Ţi-am plâns pe umeri...

Ţi-am plâns pe umeri toată a mea durere,

M-ai ascultat tăcut şi-ngândurat,

Credeam că suferi şi c-a mea durere,

Cu dragostea ce-mi porţi, s-a vindecat...

Şi au curs şoapte şi suspine-amare

Şi mi le-ai strâns pe toate-n al tău pumn;

Spălându-le de zgură, le-ai aruncat în mare,

Ca să alungi tristeţea de pe al vieţii drum.

Privesc astăzi în urmă şi toată mă cutremur:

În arse foi de carte ascunsă mi-e durerea,

Din suflet îmi zvâcneşte regretul şi-adânc tremur,

Al tău venin de şarpe azi mi-a adus căderea...

Cornelia Vîju