Dumitru Anghelescu, un medic stomatolog cu vocație (I)

 

 

  L-am cunoscut în urmă cu peste 20 de ani, iar în momentul în care i-am descoperit profesionalismul, am rămas fidelă serviciilor sale medicale.

Poartă pe umeri o vârstă rotundă care-i conferă nu doar o înțelepciune aparte, ci și o experiență bogată de viață. 

A visat cândva să pășească pe cărările străinătății, dar viața l-a determinat să se reconstruiască și să schimbe traiectoria spre acasă, în orașul unde s-a născut, acolo unde busola îi indica direcția corectă. A jucat totul pe-o carte în anul 1991, când și-a deschis propriul cabinet stomatologic. Deși nu avea experiență în a manageria o astfel de alegere, cu pași mici a reușit deoarece toate problemele pe care le-a întâmpinat l-au învățat să deschidă într-un mod miraculos lacăte și să fie din ce în ce mai bun.

Președintele Colegiului Medicilor Stomatologi din Brăila în perioada 2004-2015, Dumitru Anghelescu și-a închinat viața unei profesii solicitante căreia i s-a dedicat total. A învățat de la marii specialiști din domeniu, de la toți cei care i-au intersectat drumul pregătindu-se continuu.

Este conștient de efemeritatea vieții și nu consideră că deține adevărul absolut sau că ar fi de neînlocuit. Zâmbind, ne mărturisește că tinerețea  nu este o calitate, cum nici senectutea nu este o virtute. Ascultându-l, nu se poate să nu-i simți umorul de calitate pe care-l strecoară printre vorbele sale.

Mentor al propriului fiu care i-a călcat pe urme din punct de vedere profesional, ne convinge că lumea poate fi minunată dacă știi să iei atitudinea corectă și să o privești din unghiul potrivit. Este o persoană deschisă, caldă, dispusă să întindă mâna oricui îi cere ajutorul.

După o carieră de peste 40 de ani în stomatologie, se simte un om împlinit nu doar profesional, ci și personal, deoarece este susținut de o familie minunată alături de care viața se derulează firesc și lângă care este fericit zi de zi.

Vă invităm să pătrundeți în povestea de viață a unui om deosebit, ale cărui competențe au atins cel mai înalt nivel profesional.

Ne-am propus prin acest interviu să vorbim despre cariera dumneavoastră de medic stomatolog, despre primii pași în medicina dentară și când s-a produs aceasta? Cine este dr. Dumitru Anghelescu? 

 Dr. Dumitru Anghelescu este un om ca mulți alții, care la terminarea Liceului Nicolae Bălcescu din Brăila, în anul 1974, era hotărât să dea examen de admitere la Facultatea de Stomatologie din București. De dat a dat, dar s-a ales doar cu experiența, deoarece nu a fost admis. Cum făceam haz de necaz atunci, am plecat în armată ca să devin bărbat - nu? - și ca să doarmă liniștită toată populația că are cine să o păzească. 

Am perseverat și, în anul 1977, am fost admis la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila din București, la Facultatea de Stomatologie. În anul 1982 am absolvit și, la repartiția guvernamentală, am ales să vin acasă, în Brăila. Cei trei ani de stagiatură i-am efectuat la Policlinica Plantelor, unde l-am avut ca șef pe regretatul Dr. Lionel Cohn. Pot spune ca primii pași adevărați în stomatologie, dumnealui mi i-a îndrumat. După anii de stagiatură a urmat o nouă repartiție în județ și am plecat la Dispensarul din comuna Tudor Vladimirescu, unde am rămas aproximativ doi ani, după care am fost detașat la Dispensarul Întreprinderii de Construcții Montaj Județeană acum Concivia unde, de fapt, m-a prins și Revoluția sau ce o fi fost, în anul 1989. În anul 1990 am dat examen de rezidențiat, pe care l-am absolvit în specialitatea de stomatologie generală.

La sfârșitul anului 1990 am plecat în Germania Federală cu gândul să rămân definitiv. Dar s-a probat și la mine zicala aceea care spune că: Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg și după trei luni am revenit extrem de dezamăgit. Și, pentru că sunt născut într-o zodie cu coarne, dar nu încornorată - vă asigur! - am luat taurul de coarne și, susținut de soție, în toamna anului 1991 am deschis primul cabinet privat împreună cu un bun amic și colaborator, tehnicianul dentar Clapsan Victor care, din păcate, nu mai este printre noi. În anul 1994 am susținut examenul de medic specialist, am obținut acest titlu și de atunci profesez. Am 67 de ani și simt că trebuie încet, dar sigur să predau în totalitate ștafeta.

Care sunt rădăcinile dumneavoastră?

 Când mă gândesc la rădacini, mă cuprinde atât nostalgia, cât și durerea, pentru că am pierdut ambii părinți, Dumnezeu să-i odihnească în pace! Au fost adevărați oameni, modelele mele de moralitate și noblețe.

Sunt brăilean la origini, născut și crescut în acest frumos oraș de la Dunăre.

O amintire care vă vine în minte despre părinţi! Cu care dintre ei credeți că vă asemănaţi mai mult?

Sunt multe, dar una dintre ele mi se pare de amintit. După examenul de admitere la facultate, am venit acasă extrem de fericit. M-au întâmpinat ai mei și au început să întrebe cum a fost. Eu le-am spus că a fost bine și că în următoarea zi mă însor. Nu cred ca au realizat pe moment ce am spus, așa că nu au insistat. A doua zi m-am trezit de dimineață, m-am îmbrăcat și mă pregăteam să plec. Mama m-a întrebat unde mă duc și i-am răspuns mândru și candid: Mă duc să mă însor! Nu vă închipuiți ce uimită a fost! I-am spus un firesc Sărut-mâna! și am plecat. În două săptămâni eram căsătorit cu acte în regulă și plecat în luna de miere la Costinești. Ne-am dus doi, ne-am întors trei. Se pare că așa era modelul în acele vremuri! Au trecut de atunci 45 de ani! Peste 5 ani voi celebra nunta de aur cu soția mea. Mi-ar fi plăcut ca părinții să fie în viață, dar asta e, îi voi purta în sufletul meu permanent.

Credeți  că pot alege cu care dintre ei semăn mai mult? Nu! Dar vă pot spune că tata s-a ocupat de procurarea cărămizilor din care sunt construit și mama le-a așezat în ceea ce am devenit.

În copilărie, s-ar fi aşteptat cineva că veţi ajunge medic?

Cred că da, pentru că aveau încredere în mine.

Jeff Bezos spunea cândva că: Viața e prea scurtă ca să stai pe lângă oameni care nu te inspiră. Ce v-a inspirat în viață?

E-adevărat! Viața este mai plăcută când în jur ai oameni de calitate, persoane care știu să te motiveze și să îți aducă bucurie.

M-a motivat tot ceea ce înseamnă muncă și ambiție. Începând de la bunici, părinți, profesori, rude, colegi și toti cei cu care am interacționat  pe parcursul vieții mele.

Ce v-a determinat să alegeți o carieră în medicină? 

Medicina m-a fascinat ca posibilitate de a interveni în ceea ce se poate chema creație divină. În același timp, am fost atras și de tehnică, și de artă. Am cochetat cu ideea de arhitectură și regie de film. Și, pentru a le îmbina pe toate, am găsit soluția – stomatologie.