Femeie ...

Dezlegi cu degetele tale însângerate funii

Şi-n ochii tăi angelici ascunzi poveşti întregi,

În pântecele tău stă zămislirea lumii,

Femeie, -n tine zac destine mari de regi.

Pe braţul tău curaj e scris  când lupţi,

Cu ochiul tău profetic ispitele înlături,

În gânduri de iubire pruncii îţi alinţi

Şi-n rugăciunea inimii tristeţea scuturi.

Când scâncetul durerii copilul îţi încearcă,

Faci scut din trupul tău şi-nlături orice plâns,

Minciuna şi desfrâul în calea ta se pleacă,

Iar ale tale şoapte în zâmbete s-au strâns.

Găteşte-te, femeie, căci nu mai eşti copilă;

Iată!  A sosit clipa în care doar tu poţi

Să-nscrii al lumii curs pe a dreptăţii filă

Că-n pieptul tău, de aur e inima ce-o porţi!

Şi, după ce vei trece cu iscusinţă-n lăncii,

Păşeşte pe covorul de flori ce ţi-am întins,

Întoarce-te să creşti la sânul tău toţi pruncii,

Fiindcă în destinul  tău, să procreezi e scris!...

Cornelia Vîju