubești lesne. Pe om mai greu.
Omul a depășit condiția
de animal abia atunci când în el a apărut ideea nemuririi, care nu trebuie
confundată nici cu permanența speciei,
nici cu concepția estetică a gloriei.
Când mă gândesc la suferințele bătrâneții,
îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul morții. Faptul că murim, de cele mai multe ori
la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.
... suferința rămâne totuși
cea mai mare dovadă a dragostei lui Dumnezeu.
Fără credință, fără Dumnezeu, omul devine un animal rațional care vine de nicăieri și merge spre nicăieri.
Dacă omul nu e favorizat de
divinitate, nu știe nimic. Dacă e un
simplu căutător al adevărului. . . caută neaflând, și știe neștiind.
Iisus Hristos este eternitatea
care punctează istoria.
Inteligența, oricât de mare, nu e suficientă pentru a te curăța de prejudecăți.
Cu cât inteligența e mai mare, cu atât
prejudecata e mai voinică, fiindcă ai aparat s-o justifici.
În fața lui Dumnezeu geniul este văr primar cu idiotul.
Un sfânt poate fi și analfabet, dar e superior unui geniu,
fiindcă ideea de sfințenie e legată de
ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul, face isprăvi nu minuni.
Lumea, acum, e ancorată în cultul genialității
ca slăvire a progresului în afară. Atât. Or, cu cât suntem mai avansați, mecanic și
material, cu atât suntem mai departe de esența
reală a lumii, de sfințenie.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Emil Cioran
Este imposibil ca dintr-o mare negație să nu izbucnească o mare afirmație.
Toate neputințele se
reduc la una: acee de a iubi, aceea de a evada din propria tristețe.
Fără iluzie, nu există nimic. E straniu să afli taina
realității în irealitate.
Oamenii se împart în două categorii: cei care caută sensul
vieții fără să-l găsească și cei care l-au găsit fără să-l caute.
Numai suferința
schimbă pe om. Toate celelalte experiențe
și fenomene nu reușesc să modifice esențial temperamentul cuiva sau să-i adâncească anumite dispoziții pînă la a-l transforma integral.
Plictiseala o cunosc doar oamenii care n-au un conținut lăuntric mai adânc și care nu se pot menține vii decît prin stimulente exterioare. Toate nulitățile caută varietatea lumii din afară,
fiindcă superficialitatea nu este altceva decăt realizarea prin obiecte.
Trebuie să învățăm a
muri mai rar.
Labels:
Citatele sufletului meu
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
,, Putem noi ca oameni să citim gândurile?”
Sâmbătă, 12 mai 2012, la Târgul Nepoţi pentru bunici, desfăşurat la
Brăila, m-am oprit la standul Colegiului
Naţional Ghe. Munteanu Murgoci unde,
mi-a atras atenţia, elevul Florin Bardaş, care şi-a etalat talentul de ,,a citi, influenţa şi ghici viitorul”.
Recunosc că iniţial am fost sceptică, privind calităţile tânărului de a
citi gândurile oamenilor, însă, după ce m-am lăsat supusă experimentului său...
mi-am schimbat opţiunea faţă de astfel de calcule...astrale.
Oare, de unde să ştie tânărul că numărul la
care mă gândisem era ziua de naştere a fetiţei mele, iar numele pe care l-am
vizualizat mental era al soţului? Hm! Chiar dacă la final mi-a mărturisit că el
mi-ar fi sugerat aceste gânduri... parcă tot nu-mi vine să cred că le-a ghicit.
Labels:
Articole
,,Trebuie sa ne traim propria viata ca un dans, ca atunci cand plecam, oricine vine dupa noi, sa afle ca oamenii care au fost aici nu au fost oameni obisnuiti; au lasat flori si mirosuri frumoase; au lasat ecourile cantecelor lor si dansurilor lor; au lasat urmele pasilor lor in aur pur de douazeci si patru de carate. “ Osho
Abonați-vă la:
Postări (Atom)