Amorul tău, eu nu-l cerşesc!

Te juri că, de nu-ţi sunt iubită,

În lume nu te mai arăţi,

Cu vorbe mă vrei măgulită

Şi să te iert ca-n alte dăţi.

Săruţi pământu-n lungi metanii,

Iubirea ca să-mi dovedeşti.

Dar - vai! - sunt doar false jelanii,

Căci mâine cu alta te-nsoţeşti.

Suspini a nu ştiu câta oară,

Pe-acelaşi sân de catifea,

Să mă convingi c-a fost... o toană!

Şi că ispita te... momea!...

Cutezi cu-atâta îndrăzneală

Să vii să-mi ceri să te iubesc?

De-ar fi să cad, să zac de boală,

Amorul tău, eu nu-l cerşesc!

Aşa că, du-te cu isonul

Nu te mai blestema în van,

Căci inima-mi a simţit tonul

Iubirii unui Don Juan!

Cornelia Vîju