În
fiecare an, noi, oamenii, alegem să dedicăm o zi dragostei. Fie că este ziua de
14 februarie, ,,Valentines day”, (care
a pătruns în obiceiurile noastre după Revoluţia din ’89), fie că este ,,Dragobetele”, (din 24 februarie, tradiţie specific românească, ce corespunde cu
momentul în care natura renaşte, când păsările încep să-şi caute cuiburile, iar
oamenii simt nevoia să se dezbrace de cojocul iernii), această zi... există!
Cum să
sărbătorim un astfel de moment, decât printr-un elogiu adus iubirii?
Cu toţii am simţit furia iernii
din ultimele zile. Fie că am rămas sau nu blocaţi în trafic, printre nămeţii de
zăpadă, fie că a trebuit să înfruntăm viscolul în drum spre serviciu, probabil,
oricine şi-a amintit, măcar pentru câteva clipe, că anotimpul alb, pe lângă
bucurie, ne poate oferi destule neplăceri.
Dacă în urmă cu o săptămână alergam
veselă prin zăpadă, în drum spre serviciu, fascinată fiind de scârţâitul zăpezii
de sub tălpile cizmelor, de porţiunile cu derdeluş în care mă avântam precum un
copil, iată că gerul şi vântul dezlănţuit care a urmat, m-a determinat să-mi
refac lista cu preferinţele anotimpurilor. Şi... probabil şi pe voi, cititorii
acestor rânduri.
Când primăvara îşi scutură primul
văl peste zare, ca să-şi cearnă propria vrajă,
celebrăm Ziua Mamei - 8 Martie. Fiecare femeie are o zi în
care este aniversată, însă a opta zi din luna lui Mărţişor este o zi specială,
pentru toate femeile din România, şi nu numai.
Este ziua când în palmele noastre,
ale copiilor, cresc flori rare, pe care le oferim mamelor! Este ziua în care ne
împachetăm inimile în cele mai frumoase declaraţii de dragoste şi le oferim
celor mai dragi fiinţe de lângă noi.
Campaniei "Let's do it, România!"din
data de 24 septembrie 2011, i s-a alăturat şi comuna Movila Miresii, din
judeţul Brăila
prin satele componente: Esna, Ţepeş Vodă şi Movila Miresii.
Iată cum o acţiune de
ecologizare a mediului a adunat aproape o sută de elevi voluntari care au dat o
lecţie de educaţie civică adulţilor de la sate. Grupul elevilor entuziaşti aparţinând
Şcolii Generale cu Clasele I-VIII Movila Miresii, a fost coordonat de cadre
didactice inimoase precum: Gabriela Oncescu, Elena Năstase , Tudorel Ciocârlan
şi Carmen Stoian.
Ne cutremurăm când vedem, adesea,
cât de mult au decăzut unii oameni ai zilelor noastre! Sau poate că aşa o fi
fost mereu, dar nu aveam acces la astfel de ştiri!
Că ura şi trădarea au înfierat
sufletele anumitor oameni, se ştia de mult, chiar de când Iisus a fost vândut
de propriul ucenic, Iuda, pentru treizeci de arginţi! Dar s-ajungi să-ţi
încolţească vrăjmăşia în suflet, faţă de o persoană pe care practic nu o
cunoşti, decât din vorbele cuiva (iar acela cine ştie ce fel o percepe!), şi să
arunci cu piatra spre ea doar pentru că a urcat, poate, pe scara vieţii mai sus
decât tine, nu! nu aş fi crezut pe cineva în stare! Personal, când auzeam
despre indivizi (căci nu-i pot numi oameni!) cu astfel de comportamente,
refuzam să cred că chiar există, că sunt descendenţi ai speciei... OM, şi că
îşi derulează viaţa, chiar şi-n proximitatea spaţiului meu existenţial.
- Înţeleptule,
am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi
bani pe mine şi simt că nu mai am forţa să fac ceva bun… Ajută-mă, învaţă-mă
cum să fac să fiu mai bun? Cum
să le schimb oamenilor părerea despre mine?
Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:
- Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum,
am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea… Apoi, după o mică pauză
adaugă: Dacă însă m-ai putea ajuta tu pe mine, atunci poate că aş rezolva
problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine.
- Aaa…încântat să vă ajut, bâigui tânărul cam
cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat.
- Bine, încuviinţă bătrânul învăţat, şi îşi
scoase de pe degetul mic un inel şi-l întinse tânărului adăugând: ia calul pe
care-l găseşti afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta
pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai
grijă, nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede!
,,Ziua
de mâine nu-i este asigurată nimănui, tânăr sau bătrân. Azi poate să fie ultima zi când îi vezi pe cei pe
care-i iubeşti. De aceea, nu mai aştepta, fă-o azi, întrucât, dacă ziua de
mâine nu va ajunge niciodată, în mod sigur, vei regreta ziua când nu ţi-ai
făcut timp pentru un surâs, o îmbrăţişare, un sărut şi că ai fost prea ocupat
ca să le conferi o ultimă dorinţă. Să-i menţii pe cei pe care-i iubeşti aproape
de tine, spune-le la ureche cât de multă nevoie ai de ei, iubeşte-i şi
tratează-i bine, ia-ţi timp să le spui "îmi pare rău",
"iartă-mă", "te rog" şi toate cuvintele de dragoste pe care
le ştii."Gabriel Garcia Marquez
Dacă ai scris ceva despre Cornelia Vîju şi nu se află în lista de mai sus, te invit să laşi un comentariu aici cu linkul unde ai scris şi o să fie adăugat în cel mai scurt timp.
A mai trecut o zi în care femeia a
fost sărbătorită de către bărbat! În care i s-au recunoscut calităţile de:
mamă, soţie, iubită!
Nu voi face o sinteză a acestei zile, amintind despre cum au petrecut majoritatea
femeilor! Aceasta a fost făcută pe toate canalele de ştiri şi sunt sigură că o
cunoaşteţi! Îmi doresc să dau timpul înapoi, să refac firul acestei zile şi să vă povestesc
cum am petrecut eu acest moment din
debutul primăverii, şi ce anume m-a determinat să scriu acest material.
Cornelia Vîju - Despletind şoapte
Volum Poezii
Editura Olimpiada - 2011.
Prefaţă
Neînvăluită în prea multe figuri
de stil, Cornelia Vîju este o poetă romantică, după cum bine a intuit
profesorul Constantin Gherghinoiu, în prefaţa primului ei volum de versuri, de
o sensibilitate aparte şi o vulnerabilitate aşişderea.
Nu ascunde lucrul acesta, din
contră, scrierile sale trădează firea sa visătoare iar ea se dăruieşte
cititorului în toată splendoarea sa, fără ascunzişuri.
Versurile autoarei ţâşnesc din
straturile gândurilor cu uşurinţă şi se rostogolesc pe albul colii de hârtie
impulsiv, fără prea multă ,,analiză”. Cunoscând-o pe Cornelia Vîju, nu mă
surprinde stilul său propriu, versul rupt din simţire şi trecut permanent prin
filtrul inimii sale. Este un vers ce curge câteodată lin, alteori în cascadă,
aşa cum este însăşi poeta, când blândă, când vulcanică.
Cornelia nu scrie pentru un sector
special de cititori, ea scrie pentru toată lumea, nu doar pentru categoria
celor ce ştiu să facă o analiză literară asupra unui text. Ea lasă cuvintele să
curgă cum simte în momentul respectiv al scrierii. Nu caută indicii, nu se
ascunde după cortina filozofică a vieţii, poate din nepricepere sau poate că
chiar nu-şi doreşte încă acest lucru. Zâmbetul ei ştrengar, precum şi marea sa
iubire de oameni, se lasă despletit uşor în poeziile sale. Fără iubire poeta
pare că nu poate respira, se sufocă aproape!
Cornelia Vîju - Interviu cu un aviator - Marian Covache
Editura Olimpiada, Brăila 2011
Colecţia "Interviu"
Prefaţă
Publicate într-un timp scurt, volumele: Ancoră la ţărmul iubirii, Căutător
în propria viaţă şi Despletind
şoapte... alcătuiesc opera literară de până acum a Corneliei Vîju, ca
materie a conservării iubirii sale pentru spaţiul bărăganic în care trăieşte,
munceşte, visează...
Încă de
la primul volum autoarea încearcă să se impună ca poetă, iar apoi ca şi
prozatoare de certă valoare şi originalitate, universul poeziei sale
înscriindu-se pe coordonatele generale, în direcţia tradiţionalistă, cumulând
într-un timp scurt experienţe creatoare rafinate. Încearcă şi chiar reuşeşte să
se cunoască pe sine, o parte de treaptă nouă, dar şi o reluare, o ridicare spre
expresivitatea plenară a unor constante evidente încă de la primul volum.
Cu volumul
Interviu cu un aviator, am putea
vorbi de o ruptură ce are ca graniţă trecerea de la un gen la altul, de la
poezie la romanul realizat prin interviu, o carte cu aspiraţie spre armonie
ilustrată într-un portret. Răspunsurile intervievatului preiau forme narative,
ce susţin părerea mea că aici este de fapt vorba despre un roman cu biografie.
O lucrare premergătoare primei etape de creaţie a Corneliei Vîju, o lucrare ce
întreţine, dacă nu e cu supărare, cultul personalităţii personajului principal,
imagini descrise cu o proximitate tradiţionalistă pentru adevăr, o ridicare
spre expresivitatea precară a unor căutări în trăirea vieţii eroului.
Cartea
este plasată în timpul nostru, adică în contemporaneitate, după cum este şi
viaţa pe care o trăieşte eroul cărţii, alături de alte cărţi din domeniul
aviaţiei. Aici aş aminti cartea Mitu’ lui
Mitu a scriitorului Dragoş Cojocaru, Editura Stef, Iaşi, 2011 – Paul Mitu un erou controversat, dar, în opinia
mea, autentic prin trăirile din Mauritania. Surpriza acestor cărţi din domeniul
aviaţiei, ar fi că au avantajul receptării de către mulţi iubitori de
neprevăzut şi excelsior.
Cornelia Vîju - Căutător în propria viaţă - Eseuri
Editura Olimpiada - 2010
Prefaţă
După debutul cu volumul de
versuri ,,Ancoră la ţărmul iubirii”,
Cornelia Vîju ,,ancorează” pentru puţin din peregrinările ei romantice printre
noi, pentru a ne oferi cel de-al doilea volum al său ,,Căutător în propria viaţă”, cu dedicaţie pentru fiica sa.
Prefigurase faptul că autoarea va reveni la temele poetice din volumul de debut,
chiar profesorul Constantin Gherghinoiu, cel ce i-a semnat prefaţa primei
cărţi: ,,Poeta de faţă are înzestrarea necesară
pentru a diversifica tematica textelor pe care le scrie şi le va mai
scrie”. Şi iat-o făcând acest lucru la nici şase luni de la publicarea primului
volum.
