Printre clipe eu pier...

În fiecare zi mă ucizi cu gelozia lui Cain

şi mă răstigneşti pe altarul întâiului păcat...

Dac-aş putea, m-aş face înger

şi m-aş ascunde-n frunzişul gândurilor tale...

ţi-aş luneca prin suflet ca să curăţ

toţi spinii ce  haotic  te rănesc

şi îţi strecoară-n vene a geloziei lavă.

Tu fără de putinţă eşti

şi-adesea alergi

între pământ şi cer...

iar eu,

în beţia timpului,

printre clipe pier...

Cornelia Vîju