Tu, bun samaritean...

Din zările terestre priveam nemărginirea,   

Te căutam prin clipe în fiecare an,   

Astăzi te simt pe unde, cum îmi respiri iubirea   

Şi cum, încet, m-adulmeci tu, bun Samaritean!   

  

La pieptul tău durerea singurătăţii mele   

O strângi solemn, cu grijă, să nu rămână strop,   

Ca să-mi umbrească ochii de lacrimile grele,   

Sub adâncimi de stâncă m-ajuţi să le îngrop.  

Lasă-mă!

Lasă-mă să-ți port mireasma

Mult cântată de poeți

Prin amurgul viu, ce toamna

Îl strecoară pe poteci.

Lasă-mă să-ți gust dulceața

Sărutărilor pereche,

Ca să pot simți cum viața

În lumina-ți mă petrece.

Tu eşti o poveste, iubito!

-Tu eşti o poveste, iubito!

Frumoasă şi fără sfârşit,

Precum o zeiţă iubită

De zeii cruzi din Olimp.

Tu eşti o poveste, iubito!

Povestea ce-am scris-o demult,

A ta măreţie vrăjită

O-ntâmpin în vise şi-n gând.

Tu eşti o poveste, iubito!

Frumoasă şi fără sfârşit

Pe al meu  dor răstignită

De nerostitul cuvânt.

Tu eşti o poveste, iubito!

Frumoasă şi fără sfârşit,

Iubirea ta, grea ispită

În simţuri fiori mi-a trezit.

O! Vântul  cenuşa ne poartă

Spre zări depărtate  mereu,

Că-n rugul iubirii, adorato,

Voi arde alături şi eu.

În gândul tău....

Am agăţat gândul meu

în cuierul gândului tău

când dezmierdările toamnei

desenau pe frunzele copacului nostru

veşnicia.

Inima mea bătea

în sensul invers acelor de ceasornic

scuturând clipa înserării

Treci...

Clipe se scurg prin fluxul vieţii

risipindu-se peste fiecare particulă de materie.

Sufletul tău, înlănţuit de prezent

până la limita suportabilităţii,

priveşte umil către dorul

ce-ţi deschide  poarta încercărilor

şi te invită să-l  treci...

Priveşti spre el ca-ntr-o oglindă

în care-ţi aranjezi faldul greu al singurătăţii

şi pentr-o secundă

te laşi pătruns de lumina dorului

ce te străbate

şi îndrăzneşti...

Iubire ucisă

Îi văd ochii biciuiţi,

de ale tale cuvinte.

Îi văd paşii zdrobiţi,

de şoapta-ţi ce iarăşi o minte.

O văd printre lacrimi căzând,

cu mâna spre cer căutând,

a inimii tale-ndurare.

Iubirea ce ieri adorai

astăzi grea cruce-i ridici

şi-n rece mormânt o arunci.

Am cerut ...

Am cerut tainic în noapte

Stelelor ca să te uit,

Să nu mai simt blânde şoapte,

Prin gândirea-mi de argint.

Am cerut cu glas zadarnic

Inimii să nu te vrea,

Şi i-am zis vântului grabnic

Mării ca să mi te dea.

Iară vina ce-am purtat-o

De a te iubi nespus,

Peste lacrimi am turnat-o,

Să alunece-n abis...

Căci plânsul meu cu tine se sfârşeşte

Eu plâng şi-aştept să-mi auzi plânsul

Şi din înalturi să cobori,

În ochii tăi să-mi văd alintul

Când mă cuprinzi de subsuori.

Eu plâng cu lacrimă amară,

De doruri arsă neîncetat

Şi-aş vrea să mă opresc deseară,

Când te-oi vedea-n al meu cerdac.

Încet păşi-vei printre lacrimi

Să nu-ţi frângi glezna de podea,

Căci în odaia mea de patimi,

Covor de doruri va cădea.

Degetele mele

Degetele mele

încărcate de iubire,

te-ascund

în căuşul palmelor

de teamă să nu te piardă.

Degetele mele

te strâng

neştiind că te pot strivi,

cu dorul ce arde în ele.

Pe degete

presar sărutarea buzelor,

fiindcă

ele te ating întâi.

Degetele mele

sunt clepsidra ce adună

genele iubirii tale

şi, le strecoară atât de încet

încât universul îşi schimbă pulsul după ele.

Melancolie

Sentimental pe-aleea noastră,

Respir parfumul  ce-am lăsat,

Sub infinita boltă albastră

Unde iubirea ne-am cântat.

Melancolia-mi prinde braţul

Din ochi o lacrimă mi-adună,

Mi-ncolăceşte-n trecut pasul

Spre clipele noastre împreună.

E toamnă iar...

Toamna în codru

Când prin codru tu soseşti,

Toată frunza-ngălbeneşti,

O aduni din crengi pe rând

Şi o risipeşti în vânt.

Frunze galbene, uscate,

Cu arămiu însemnate,

Lin din codru se desprind,

Lăsând copacii plângând.

Sunt...

Sunt gândul tău sfios din noapte

Chemat pe-o margine de vis,

Să te învălui în dulci şoapte

Să-ţi sărut chipul de dor nins.

Sunt ochii ageri de luceferi

Mă rogi în trup să îţi pătrund

Şi azi, şi mâine, precum ieri

Şoaptele gurii să-ţi adun.

Atinge-mă!

Atinge-mă cu sărutări de stele

Să vezi cum înfloresc în ochii tăi,

Nu te sfii să mă răsfeţi cu ele

Obrazul meu aprins e de văpăi.

Atinge-mă cu petala iubirii

Nu te-ntreba dacă îmi eşti ursit,

Coseşte-mă din iarba fericirii

Atinge-mi tandru sânul dezgolit.

De ce?

De ce-am crezut că m-ai ales pe mine

Din toate florile de pe pământ?

De ce-am sperat că din această lume

Eşti grădinarul vrednic să-mi semene prin gând?

Şi m-am lăsat de tine răsădită

Într-o grădină fără tufe, fără flori,

De ochiul tău de lup mereu privită

M-am întrebat de ce,  de mii de ori...

La mulţi ani, copilărie!

La mulţi ani, prinţesa mea!

Întâi iunie

Este zvon de sărbătoare

Căci a sosit zâna vară,

La mulţi ani! şi să creşti mare

Copilaş cu chip de floare.

Fruntea astăzi îţi sărută

Soarele-n sclipiri fierbinţi,

Creştetul duios ţi-alintă

Toţi ocrotitorii sfinţi.

Hristos a înviat!

S-a îmbrăcat natura-n floare

Şi-n ciripit de păsări s-a-ncărcat!

Şi peste toate curg raze de soare

Pacea domneşte peste al meu sat.

Creştinii s-au gătit şi merg cu toţii

Spre Casa Domnului unde curând,

Se va aduce vestea că din morţi

Hristos va învia lumina aducând.

Sfada degetelor

- Eu, fiind fratele mare

se cuvine ascultare

să îmi daţi,

zise degetul cel mare

către ai săi patru fraţi.

- De acum să ştiţi cu toţii

numai eu am să conduc

pentru că voi nici o frunză

făr’ de mine

n-aţi putea

să adunaţi.

Ia cuvântul arătătorul

şi vocea îşi drege-ncet:

- Să ştii, frate, fără mine

multe nici tu nu poţi face,

forţa ta e drept, e bună,

dar nu e destulă, frate.

Rândunica

A sosit la cuib o rândunică

Şi mi-a zis că vara sa mai mică

Vrăbiuţa, tare mult i-a mai dus dorul

Şi mereu în zare i-a căutat zborul.

Cât a fost plecată prin nemărginit

Cuibul dintre ştreşini cu drag a-ngrijit,

Ca să fie în orice clipă pregătit

Pentru rândunica ce ar fi venit.

Zi de primăvară

Pe câmpii caleşti de flori,

Prin ogor semănători,

Pe cer  stoluri de cocori

Şi-un vânt lin mângâie nori.

Înfloritele poiene,

Ne încarcă de parfum,

Chiar şi iarba din vâlcele

Toată este verde-acum.

Să râzi, copile!

LA MULŢI ANI, micuţa mea prinţesă!

Să râzi copile-n orice clipă!

Să râzi şi jocul să îţi joci,

Râzând o lume se ridică,

În jocul tău magie porţi.

Să râzi copile-n zori de ziuă,

Spre cer surâsul să-ţi îndrepţi,

Spre zări senine ce-or să vină

Din  lumea tainică din cărţi.